Primele pagini ale acestui număr
cuprind documentele adunării generale a membrilor
Academiei Române din 13 mai 2013 în care sunt
prezentate principalele dimensiuni ale activității din
anul precedent. Din darea de seamă ce prezintă
activitatea economică și patrimonială a Academiei Române
pe anul 2012, semnată de acad. Păun Ion Otiman,
secretar general al Academiei Române, aflăm că Academia
Română a fost finanțată cu suma de 467,4 mil. lei, din
care 275,9 mil. lei de la bugetul de stat (59%) și 191,5
mil. lei (41%) din resurse proprii. „Această evoluție
financiară bună se datorează, în mare parte, modului în
care Academia Română a susținut bugetul instituției în
Parlament și la Ministerul Finanțelor Publice. În
continuare, sunt publicate „Darea de seamă a activității
pe anul 2012 a Fundației «Familiei Manachem H. Elias»”
și „Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013”
semnate de acad. Aurel Iancu; „Raportul de
activitate al Fundației Naționale pentru Știință și Artă
pe anul 2012” de acad. Eugen Simion și „Raportul
de activitate al Fundației «Patrimoniu» pe anul 2012” de
Gh. Sin. Grupajul de comunicări
de la sesiunea omagială „Eugen Simion - 80”
se deschide cu alocuțiunea acad. Ionel Haiduc,
președintele Academiei Române, care după o caracterizare
sintetică a activității și operei acad. Eugen Simion, îi
urează o „bătrânețe plină de tinerețe”. În același ton
încheie și acad. Marius Sala, vicepreședinte al
Academiei Române: „Să vă păstrați tinerețea spirituală,
energia și tenacitatea, pentru ca, sfidând pecetea
adamismului pusă pe cultura română, să duceți la bun
sfârșit lucrările pe care le-ați început și să inițiați
altele, la care știu că visați. Eu vă promit că voi sta
alături”. Sub titlu „Eugen Simion - academician,
scriitor și critic literar consacrat”, acad. Viorel
Barbu descifrează câteva trăsături definitorii al
operei distinsului sărbătorit „prin formație și
aspirație un european cu cetățenie în cultura română”.
Acad. Alexandru Zub semnează un „memento cordial”
în care punctează „unele conexiuni interdisciplinare”
ținând deopotrivă de concepția și atitudinea acad. Eugen
Simion privind identitatea noastră în actualul context
politic, social și cultural prin apelul „la trecut și la
valorile perene”. Declarând deschis că nu-i plac „nici
fanaticii localiști, nici globaliștii fără rădăcini,
lepădați de Dumnezeu”, Eugen Simion, conchide autorul,
„sugerează, în fond, o conduită salutară pentru
comunitatea apartenentă și deopotrivă pentru lumea în
care ne-a fost dat să existăm”. Urmează „Eugen Simion -
un mare spirit european” de Michael Metzeltin,
membru de onoare al Academiei Române și „Entuziasmul
căutării și al interogării” de Ștefan Colceriu.
Recunoscând că „Sunt și nu sunt ce par a fi”, acad.
Eugen Simion schițează o autobiografie intelectuală
încadrând-o cu erudiție și eleganță între reperele
referențiale ale istoriei culturii noastre. De la
„timpul trăirii” la cel al „mărturisirii” drumul se face
și desface în fapte și întâmplări exemplare ale istoriei
noastre culturale și spirituale. Cu referire la anii în
care a fost președintele Academiei Române, acad. Eugen
Simion mărturisește că prestigioasa instituție a devenit
„a două mea casă” și, scrutând cei 12 ani, afirmă că
toate câte le-a întreprins, chiar și ce i s-au reproșat,
au fost din „iubire pentru această emblematică
instituție”. Și, invocarea cuvintelor Sf. Ap. Pavel:
„Dacă dragoste nu e, nimic nu e”. La
un cuvenit loc de cinste este publicat discursul
de recepție susținut de acad. Alexandru Vulpe,
președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie,
cu tema „Istorie și arheologie sau arheologie și
istorie. Prima epocă a fierului în România”.
