Nr. 4; aprilie, Anul XXIII; nr. 270

Primele pagini ale actualului număr al revistei sunt dedicate Zilei Academiei Române sărbătorită în acest an, cum scrie acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, într-un mod oarecum diferit - „expunerea unor comunicări legate de istoria Academiei Române”. Anticipând, preşedintele Academiei, a amintit de perioadele „de glorie dar şi de cele de dificultăţi", felul în care a supravieţuit şi a renăscut, cum astăzi încearcă să-şi îndeplinească misiunea de promotor al ştiinţei, dar şi de şcoală, „pentru că avem doctorat care pregăteşte specialişti în multe domenii”.

Scriind despre „Rosturile naţionale ale Academiei Române”, acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române , face un amplu excurs istoric la finalul căruia aminteşte că, pe lângă cercetările fundamentale ce acoperă o arie tematică vastă din toate domeniile ştiinţei, Academia se implică şi în viaţa socială „aducând o contribuţie importantă la soluţionarea unor necunoscute sau a unor teme de mare însemnătate”. Instituţie de excelenţă, Academia Română, „un adevărat creier al naţiunii”, „are obligaţia să nu rămână pasivă, ci să-şi spună un cuvânt nepartizan, exprimând interesele generale şi opţiuni corespunzătoare bunului mers al lucrurilor şi nu al unor interese singulare, având constant imaginea optimistă dar şi competentă a unei evoluţii ascendente a României”.

Acad. Eugen Simion reia discuţia privind identitatea românească cu referiri critice la teoriile care s-au emis până acum, pentru apune în evidenţă ideea că „românii formează o naţiune coerentă, o naţiune culturală şi filosofia lor de existenţă este complexă, cu virtuţi şi păcate ca oricare alta”. Sintetizând, „românul este fundamental un spirit european din Răsărit, cu o puternică rădăcină mediteraneană…un om care a trecut mereu printr-o istorie rea, de aceea a devenit tolerant şi vigilent şi a practicat în relaţiile cu alţii o diplomaţie bazată pe omenie şi răbdare”. Sub titlul „Academia Română şi Transilvania. Elogiul limbii române”, acad. Ioan-Aurel Pop atrage atenţia asupra faptului că: „Fiind elita spirituală a naţiunii, Academia incumbă o verticalitate morală impecabilă şi un nivel intelectual de cea mai intelectual de cea mai înaltă ţinută, în toate domeniile … Dar, după cum a voit fondatorii, suntem condamnaţi pentru eternitate, printr-o dulce sentinţă definitivă să creştem şi să înălţăm limba română, patria noastră comună, a tuturor”.

În continuare, sunt publicate alocuţiunile acad. Ionel Haiduc, Mihai Ecobici şi ÎPS Ioan Robu, membru de onoare al Academiei Române şi acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române rostite cu prilejul dezvelirii memorialului şi a lansării lucrării cu acelaşi generic: „1948 - Marea dramă a Academiei Române”.

În paginile următoare sunt publicate comunicările susţinute la dezbaterea ştiinţifică „Revizuirea Constituţiei” desfăşurată în Aula Academiei Române. Grupajul se deschide cu articolul „Nici o majoritate nu este deasupra legii şi deasupra Constituţiei” semnat de Traian Băsescu, preşedintele României, o pledoarie pentru un regim democratic în virtutea căreia „nicio majoritate nu este deasupra legii şi deasupra Constituţiei”. Crin Antonescu, preşedintele Senatului României este de părere că revizuirea Constituţiei trebuie să fie făcută „pentru cetăţeanul român, european al secolului XXI-lea”. Articolele care urmează sunt semnate de specialişti în domeniu şi dezbat la obiect o serie de aspecte concrete care ar trebui să fie luate în seamă la elaborarea Constituţiei: „Revizuirea Constituţiei economice a României”, de Simina Tănăsescu; „Revizuirea constituţiei: între tradiţie,integrare, modernizare” de Mircea Duţu; „Probleme privind revizuirea principiilor generale ale Constituţiei României şi a dispoziţiilor comune în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale” de Dan Claudiu Dănişor; „Revizuirea constituţională în ţările Uniunii Europene” de Didier Maus şi „Scopul revizuirii Constituţiei: consolidarea democraţiei” de Ioan Alexandru.

