Grupajul „Securitatea națională
în societatea bazată pe cunoaștere” cu care se
deschide actualul număr al revistei cuprinde
comunicările prezentate la Conferința cu aceiași temă
organizată de Academia Română. În cuvântul de
deschidere, acad. Ionel Haiduc, președintele
Academiei Române explică desfășurarea acestei sesiuni la
Academia Română prin cuvintele unui laureat al Premiului
Nobel care afirma că astăzi puterea națiunilor „este
determinată de potențialul lor științific”. De aceea,
„legarea ideii de securitate națională de problema
cercetării este foarte importantă, pentru că cercetarea
nu este numai sursă de noi cunoștințe, este și o școală
care pregătește resurse umane la nivelul cel mai înalt,
de înaltă calificare și, în același timp, este o sursă
de prestigiu în aceste ierarhi și nu este indiferent pe
ce loc ne aflăm în lume”. Analizând relația dintre
istorie și securitatea națională, acad. Dan Berindei,
vicepreședinte al Academiei Române, arată cum „istoria
este o armă în complicatul proces al securității
naționale, care trebuie folosită oferind necontenit
sugestii și soluții și rămânând și astăzi o carte de
căpătâi”. În studiul „Robustețea sistemelor scade.
Ce este de făcut?”, Daniel Dăianu, membru
corespondent al Academiei Române, pornește de la
constatarea că, deși beneficiari ai unor tehnologii
performante, „nu avem capacitatea cognitivă de a
răspunde la șocuri, provocări”. Urmează o analiză de
finețe a situației generale, autorul subliniază că
actuala criză ridică problema unei schimbări de
paradigmă. Cum știința și tehnologia singure nu pot
oferi soluții, aceasta este în atribuția guvernelor care
trebuie „să găsească o traiectorie ce ar concilia nevoia
de redimensionare a bunurilor publice oferite de stat,
cu o mai mare bizuire a oamenilor pe eforturi proprii și
cu măsuri care să repare sentimentul de echitate - în
sensul evitării «socializării pierderilor», în timp ce
unele sectoare economice (financiare, mai ales) sunt
apărate, fiindcă prezintă «riscuri sistemice»”. Grupajul
se încheie cu articolul „Societatea bazată pe
cunoaștere: oportunități și provocări pentru activitatea
de intelligence”, semnat de Teodor Meleșcanu.
La ceas aniversar, acad. Dan
Rădulescu a fost sărbătorit în cadrul unei
sesiuni omagiale. Prof. Nicolae Anastasiu, membru
corespondent al Academiei Române, și-l amintește pe
acad. Dan Rădulescu, omul de știință, profesorul,
gânditorul și cetățeanul, care „poartă în inima sa
respectul pentru tradiție și grija pentru viitor,
dragostea față de cei pe care nu i-a prins în viață,
admirația pentru munca și împlinirile lor și teama ca
valorile cumulate de generații să nu se piardă; tinerii
de astăzi să-și cunoască trecutul, pentru a-și putea
construi un viitor sănătos”. Gheorghe Udubașa,
membru corespondent al Academiei Române, a prezentă
contribuțiile originale la cunoașterea contextului
geologic pentru magmatismul neogen din Carpații
Românești, Alexandru Ungureanu, membru
corespondent al Academiei Române, scrie despre viața
savantului sărbătorit ca una „pusă în slujba geologiei
și învățământului românesc”. Prof. univ. Ioan Bucur
prezintă omagiul geologilor clujeni. Răspunsul acad.
Dan Rădulescu este simbolic așezat sub titlul „Arta
de a fi profesor”.
Secțiunea următoare a revistei este
dedicată lui Vasile Goldiș la trecerea a 150 de
ani de la nașterea istoricului, omului politic,
militantul pentru unirea tuturor românilor și membru în
Marele Sfat al Țării care a înfăptuit Unirea de la 1918.
Despre viața și activitatea sa exemplară scrie acad.
Dan Berindei. Nicolae Edroiu, membru
corespondent al Academiei Române semnează articolul „Locul
lui Vasile Goldiș în mișcarea politico-națională a
românilor din Transilvania”, ilustrând adevărul
cuvintelor rostite de Silviu Dragomir, după el, Vasile
Goldiș a fost „un luptător zi de zi … un părinte al
patriei”. Cornel Sigmirean scrie despre anii de
studiu și formarea intelectuală a lui Vasile Goldiș.
Marius Grec prezintă contribuția lui Vasile Goldiș
la realizarea Marii Uniri. Pentru toate, cum scrie
Aurel Ardelean, Vasile Goldiș, „patriot și om
politic, ziarist și neîntrecut orator, filosof și
vizionar al Europei Unite și-a înscris numele în galeria
marilor gânditori europeni de la sfârșitul secolului al
XIX-lea și începutul secolului al XX-lea”.
În paginile care urmează este
publicat articolul „Silvicultura în contextul
securității și siguranței alimentare” de acad.
Victor Giurgiu, o pledoarie convingător
argumentată pentru „noi politici, strategii și programe,
atât pentru gestionarea durabilă a pădurilor actuale,
cât și pentru extinderea domeniului forestier până la
nivelul procentului optim de împădurire a țării
(40-45%)”. Gheorghe Sin, membru corespondent al
Academiei Române și Nastasia Belc semnează
articolul „De la produsul agricol la aliment. Studiul
de caz - pâinea”, care pune o întrebare de fond:
Care este obiectivul producției alimentare? „Realizarea
unui aliment pentru o nutriție echilibrată și sănătoasă,
sau producerea alimentului-marfă cu scop mercantil?
Răspunsul îl știm fiecare dintre noi și o știu și
producătorii: „Consumatorii cumpără și mănâncă ce li se
oferă”.
Schimbăm registrul tematic pentru a
semnala articolul semnat de acad. Alexandru Zub
și intitulat „Un episod franco-român din istoria
modernă: Berthelot”. Acad. Lucia Doina Popov
aduce „omagiul unui discipol” celui care a fost acad.
Eugen Macovschi (1906-1985) a cărui „operă aparține
chimiei organice, permeabilității membranelor biologice,
excitabilității musculare și enzimologiei, inclusiv
reacțiile enzimatice în medii eterogene”. În același
timp, numele lui Eugen Macovschi este legat de crearea
primului Institut de Biochimie din România și de școala
de cercetare, de numeroșii discipoli care îi păstrează o
recunoscătoare amintire. Acad. Marius Porumb
consacră un articol centenarului Gheza Vida
(1913-2013), „unul dintre cei mai importanți artiști
ai României postbelice, născut la 28 februarie 1913”,
memoriei căruia îi va fi dedicată o serie de manifestări
omagiale. Alexandru Ungureanu, membru
corespondent al Academiei Române, înfățișează eforturile
depuse de Simion Mehedinți pentru a face cunoscută
România peste hotare. Odiseea celor 76 de lăzi în care
se află manuscrisele lui Dimitrie Cantemir, aduse în
țară, în ediție facsimilată, de prof. Constantin Barbu
și un portret al domnitorului-cărturar este prezentată
pe larg de prof. univ. Emilian Dobrescu în
articolul „Integrala manuscriselor Cantemir”.
Constantin Barbu afirmă că își propune să aducă în țară
și alte manuscrise, cu speranța ca în viitor acestea să
fie surse de inspirație pentru cărți și doctorate,
„Cantemir, prin toată opera lui, ar putea să tragă toată
cultura română”.
Ultimele pagini ale revistei sunt
consacrate Cronicii vieții academice și
aparițiilor la Editura Academiei Române.
|