Nr. 5; mai, Anul XXIII; nr. 271

Primele pagini ale acestui număr cuprind documentele adunării generale a membrilor Academiei Române din 13 mai 2013 în care sunt prezentate principalele dimensiuni ale activității din anul precedent. Din darea de seamă ce prezintă activitatea economică și patrimonială a Academiei Române pe anul 2012, semnată de acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, aflăm că Academia Română a fost finanțată cu suma de 467,4 mil. lei, din care 275,9 mil. lei de la bugetul de stat (59%) și 191,5 mil. lei (41%) din resurse proprii. „Această evoluție financiară bună se datorează, în mare parte, modului în care Academia Română a susținut bugetul instituției în Parlament și la Ministerul Finanțelor Publice. În continuare, sunt publicate „Darea de seamă a activității pe anul 2012 a Fundației «Familiei Manachem H. Elias»” și „Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013” semnate de acad. Aurel Iancu; „Raportul de activitate al Fundației Naționale pentru Știință și Artă pe anul 2012” de acad. Eugen Simion și „Raportul de activitate al Fundației «Patrimoniu» pe anul 2012” de Gh. Sin.

Grupajul de comunicări de la sesiunea omagială „Eugen Simion - 80” se deschide cu alocuțiunea acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, care după o caracterizare sintetică a activității și operei acad. Eugen Simion, îi urează o „bătrânețe plină de tinerețe”. În același ton încheie și acad. Marius Sala, vicepreședinte al Academiei Române: „Să vă păstrați tinerețea spirituală, energia și tenacitatea, pentru ca, sfidând pecetea adamismului pusă pe cultura română, să duceți la bun sfârșit lucrările pe care le-ați început și să inițiați altele, la care știu că visați. Eu vă promit că voi sta alături”. Sub titlu „Eugen Simion -  academician, scriitor și critic literar consacrat”, acad. Viorel Barbu descifrează câteva trăsături definitorii al operei distinsului sărbătorit „prin formație și aspirație un european cu cetățenie în cultura română”. Acad. Alexandru Zub semnează un „memento cordial” în care punctează „unele conexiuni interdisciplinare” ținând deopotrivă de concepția și atitudinea acad. Eugen Simion privind identitatea noastră în actualul context politic, social și cultural prin apelul „la trecut și la valorile perene”. Declarând deschis că nu-i plac „nici fanaticii localiști, nici globaliștii fără rădăcini, lepădați de Dumnezeu”, Eugen Simion, conchide autorul, „sugerează, în fond, o conduită salutară pentru comunitatea apartenentă și deopotrivă pentru lumea în care ne-a fost dat să existăm”. Urmează „Eugen Simion - un mare spirit european” de Michael Metzeltin, membru de onoare al Academiei Române și „Entuziasmul căutării și al interogării” de Ștefan Colceriu. Recunoscând că „Sunt și nu sunt ce par a fi”, acad. Eugen Simion schițează o autobiografie intelectuală încadrând-o cu erudiție și eleganță între reperele referențiale ale istoriei culturii noastre. De la „timpul trăirii” la cel al „mărturisirii” drumul se face și desface în fapte și întâmplări exemplare ale istoriei noastre culturale și spirituale. Cu referire la anii în care a fost președintele Academiei Române, acad. Eugen Simion mărturisește că prestigioasa instituție a devenit „a două mea casă” și, scrutând cei 12 ani, afirmă că toate câte le-a întreprins, chiar și ce i s-au reproșat, au fost din „iubire pentru această emblematică instituție”. Și, invocarea cuvintelor Sf. Ap. Pavel: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”.