Demersul istoric și arheologic de remarcabilă rigoare
științifică evoluează spre afirmarea concepției proprii
despre arheologie, inspirată de mentorul său, Ion
Nestor, ca fiind „mai ales antropologie”. În răspunsul
său, acad. Dan Berindei, vicepreședinte al
Academiei Române, înfățișează activitatea științifică
desfășurată de acad. Al. Vulpe cu „pricepere și pasiune”
și concretizată în numeroase lucrări, studii și articole
care se constituie ca un „aport important la cunoașterea
geto-dacilor”. Este amintită și contribuția la
elaborarea celui de întâi volum din „Istoria românilor”
în care este autor a „mai mult de un sfert din cuprinsul
său”.
Împlinirea a 90 de ani de la
stingerea din viață a istoricului Dimitrie Onciul
a fost marcată de a sesiune comemorativă reflectă în
paginile revistei prin comunicările prezentate de acad.
Dan Berindei, acad. Ștefan Ștefănescu și prof. univ.
Constantin Buran. Derulând viața și activitatea
istoricului Dimitrie Onciul în Academia Română, al cărei
președinte a fost între 1920 - 1923, acad. Dan
Berindei conchide: „Onciul se impune ca o figură
emblematică a trecutului nostru cultural și a înaltei
noastre instituții. Îi datorăm prețuire și recunoștință
și, mai ales, neuitare.” Acad. Ștefan Ștefănescu
îl consideră pe Dimitrie Onciul „creatorul școlii
critice în istoriografia românească”, și face o trecere
în revistă a principalelor aspecte ale operei sale prin
care a „îmbogățit avuția noastră spirituală” și pentru
aceasta își păstrează valoarea. „Figura marelui istoric
bucovinean a rămas posterității înconjurată de aureola
omului de știință de mare probitate, care a înțeles
idealurile vremii și a pus în slujba lor energie și
talent.” La secțiunea „Evocări”,
este publicată comunicarea pe care acad. Solomon
Marcus a susținut-o cu prilejul lansării celei de a
doua ediții, revăzută și adăugită, a volumului „Traian
Lalescu. Opere” apărută la Banca Națională a României în
acest an. Lansarea lucrării de certă valoare științifică
oferă academicianului Solomon Marcus un excelent prilej
pentru o dezbatere care, depășind cadrul unui eveniment
cultural-științific, și urmând un traseu „de la
Barițiu la Lalescu”, poate contribui la înțelegerea unui
proces mai amplu și complex în care mai sunt de
clarificat o serie de aspecte „pentru ca economia,
finanțele și parlamentarismul românesc să-și cunoască
mai bine trecutul”. Acad. Alexandru Zub dedică
însemnările sale manifestărilor științifice dedicate
împlinirii a 20 de ani de la înființarea complexului
muzeal și de cercetare intrat în conștiința noastră cu
numele simbolic „Memorialul Sighet”. Interesul pentru
acest memorial este lesne de înțeles dacă ne gândim că
este dedicat victimelor regimului comunist de la Sighet,
„penitenciarul de tristă faimă, unde au suferit iar
alții s-au și stins, în anii represiunii staliniste,
mari personalități ale neamului nostru”. Memorialul ca
și manifestările ce îi sunt dedicate semnifică, dincolo
de necesara cunoaștere a evenimentelor dramatice de
atunci, o biruință târzie a celor persecutați asupra
persecutorilor, mărturia demnității unor conștiințe de
neîngenunchiat în fața vitregiilor istorice. Acad.
Gleb Drăgan semnează un omagiu adus omului de
știință și profesorului Mircea Petrescu, membru de
onoare al Academiei Române, la împlinirea vârstei de 80
de ani. Panoramarea activității științifice și didactice
desfășurată de prof. Mircea Petrescu, oferă
președintelui Secției de Științe Tehnice argumente
pentru a-l caracteriza pe sărbătorit ca „un om adevărat,
în înțelesul cel mai bun al cuvântului”.
Rubrica „In memoriam”
este dedicată savantului Christian de Duve care s-a
stins din viață în ziua de 4 mai. În
ultimele pagini ale revistei, cititorul se întâlnește cu
obișnuitele rubrici „Cronica vieții academice”
și „Apariții la Editura Academiei”.
|