Acad. Păun Ion Otiman, prof. univ. Cornel Ionescu şi prof. univ. Emil Digna semnează o amplă prezentare a proiectului de studii postdoctorale în economie, program de formare continuă a cercetătorilor de elită SPODE, cofinanţat din fondurile structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), 2007-2013, desfăşurat în perioada 1 martie 2010 - 28 februarie 2013, având Academia Română în calitate de aplicant iar ca parteneri naţionali, Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi Universitatea „Ovidius” din Constanţa.

Cu „Stadiul cunoaşterii, prospectării şi valorificării gazelor de şist”, acad. Cristian Hera motivează necesitatea unei dezbateri ştiinţifice la nivel academic dedicate acestei teme atât de viu dezbătută în ultima vreme: „Consider că este datoria Academiei Române să contribuie, prin valorificarea cunoştinţelor specialiştilor de prestigiu din ţară şi din afara hotarelor României, la cunoaşterea prospectării şi valorificării unor noi surse de energie, inclusiv ale celei rezultate din argilele gazifere şi a măsurilor ce se impun pentru protecţia şi păstrarea unui mediu sănătos.” La încheierea lucrărilor dezbaterii, vicepreşedintele Academiei Române şi-a exprimat speranţa în comunitatea ştiinţifică europeană şi mondială care „va avea capacitatea să dezvolte studiile cunoaşterii şi ale găsirii unor noi soluţii pentru asigurarea unor surse de energie, energie curată, atât de necesare progresului omenirii”.

Secţiunea „Evocări” este consacrată poetului Nichita Stănescu de la a cărui naştere s-au împlinit, la 31 martie 2013 optzeci de ani, prilej cu care la Ploieşti a fost organizată o sesiune omagială. Acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române, îşi exprimă gândurile despre Nichita într-o aleasă şi pentru unii surprinzătoare împletire cu trimiteri la Ahile, îndeosebi la discursurile în care legendarul erou trăieşte „la fel de intens ca prin faptă”, cum observa Petre Creţia. Acad. Solomon Marcus face pentru prima dată în literatura consacrată lui Nichita o referire la „eminescianismul” său. O face într-o desfăşurare amplă subtil orchestrată spre „un orizont cultural total”, câtă vreme „azi, nici un domeniu al culturii, al ştiinţei, nu-şi mai este suficient sieşi; are nevoie de metabolismul cu restul lumii”. Într-un fel, aşa a fost mereu, dar acum este pregnant repunând în discuţie relaţie verbele „a scrie” şi „a gândi”, scrisul fiind pentru Nichita „un mod de a încetini gândirea,/ un mod primitiv de a înţelege, de a opri/ mişcările gândului.” Tot din „Oul şi sfera” se decupează şi o obsesie a formei, poetul mărturisind că „Nu pot să mănânc decât forme/ scoarţe, învelişuri şi atât”. Mai departe, distinsul matematician găseşte cum „cuvintele sunt pentru timp ceea ce canalul este pentru mesaj şi tot urmărind cu acribie destinul cuvintelor în poezie ajunge ca la un liman în versurile: „Poezia foloseşte cuvintele din disperare. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului”. În aceste versuri, Solomon Marcus reliefează o altă idee a gândirii marelui poet, „tendinţa anticonceptuală a poeziei” şi de aici observaţii demne de reţinut despre posibile noi relaţii cu ştiinţa.

La despărţirea de acad. Mircea Petrescu Dâmboviţa, acad. Alexandru Zub îi evocă personalitatea marelui arheolog care şi-a înscris numele în istoria ştiinţei şi nu mai puţin în amintirile atâtor generaţii de specialişti.

În continuare, ÎPS Andrei scrie despre Părintele Sofian Bughiu ca „un luminător din perioada «marelui întuneric»”. Este evocat grupul „Rugul aprins” la care participau unii dintre cei mai distinşi intelectuali ai anilor interbelici. Citind, te întrebi cu autorul dacă mai sunt asemenea cărturari. „numai Dumnezeu ştie câţi dintre cărturari mai au asemenea preocupări. Totuşi mai există.” Tot în secţiunea „In memoriam” este prezentată personalitatea academicianului Paul Dan Cristea care s-a stins din viaţă în această lună.

După obişnuinţă, ultimele pagini sunt dedicate prezentării manifestărilor academice ale lunii şi a celor mai noi apariţii la Editura Academiei Române.