Nr. 3; martie, Anul XXIII; nr. 269

Actualul număr al revistei se deschide generos cu articolul dedicat savantului George Emil Palade, laureat al premiului Nobel, membru de onoare al Academiei Române, „un spirit al profunzimilor”, cum numește acad. Maya Simionescu. „Profesorul Palade face parte din categoria marilor personalități pe care, dacă ai privilegiul să-i întâlnești, să-i cunoști, să te cunoască, nu te mai desparți niciodată. Ei devin parte din viața ta și a urmașilor tăi, cărora le spui povești despre aceștia. Ei devin o legendă. Pentru noi, George Palade este o legendă”. În continuare, este derulat filmul acestei legende începând cu „Devenirea marelui om de știință”, „La Universitatea Rockefeller - New York”; „Idei aparent simple, dar esențiale”; „Descoperiri fundamentale în biologia celulară”, „Un om cu dar și har”; O moștenire imensă”; „Cine este George Emil Palade” și „Addendum”. Toate duc firesc spre situația de astăzi din cercetarea științifică românească și întrebarea firește retorică: „Există o pierdere mai mare pentru o țară, decât să-și risipească sau să-și exporte «forța de creație și inteligența?» Și totuși, să sperăm că nu e prea târziu să „avem înțelepciunea de a proteja talentul și vom prețui cum se cuvine pe cei care, din varii sentimente, aleg și muncesc pe meleagurile pe care s-au născut, meleaguri în care s-au dezvoltat propriile noastre gene.” Maria Luiza Flonta, membru corespondent al Academiei Române scrie despre felul în care George Emil Palade a soluționat o dispută din neurologie veche de 60 de ani. Tot centenarului nașterii lui George Emil Palade îi dedică acad. Laurențiu Mircea Popescu articolul „George Emil Palade - inițiatorul medicinii celulare”.

Secțiunea care urmează este dedicată centenarului nașterii marelui dirijor Sergiu Celibidache, pe care acad. Marius Sala îl consideră „o personalitatea puternică, un om dotat nu numai cu talent, ci și cu o inteligență de excepție”. Situându-l între „compoziție și dirijorat”, acad. Cornel Țăranu scrie că „Sergiu Celibidache este un punct de referință în galeria marilor interpreți, care și-au consacrat mare parte din activitate dirijoratului, dar și pedagogiei dirijatului, unde a avut un rol la fel de important”. În eseul „Sergiu Celibidache - mirajul perfecțiunii” Octavian Lazăr Cosma, membru corespondent al Academiei Române scrie că „traiectoria ascensională a proteicei sale activități demonstrează o voință atipică de afirmare, generată de un potențial expansiv ce a fascinat, a cărui finalitate s-a cristalizat anevoios, proiectând reflexe luminoase astăzi greu descifrabile”. Ioana Voicu Arnăuțoiu îl „privește pe Sergiu Celibidache prin cortina de fier” și scrie cum a fost urmărit de securitate, care i-a și deschis „un dosar de studiu individual”.

La secțiunea „Sub cupola Academiei” este publicat textul conferinței cu tema „Responsabilitatea culturii” pe care prof. Andrei Marga, președintele Institutului Cultural Român, a ținut-o în Aula Academiei. După un itinerar istorico-filosofic despre rolul culturii așa cum a fost gândit de teoreticieni mai vechi și mai noi, prof. Andrei Marga concluzionează că „Înflorirea culturii”, expresie a libertății, este condiționată de resursele financiare ca și de „un pluralism al abordărilor, după cum e condiționată de calificarea și angajamentul generațiilor” În țara noastră ar fi necesară o preocupare mai intensă pentru „Cultivarea pluralismului”, după maxima: „Eu pot să greșesc, tu poți să ai dreptate, dar noi, împreună, avem de găsit o soluție”.

Lansarea volumelor „România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist”, volumul II și „Instituții de partid, de stat, obștești și cooperatiste” elaborate de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, s-a constituit într-un adevărat eveniment științific. Grupajul se deschide cu însemnările academicianului Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, sunt publicate articolele semnate de acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române - Enciclopedia comunismului - oglindă a unui trecut istoric; acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române - 1948 - Anul marii jertfe a Academiei Române; acad. Răzvan Theodorescu - Ca istorici, nu suntem chemați să condamnăm, noi trebuie să judecăm și să transmitem; Radu Ciuceanu, director al INST - Împlinirea unei datorii; dr. Octavian Roske - Un proiect editorial realizat: Enciclopedia regimului comunist. Două volume care, adăugându-se celor dinainte dau o imaginea exactă, bazată pe documente, pentru ceea cea înseamnă mai bine de patru decenii de istorie din a cărei umbră nu am ieșit definitiv. Cunoașterea acestui trecut este necesară și importantă, cum scrie acad. Ionel Haiduc, „pentru generațiile tinere, mai ales pentru cele născute după 1989, să afle să cunoască și să înțeleagă ce s-a întâmplat în aproape jumătate de secol de dictatură comunistă, pentru ca în viitor nici un fel de dictatură să nu mai poată fi repetată în această țară”.

În următoarele pagini, acad. Alexandru Zub scrie despre acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga, cu prilejul colocviilor care se organizează la Mănăstirea Putna.

La trecerea a 125 de ani de la nașterea acad. Silviu Dragomir (1888 - 1962), acad. Ioan-Aurel Pop și prof. univ. Silviu Șipoș prezintă pe larg „puternică personalitate a vieții politice românești din veacul trecut”, universitar clujean, teolog, istoric, om politic, istoric și istoric al Bisericii. Dar, „din păcate, cum se întâmplă adesea, răsplata omenească pentru toată strădania lui onestă a fost îndepărtarea din Academie și apoi închisoarea”. Deținut la Caransebeș și Sighet între anii 1948-1955, Silviu Dragomir „a rămas drept, curat și senin până la capăt, iertând erorile omenești și încrezându-se în judecata divină”. A-i cinsti memoria, este o adevărată datorie testamentară față de cel ce spunea adesea: să facem mai bine decât înaintașii, dar urmând exemplul lor, în vederea construirii demne a lumii ce va să vină. Silviu Dragomir a fost, cum apreciază Nicolae Edroiu, un istoric de neuitat, „contribuțiile sale științifice fiind un bun câștigat al istoriografiei, la care recurgea mereu”.

În urmă cu 1700, în februarie 313, împăratul Constantin dădea celebrul Edict de la Milano, un „act care a schimbat lumea”, „certificatul de naștere” al creștinismului, cum subliniază Mircea Duțu în articolul dedicat acestui eveniment de o valoare crucială în istoria Europei.

Revista se încheie cu pagini din jurnalul de călătorie în China a lui Victor Spinei, membru corespondent al Academiei Române.

Ultimele pagini ale revistei sunt consacrate ca de obicei Cronici vieții academice și recentelor apariții la Editura Academiei Române.
 

 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006