La un cuvenit loc de cinste este publicat discursul de recepție susținut de acad. Alexandru Vulpe, președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie, cu tema „Istorie și arheologie sau arheologie și istorie. Prima epocă a fierului în România”. Demersul istoric și arheologic de remarcabilă rigoare științifică evoluează spre afirmarea concepției proprii despre arheologie, inspirată de mentorul său, Ion Nestor, ca fiind „mai ales antropologie”. În răspunsul său, acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, înfățișează activitatea științifică desfășurată de acad. Al. Vulpe cu „pricepere și pasiune” și concretizată în numeroase lucrări, studii și articole care se constituie ca un „aport important la cunoașterea geto-dacilor”. Este amintită și contribuția la elaborarea celui de întâi volum din „Istoria românilor” în care este autor a „mai mult de un sfert din cuprinsul său”.

Împlinirea a 90 de ani de la stingerea din viață a istoricului Dimitrie Onciul a fost marcată de a sesiune comemorativă reflectă în paginile revistei prin comunicările prezentate de acad. Dan Berindei, acad. Ștefan Ștefănescu și prof. univ. Constantin Buran. Derulând viața și activitatea istoricului Dimitrie Onciul în Academia Română, al cărei președinte a fost între 1920 - 1923, acad. Dan Berindei conchide: „Onciul se impune ca o figură emblematică a trecutului nostru cultural și a înaltei noastre instituții. Îi datorăm prețuire și recunoștință și, mai ales, neuitare.” Acad. Ștefan Ștefănescu îl consideră pe Dimitrie Onciul „creatorul școlii critice în istoriografia românească”, și face o trecere în revistă a principalelor aspecte ale operei sale prin care a „îmbogățit avuția noastră spirituală” și pentru aceasta își păstrează valoarea. „Figura marelui istoric bucovinean a rămas posterității înconjurată de aureola omului de știință de mare probitate, care a înțeles idealurile vremii și a pus în slujba lor energie și talent.”

La secțiunea „Evocări”, este publicată comunicarea pe care acad. Solomon Marcus a susținut-o cu prilejul lansării celei de a doua ediții, revăzută și adăugită, a volumului „Traian Lalescu. Opere” apărută la Banca Națională a României în acest an. Lansarea lucrării de certă valoare științifică oferă academicianului Solomon Marcus un excelent prilej pentru o dezbatere care, depășind cadrul unui eveniment cultural-științific, și urmând un traseu „de la
Barițiu la Lalescu”, poate contribui la înțelegerea unui proces mai amplu și complex în care mai sunt de clarificat o serie de aspecte „pentru ca economia, finanțele și parlamentarismul românesc să-și cunoască mai bine trecutul”. Acad. Alexandru Zub dedică însemnările sale manifestărilor științifice dedicate împlinirii a 20 de ani de la înființarea complexului muzeal și de cercetare intrat în conștiința noastră cu numele simbolic „Memorialul Sighet”. Interesul pentru acest memorial este lesne de înțeles dacă ne gândim că este dedicat victimelor regimului comunist de la Sighet, „penitenciarul de tristă faimă, unde au suferit iar alții s-au și stins, în anii represiunii staliniste, mari personalități ale neamului nostru”. Memorialul ca și manifestările ce îi sunt dedicate semnifică, dincolo de necesara cunoaștere a evenimentelor dramatice de atunci, o biruință târzie a celor persecutați asupra persecutorilor, mărturia demnității unor conștiințe de neîngenunchiat în fața vitregiilor istorice. Acad. Gleb Drăgan semnează un omagiu adus omului de știință și profesorului Mircea Petrescu, membru de onoare al Academiei Române, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Panoramarea activității științifice și didactice desfășurată de prof. Mircea Petrescu, oferă președintelui Secției de Științe Tehnice argumente pentru a-l caracteriza pe sărbătorit ca „un om adevărat, în înțelesul cel mai bun al cuvântului”.

Rubrica „In memoriam” este dedicată savantului Christian de Duve care s-a stins din viață în ziua de 4 mai.

În ultimele pagini ale revistei, cititorul se întâlnește cu obișnuitele rubrici „Cronica vieții academice” și „Apariții la Editura Academiei”.
 

 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006