Nr. 11- 12; noiembrie - decembrie, Anul XXI (241-242)

Primele pagini ale acestui număr al revistei sunt dedicate celei de a IX-a ediții a Colocviului internațional „Penser l’Europe”, care a avut ca temă „Cum se scrie istoria. Conștiința europeană și istoria identităților naționale”. Este publicată comunicarea acad. Alexandru Zub „Discurs istoric și identitate națională în spațiul cultural românesc” din care reținem: „O Românie primită în NATO și în uniunea Europeană, după multe ezitări și convulsii, are toate motivele să-și scruteze trecutul fără complezență, ca să identifice acolo, eventual, rădăcinile ascunse ale ambiguităților și antinomiilor curente; să afle, poate, unele sugestii de lectură a prezentului și de reconstrucție etnoculturală” După un excurs istoriografic, autorul ajunge la concluzia: „Ne autoeliberăm prin cunoaștere, prin dialog permanent cu alteritatea.” Acad. Ioan-Aurel Pop răspunde la întrebarea „Criza scrisului istoric sau criza conștiinței publice?” în care, după o panoramare a societății și istoriografiei postdecembriste, se conchide: „Noile curente istorice românești modernizatoare resping istoriografia numită tradițională, văd viitorul negru, evidențiază apăsătoarea moștenire a ideologiei comuniste și vorbesc de criza istoriografiei românești. Soluția este, credem, undeva la mijloc, adică în cultivarea și evidențierea echilibrului și a spiritului de echilibru.”

Cu următoarele pagini rămânem în domeniul istoriei, marcând împlinirea a șapte decenii de la tragica dispariție a lui Nicolae Iorga, despre care acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, apreciază că și azi „continuă să fie un învățător, un apostol al românității, dar totodată un pledant pentru larga înțelegere umană, pentru conlucrarea cu celelalte națiuni”. În „Nicolae Iorga despre Mihai Viteazul”, acad. Ștefan Ștefănescu subliniază că, pa baza unei ample documentări, „Nicole Iorga a scris despre marele erou național într-o viziune nouă, în pas cu înnoirile metodologice din țările europene”. Pentru acad. Alexandru Zub, Nicolae Iorga a fost „un frenetic al faptei, un ctitor de vocație, un apostol preocupat să-și pună de acord gândul cu fapta într-o epocă nu prea dispusă la concordanță”. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române îl prezintă pe Nicolae Iorga ca istoric al Bisericii.

Următoarea rubrica a revistei este dedicată lui Gheorghe Ionescu Șișești (1885-1967) și acad. Cristian Hera relatează momente din colaborarea cu distinsul savant, pentru a cita caracterizarea făcută de acad. Radu Voinea: „Avea un deosebit cult pentru muncă, o adevărată pasiune. Muncea cu plăcere, cu dăruire, abnegație. Avea o vibrație personală care stârnea admirația celor din jur, studenți sau colaboratori apropiați. Știa să le insufle dragostea pentru agricultură, pentru științele agricole. Iubea adevărul, dreptatea, frumosul. Era un bun organizator. Ordonat, punctual, corect, nu conducea autoritar, ci discuta cu răbdare, cu calm, consultându-se cu membrii colectivului pe care-l îndruma…Avea o veșnică tinerețe spirituală…un farmec aparte.” Acad. Victor Giurgiu scrie despre contemporaneitatea operei silvice a lui Gh. Ionescu Șișești, „care a descris, apărat și slăvit pădurea, a contribuit și a economiei forestiere de pe pozițiile științelor agricole și ale agriculturii”. Acad. Iulian Văcărel face o amplă analiză a operei economico-financiare ale celui care a fost, deopotrivă, om de știință, profesor, cercetător și îndrumător al dezvoltării agriculturii românești. Completând imaginea personalități deosebit de complexe a Gh. Ionescu Șișești, Maria Mureșan scrie despre concepția savantului despre agricultură și Emilian M. Dobrescu despre amintirile de călătorie din volumul „Călător”.

