Primele pagini ale acestui număr al
revistei sunt dedicate celei de a IX-a ediții a
Colocviului internațional „Penser l’Europe”,
care a avut ca temă „Cum se scrie istoria. Conștiința
europeană și istoria identităților naționale”. Este
publicată comunicarea acad. Alexandru Zub
„Discurs istoric și identitate națională în spațiul
cultural românesc” din care reținem: „O Românie primită
în NATO și în uniunea Europeană, după multe ezitări și
convulsii, are toate motivele să-și scruteze trecutul
fără complezență, ca să identifice acolo, eventual,
rădăcinile ascunse ale ambiguităților și antinomiilor
curente; să afle, poate, unele sugestii de lectură a
prezentului și de reconstrucție etnoculturală” După un
excurs istoriografic, autorul ajunge la concluzia: „Ne
autoeliberăm prin cunoaștere, prin dialog permanent cu
alteritatea.” Acad. Ioan-Aurel Pop răspunde la
întrebarea „Criza scrisului istoric sau criza
conștiinței publice?” în care, după o panoramare a
societății și istoriografiei postdecembriste, se
conchide: „Noile curente istorice românești
modernizatoare resping istoriografia numită
tradițională, văd viitorul negru, evidențiază
apăsătoarea moștenire a ideologiei comuniste și vorbesc
de criza istoriografiei românești. Soluția este, credem,
undeva la mijloc, adică în cultivarea și evidențierea
echilibrului și a spiritului de echilibru.”
Cu următoarele pagini rămânem în
domeniul istoriei, marcând împlinirea a șapte
decenii de la tragica dispariție a lui Nicolae Iorga,
despre care acad. Dan Berindei, vicepreședinte al
Academiei Române, apreciază că și azi „continuă să fie
un învățător, un apostol al românității, dar totodată un
pledant pentru larga înțelegere umană, pentru
conlucrarea cu celelalte națiuni”. În „Nicolae Iorga
despre Mihai Viteazul”, acad. Ștefan Ștefănescu
subliniază că, pa baza unei ample documentări, „Nicole
Iorga a scris despre marele erou național într-o viziune
nouă, în pas cu înnoirile metodologice din țările
europene”. Pentru acad. Alexandru Zub, Nicolae
Iorga a fost „un frenetic al faptei, un ctitor de
vocație, un apostol preocupat să-și pună de acord gândul
cu fapta într-o epocă nu prea dispusă la concordanță”.
Mircea Păcurariu, membru corespondent al
Academiei Române îl prezintă pe Nicolae Iorga ca istoric
al Bisericii.
Următoarea rubrica a revistei este
dedicată lui Gheorghe Ionescu Șișești (1885-1967)
și acad. Cristian Hera relatează momente din
colaborarea cu distinsul savant, pentru a cita
caracterizarea făcută de acad. Radu Voinea: „Avea un
deosebit cult pentru muncă, o adevărată pasiune. Muncea
cu plăcere, cu dăruire, abnegație. Avea o vibrație
personală care stârnea admirația celor din jur, studenți
sau colaboratori apropiați. Știa să le insufle dragostea
pentru agricultură, pentru științele agricole. Iubea
adevărul, dreptatea, frumosul. Era un bun organizator.
Ordonat, punctual, corect, nu conducea autoritar, ci
discuta cu răbdare, cu calm, consultându-se cu membrii
colectivului pe care-l îndruma…Avea o veșnică tinerețe
spirituală…un farmec aparte.” Acad. Victor Giurgiu
scrie despre contemporaneitatea operei silvice a lui Gh.
Ionescu Șișești, „care a descris, apărat și slăvit
pădurea, a contribuit și a economiei forestiere de pe
pozițiile științelor agricole și ale agriculturii”.
Acad. Iulian Văcărel face o amplă analiză a
operei economico-financiare ale celui care a fost,
deopotrivă, om de știință, profesor, cercetător și
îndrumător al dezvoltării agriculturii românești.
Completând imaginea personalități deosebit de complexe a
Gh. Ionescu Șișești, Maria Mureșan scrie despre
concepția savantului despre agricultură și Emilian M.
Dobrescu despre amintirile de călătorie din volumul
„Călător”.
