Nr. 7-8; iulie - august, Anul XXIII; nr. 273-274

În primele pagini ale revistei este publicată conferinţa cu tema „Rolul monarhiei în modernizarea României” susţinută de acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române în Aula Academiei. Autorul descrie procesul complex de formare a statului modern român în contextul istoriei europene, urmărind împlinirea unui „triptic al unităţii, neatârnării şi modernizării”. Încă de la început „Carol I a avut meritul de a se adapta realităţilor româneşti - cu excepţia, trebuie spus, a chestiuni agrare - şi de a continua opera domnitorului Al. I. Cuza. Tot lui i-a revenit meritul „de a fi acţionat pentru schimbarea statutului internaţional al României, pentru dobândirea independenţei” şi prin întreaga sa politică este considerat ca „unul din marii constructori ai României moderne”. „Proclamarea regatului în 1881 a marcat nu numai o dreaptă răsplătire a domnitorului, ci şi ridicarea nivelului politic al statului român în Europa.” A urmat Ferdinand şi Unirea cea Mare din 1918 şi anii „redresării economice” a construcţiei instituţionale a României Mari” ca şi ai redresării economice „realizate aproape miraculos în mai puţin de un deceniu”. A urcat pe tron Carol al II-lea, după care a urmat Mihai, „adevărat erou de tragedie, departe de ţara sa, i-a rămas credincios timp de o jumătate de veac”, fiind "un model demn de tot respectul". În concluzie, distinsul istoric subliniază că „timp de opt decenii, România a avut în frunte regii ei în perioada cea mai fastă a dezvoltării sale”.

În continuare, acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, prezintă proiectul „Strategia agro-alimentară şi de dezvoltare rurală a României”, unul dintre proiectele fundamentale ale acestei prestigioase instituţii, elaborat de Institutul de Economie Agrară şi Centrul pentru Dezvoltare Durabilă a Filialei Timişoara a Academiei Române. Studiul face o radiografie riguroasă a stării agriculturii din această zonă faţă de cerinţele impuse de integrarea agriculturii româneşti în Politica Agrară Comună a Uniunii Europene. Pe acest temei sunt prezentate obiectivele: creştere inteligentă, creştere durabilă, creştere favorabilă. România are o singură şansă pentru dezvoltarea unei economiei durabile: „alocarea masivă, dar raţională, dacă se poate optimă, de capital investiţional în infrastructura rurală, echiparea teritoriului agricol, modernizarea exploataţiilor agricole, extinderea întreprinderilor de stocare/procesare a produselor agroalimentare, precum şi sporirea capitalului de exploatare.

La secţiunea „Aniversări”, acad. Valeriu Cotea scrie despre acad. Cristofor Simionescu, „cea mai complexă şi reprezentativă personalitate a Iaşului din cea de a doua jumătate a secolului XX”. Acad. Ioanel Sinescu şi acad. Octavian Buda scriu despre prof. univ. Constantin Bălăceanu Stolnici ca despre „un senior al culturii româneşti” la împlinirea a 90 de ani. În opinia autorilor, distinsul sărbătorit „face parte dintre savanţii care trăiesc cu imperativul moral al rolului civilizator al ştiinţei, în cazul de faţă al medicinii ca domeniu privilegiat”.

O secţiune consistentă a revistei este dedicată simpozionului naţional „Gheza Vida (1913-1980) - 100 de la naştere”, revista publicând comunicările prezentate cu acest prilej aniversar. Suita se deschide cu articolul semnat de acad. Răzvan Theodorescu în opinia căruia Vida este o „inconturabilă paradigmă”. În continuare, acad. Marius Porumb face o amplă prezentare a vieţii şi operei marelui sculptor, sintetizând-o în cuvintele lui Raoul Şorban pentru care „Vida este sculptorul unui popor, întărit cu credinţa în dreptul de viaţă universală a valorilor autohtone”. De altfel, însuşi marele artist mărturisea: „De n-ar fi fost Maramureşul şi pădurile lui, oamenii Maramureşului şi poveştile vieţii lor, nici eu n-aş fi fost cel care sunt.” Într-un eseu poematic, acad. Dumitru Radu Popescu asigură că Gheza Vida „înfrumuseţează paradisul cu nunţile, cântecele, poveştile şi lumina maramureşenilor”. În paginile următoare semnează Ioana Vlasiu - „Etos popular, stil şi tehnicitate în sculptura lui Gheza Vida”; Ramona Novicov - „Sculptura ca act de credinţă”; Grigore Arbore - „Intensa umanitate”, Cătălin Cherecheş - „În semn de neuitare a marelui băimărean Gheza Vida”; Tiberiu Ardelean - „Gheza Vida - o personalitate prin care neamul românesc din Maramureş şi-a văzut sufletul”; Tiberiu Alexa - „Gheza vida şi Centrul Artistic din Baia Mare. Observaţii privind o reaşezare în context”; Aurel Chiriac - „Gheza Vida sau despre stâncitatea lemnului”.

Sub titlul „Triumful ştiinţei asupra politicului”, Valeriu Râpeanu evocă activitatea desfăşurată de Asociaţia de Studii Sud-Est Europene timp de o jumătate de secol cât a trecut de la înfiinţare, caracterizată ca „un triumf al ştiinţei asupra politicului”.

La rubrica „Preocupări contemporane”, Vasile Stănescu, membru de onoare al Academiei Române publică însemnările sale „Despre adevăr” la interferenţa dintre ştiinţă şi artă. Arta „umanizează ştiinţa, dezvăluind frumuseţea actului creator, a naturii şi a omului” iar „aportul
diferitelor ştiinţe şi, mai nou al informaţiei, prin reţeaua internetului … domină lumea artei”. În continuare, prof. univ. Silviu Cerna semnează articolul „Criza şi teoria economică”, o radiografie a actualei crize economice mondiale, fără precedent în ultima jumătate de secol. Asistăm la un fel de interrelaţie şi interacţiune între evoluţia crizei în sine şi evoluţia teoriei economice, „de reţea, încredere şi contagiune, fenomene ce nu sunt reflectate în modele macroeconomice”. Este limpede că modelul macroeconomic clasic „trebuie ameliorat, astfel încât să permită ştiinţei economice nu numai să explice, ci şi să prezică fenomenele economice actuale”. Sunt propuse mai multe programe de cercetare şi viitorul va decide care „vor fi realmente de natură să contribuie în anii care vin la mai buna cunoaştere şi gestionare a economiilor contemporane”.

Rubrica „Istorie” propune cititorului însemnările acad. Al Zub despre „Necunoscuta Basarabie: secvenţe memorabile” pe marginea lucrării „Basarabia necunoscută” de Iurie Colescnic.

În paginile consacrate medicinii, Nicolae M. Manolescu, membru corespondent al Academiei Române scrie despre „Oncologia comparată, structura complexă a medicinii comparate”. Conf. Univ. Octavian Buda scrie despre savantul Gheorghe Marinescu la împlinirea a 150 de ani de la naştere, subliniind contribuţiile ştiinţifice care l-au consacrat în istoria medicinii româneşti şi europene.

Rubrica „In memoriam” prezintă personalitatea academicianului Radu Alexandru Dimitrescu (1926-2013) care s-a stins din viaţă în ziua de 1 iulie 2013.

În ultimele pagini ale revistei sunt prezentate cele mai recente apariţii la Editura Academiei Române.