Nr. 1; ianuarie, Anul XXIII; nr. 267

Întâiul număr din acest an al revistei Academica se deschide cu un grupaj dedicat Zilei Culturii Naționale, sărbătorită în fiecare an la 15 ianuarie, ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu. În articolul de deschidere „15 ianuarie - Ziua Culturii Naționale”, acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, subliniază că „Academia Română recunoaște datoria sa de a garanta păstrarea și promovarea culturii naționale, în înțelesul său cel mai larg, incluzând știința, literatura, artele, educația … Eforturile de menținere a individualității culturale în condițiile globalizării nu sunt consecința naționalismului îngust sau negarea integrării mondiale, ci un imperativ legitim”. În „Eminescu - simbolul națiunii noastre”, acad. Eugen Simion, afirmând că Eminescu a făcut enorm pentru noi: „ne-a dat o mare poezie, ne-a deschis porțile modernității”, invită să gândim la „ce facem noi pentru cunoașterea lui Eminescu”. După ce enumeră realizările Academiei Române, autorul consideră că mai sunt lucruri ce trebuie să fie făcute pentru Eminescu: „să-l edităm, să-l interpretăm corect, să înnoim punctul nostru de vedere”. „Apoi să-l ferim pe Eminescu de zelatorii lui, ca și de detractorii lui. Din păcate, în ultimele decenii s-au exprimat aceștia din urmă” . În „Cultura națională și specificul național”, acad. Ioan-Aurel Pop concluzionează: „România, cu majoritatea regiunilor ei istorice, este astăzi o parte a Uniunii Europene. Să nu o hulim noi înșine, ci s-o construim și s-o reconstruim, după matricea noastră … să renunțăm la ce trebuie renunțat și să perpetuăm adevăratele noastre valori, aducând «odă bucuriei», acelei bucurii care ne poate face să trăim cu demnitate, onoare și optimism.” Grupajul se încheie cu articolul „Eminescu sau poezia ca încântare”, din care am reținut: „Îi suntem datori lui Eminescu atâta vreme cât nu înlesnim tinerelor generații calea spre ceea ce el are mai profund; dar rămâne un pariu al istoriei rezistența în timp a unui creator.”

Noua Enciclopedie a României”, este unul dintre proiectele Academiei Române discutat în cadrul unei sesiuni ale cărei comunicări sunt prezentate într-o secțiune specială. Inițiativa proiectului aparține acad. Tudorel Postolache, și, cum subliniază, acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, au fost „invitați să participe oameni politici, oameni de cultură, oameni de știință, toți cei care pot să scrie ceva cu competență despre cultura, istoria, economia, tot ce se poate spune despre această țară”. Cum lansarea acestui proiect a coincis cu ziua aniversară a acad. Tudorel Postolache, acad. Cristian Hera face o prezentare a vieții și operei distinsului economist și un scurt istoric al proiectului „Noua Enciclopedie a României”, început în anul 2009. După un generos demers teoretic și istoric despre rolul și valoarea Enciclopediilor, acad. Tudorel Postolache, inițiatorul acestui proiect, apreciază că „Noua Enciclopedie a Românei” s-a născut „sub o zodie fertilă, numeroase instituții de mare prestigiu din țară și din străinătate și-au exprimat dorința de a se alătura Academiei Române în patronarea proiectului”. Victor Axenciuc, membru de onoare al Academiei Române prezintă pe larg „Corpusul de serii statistice-istorice de indicatori ai evoluției României pentru perioada 1860-2010”.