Tot la rubrica „Aniversări”,
prof. univ. Ionel Sinescu, membru corespondent al
Academiei, semnează articolul „Thoma Ionescu (1860-1926)
- fondatorul urologiei moderne”, argumentând cum
„profesionalismul său a continuat și continuă și azi să
vegheze bunul mers, destinul chirurgiei Românești”.
Prof. univ. dr. Florian Popa prezintă
contribuțiile lui Thoma Ionescu la chirurgia abdominală
și toracică”. Din articolul semnat de Octavian Buda
reținem că rezultatele cercetărilor lui Thoma Ionescu
însumează 450 de titluri și că a fost un adevărat
ambasador al medicinii românești peste hotare prin
lucrările publicate și participarea la numeroase
manifestări științifice internaționale.
Rubrica „Evocări” se
deschide cu articolul semnat de Cristiana Glavce
despre profesorul Francisc I. Rainer, fondatorul
antropologiei românești iar Valentin-Veron Toma
prezintă „Ipostaze ale corpului uman în opera
științifică și didactică a lui Francisc I. Rainer - de
la sala de disecție la primul institut antropologic din
România”. Tot aici, Victor Neumann scrie, sub
genericul „Intelectualii români ai banatului” despre
pașoptistul Vasile Maniu. La despărțirea de Adrian
Păunescu, Andrei Milca îi consacră articolul
„Vinovat de iubire” în care îi conturează un portret
pentru a încheia citându-l pe Eugen Barbu pentru care
„locul său e pe un munte, într-un deșert sau în piețele
publice, unde auditorul este zguduit de torentele sale
lirice ca de un uragan nestăvilit; cuvintele lui sunt
fulgere”.
Cu un cuprins mai variat, rubrica
„Mărturii” include studiul lui Ion
E. Anghel despre „Acțiunile sociale, culturale,
științifice și umanitare - trăsături definitorii ale
Fundației Familiei Menachem H. Elias”. În continuare pot
fi citite articolele „Studiile universitare ale lui
Aurel Vlaicu, membru post-mortem al Academiei Române” de
Liviu Mărchitan; „Cinstirea reciprocă a
cărturarilor polonezi și români” de Nicolae Mariș
și „Familia Gritta și aurul din Roșia Montană”.
În deschiderea rubricii
„Preocupări contemporane”, acad.
Ionel-Valentin Vlad, vicepreședinte al Academiei
Române, scrie despre împlinirea a 50 de ani de la
descoperirea laserului, marcată de manifestări
științifice desfășurate sub genericul „Laserfest-50”.
Cum este cunoscut, în timp, aplicațiile laserului au
crescut în mod spectaculos și , până acum, au fost
acordate 15 premii Nobel pentru noi descoperiri care
depind de laseri și maseri. Prof. Orazio Svelto menționa
de curând că: „Laserul, considerat inițial ca o soluție
strălucită în căutarea unei probleme, poate fi
caracterizat corect ca o soluție strălucită pentru multe
probleme în știință și tehnologie”. Amintindu-le, acad.
Inel-Valentin Vlad menționează realizările românești, cu
deosebire în domeniul laserilor de mare putere și
perspectivele dezvoltării viitoare. În următoarele
pagini, este publicată partea a doua din studiul
„Relațiile Europei cu SUA și integrarea României în
NATO” de Simona Neumann. În aria preocupărilor
contemporane prof. univ. Adrian Restian semnează
studiul „Importanța stilului de viață în patologia
umană”, în care după o amplă analiză a factorilor care
au făcut ca, paradoxal, omul contemporan să nu fie mai
sănătos decât bunicii săi, autorul ajunge la concluzia
că „omul contemporan ar trebui să țină seama nu numai de
nevoile trupului, ci și de nevoile spirituale, de
nevoile trupului, să evite păcatele, să-și propună
scopuri nobile, să cultive valorile etice, estetice și
spirituale, să aibă o gândire pozitivă, să dea dovadă de
compasiune și de iubire de oameni și natură”.
În paginile revistei este publicată
și lista premiilor Academiei Române pe anul 2008.
Nu lipsesc rubricile „Cronica vieții academice”
și „Apariții la Editura Academiei” |