Tot la rubrica „Aniversări”, prof. univ. Ionel Sinescu, membru corespondent al Academiei, semnează articolul „Thoma Ionescu (1860-1926) - fondatorul urologiei moderne”, argumentând cum „profesionalismul său a continuat și continuă și azi să vegheze bunul mers, destinul chirurgiei Românești”. Prof. univ. dr. Florian Popa prezintă contribuțiile lui Thoma Ionescu la chirurgia abdominală și toracică”. Din articolul semnat de Octavian Buda reținem că rezultatele cercetărilor lui Thoma Ionescu însumează 450 de titluri și că a fost un adevărat ambasador al medicinii românești peste hotare prin lucrările publicate și participarea la numeroase manifestări științifice internaționale.

Rubrica „Evocări” se deschide cu articolul semnat de Cristiana Glavce despre profesorul Francisc I. Rainer, fondatorul antropologiei românești iar Valentin-Veron Toma prezintă „Ipostaze ale corpului uman în opera științifică și didactică a lui Francisc I. Rainer - de la sala de disecție la primul institut antropologic din România”. Tot aici, Victor Neumann scrie, sub genericul „Intelectualii români ai banatului” despre pașoptistul Vasile Maniu. La despărțirea de Adrian Păunescu, Andrei Milca îi consacră articolul „Vinovat de iubire” în care îi conturează un portret pentru a încheia citându-l pe Eugen Barbu pentru care „locul său e pe un munte, într-un deșert sau în piețele publice, unde auditorul este zguduit de torentele sale lirice ca de un uragan nestăvilit; cuvintele lui sunt fulgere”.

Cu un cuprins mai variat, rubrica „Mărturii include studiul lui Ion E. Anghel despre „Acțiunile sociale, culturale, științifice și umanitare - trăsături definitorii ale Fundației Familiei Menachem H. Elias”. În continuare pot fi citite articolele „Studiile universitare ale lui Aurel Vlaicu, membru post-mortem al Academiei Române” de Liviu Mărchitan; „Cinstirea reciprocă a cărturarilor polonezi și români” de Nicolae Mariș și „Familia Gritta și aurul din Roșia Montană”.

În deschiderea rubricii „Preocupări contemporane”, acad. Ionel-Valentin Vlad, vicepreședinte al Academiei Române, scrie despre împlinirea a 50 de ani de la descoperirea laserului,  marcată de manifestări științifice desfășurate sub genericul „Laserfest-50”. Cum este cunoscut, în timp, aplicațiile laserului au crescut în mod spectaculos și , până acum, au fost acordate 15 premii Nobel pentru noi descoperiri care depind de laseri și maseri. Prof. Orazio Svelto menționa de curând că: „Laserul, considerat inițial ca o soluție strălucită în căutarea unei probleme, poate fi caracterizat corect ca o soluție strălucită pentru multe probleme în știință și tehnologie”. Amintindu-le, acad. Inel-Valentin Vlad menționează realizările românești, cu deosebire în domeniul laserilor de mare putere și perspectivele dezvoltării viitoare. În următoarele pagini, este publicată partea a doua din studiul „Relațiile Europei cu SUA și integrarea României în NATO” de Simona Neumann. În aria preocupărilor contemporane prof. univ. Adrian Restian semnează studiul „Importanța stilului de viață în patologia umană”, în care după o amplă analiză a factorilor care au făcut ca, paradoxal, omul contemporan să nu fie mai sănătos decât bunicii săi, autorul ajunge la concluzia că „omul contemporan ar trebui să țină seama nu numai de nevoile trupului, ci și de nevoile spirituale, de nevoile trupului, să evite păcatele, să-și propună scopuri nobile, să cultive valorile etice, estetice și spirituale, să aibă o gândire pozitivă, să dea dovadă de compasiune și de iubire de oameni și natură”.

În paginile revistei este publicată și lista premiilor Academiei Române pe anul 2008. Nu lipsesc rubricile „Cronica vieții academice” și „Apariții la Editura Academiei”

 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006