La împlinirea vârstei de 70 de ani, Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române, a fost sărbătorit în cadrul unei sesiuni științifice, în cadrul căreia acad. Eugen Simion l-a portretizat ca „un intelectual interesant pentru că încearcă să împace nu numai infinitul mic și infinitul mare … fizica (să zicem știința în genere) cu religia, adică două extremități, două lumi diferite, două moduri diferite de a privi lumea”. Acad. Solomon Marcus a amintit de acea Declarație de la Veneția, „o încercare de a înțelege lumea complexă”. Cu referire la Manifestul Transdisciplinarității, Emil Constantinescu a subliniat valoarea educației transdisciplinare ca „educația eliberării, care ne permite să stabilim legătura dintre persoane, câmpuri de cunoaștere și acțiune, să desăvârșim ethos-ul uceniciei de-a lungul vieții, să zămislim ființe în permanentă interogație și integrare”. Răspunzând la întrebarea „Cum dialogăm”, Basarab Nicolescu pune în discuție repere pentru un dialog transcultural, câtă vreme transdiciplinaritatea oferă o metodologie a dialogului a cărei cultură se dovedește a fi deosebit de necesară în vremea noastră. Această metodologie este exprimată prin trei axiome: axioma ontologică, axioma logică și axioma epistemologică.

O bună parte a actualului număr este dedicată lui Horia Hulubei, la 40 de ani de la înveșnicirea celui care a creat școala de fizicieni atomiști din România. După enumerarea contribuțiilor științifice, acad. Ionel-Valentin Vlad afirmă că Horia Hulubei, este creatorul Institutului de Fizică atomică (al Academiei Române) de la Măgurele … sub conducerea sa s-au format în IFA tineri cercetători, care au creat fizica atomică și nucleară din România și care au plasat-o pe locuri înalte în ierarhia internațională. Contribuțiile științifice, excepționalele calități de profesor, manager al științei sunt prezentate pe larg în articolele „40 de ani de la decesul omului de știință Horia Hulubei”, de Mihail Bălănescu; „Horia Hulubei, un mare savant patriot” de Petre Frangopol; „Horia Hulubei - artizanul Platformei Măgurele” de Oliviu Gherman; „Profesorul Horia Hulubei și aderarea la Centru European de cercetări Nucleare” de Sorin Ciulli și „Omagiu profesorului Horia Hulubei” de Radu Homescu.

În paginile dedicate istoriei, Florian Dumitru Soporan semnează articolul „De la Orbia Romanus la Christianitas: premise medievale ale «noii Europe»”, documentar de înaltă ținută științifică, un fel de „apel la rigoare conceptuală și metodică în analiza trecutului medieval, a realităților sale care se sustrag limitelor aparentului iconoclasm al adepților demitizării istoriei și, în egală măsură, lecturii entuziaste propuse de adepții teoriilor etno-simboliste”. Între acestea, autorul propune o analiză temeinică și nuanțată a realităților din primele veacuri ale celui de al doilea mileniu când Europa Centrală și cea de Est deveniseră „un ansamblu de state organizate conform uzanțelor vremii și legitimate prin consacrarea de biserica creștină, indiferent de forul ecleziastic de obediență”. Demn de reținut ideea că „atunci când împrejurările au îngăduit, noul creștinism a servit la  afirmarea conștiinței etnice a noilor fii ai bisericii universale, de aici ideea fondatorilor credinței și țării, asumată ca temelie a mândriei naționale în spațiul ceh, polon, maghiar sau românesc”.

În paginile următoare, Mihai Anastasiei scrie despre acad. Radu Miron la împlinirea a 85 de ani„, personalitate proeminentă a învățământului și cercetării, autor al unor descoperiri intrate în patrimoniul matematicii mondiale, creator de școală științifică recunoscută pe plan național și internațional, profesor model pentru numeroase generații de studenți”.

La secțiunea „Evocări” acad. Mircea Săndulescu scrie despre Michel Durand Delga, membru de onoare al Academiei Române; acad. Al. Zub semnează articolul „Sub semnul cuminicării - Emil Condurachi” și Valentin Veron Toma prezintă „Contribuția lui Nicolae Kretzulescu la specializarea medicinii românești”.

Ca de obicei, ultimele pagini ale revistei sunt dedicate Cronicii vieții academice și Aparițiilor la Editura Academiei.
 

 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006