În primele pagini ale actualului număr,
sub genericul „Sub cupola Academiei”,
acad. Cristian Hera scrie despre „Strategia
pentru Regiunea Dunării, prezent și viitor”,
subliniind că „am ajuns într-o etapă de dezvoltare care
ne obligă la tratarea în cooperare multi și
interdisciplinară a Dunării, Luncii Dunării, Delta fiind
considerată o moștenire naturală a întregii omeniri,
făcând parte din cele 200 de ecoregiuni de importanță
globală”. Sub acest aspect, strategia de gospodărire a
Regiunii Dunării „trebuie axată pe principiul
dezvoltării durabile, pe conservarea biodiversității,
purificarea apelor, protecția împotriva viiturilor, pe
activități socio-economice precum agricultură,
silvicultură, pescuit, turism, navigație”. Aceasta
implică o Dunăre „curată”, „prin reducerea până la
limitele minime accesibile a tuturor poluanților de
origine minerală sau organică, în toate țările pentru a
evita dezastre ecologice, mai ales în zona Dunării de
Jos și Delta Dunării”, pentru a putea vorbi de „o Dunăre
verde, de coridorul verde al Dunării”. Prof. univ.
Nicolae Panin, membru corespondent al Academiei
Române, prezintă inițiativa României și Austriei pentru
elaborarea Strategiei Europene pentru Regiunea Dunării,
aprobată de Comisia Europeană, care, în 2010, a publicat
un comunicat și planul de acțiune al acesteia. În
ianuarie 2011, Parlamentul European a adoptat Strategia
Dunării, care are patru axe prioritate: conectivitatea
(transport intermodal, cultură și turism, rețele de
energie), protecția mediului (managementul resurselor de
apă,protecția biodiversității și managementul
riscurilor), creșterea prosperității regiunii Dunării
(educație, cercetare, competitivitate și îmbunătățirea
sistemului de guvernare (capacitate instituțională și
securitate internă).
La secțiunea „preocupări
contemporane”, prof. univ. Vasile Sporici
răspunde, printr-un amplu studiu prospectiv, la
întrebarea: „Câți pensionari ar putea avea România în
anul 2030?” Studiul este și o pledoarie pentru nevoia de
a se ține seama de factorul demografic în prognozele
socioeconomice pe termen lung și foarte lung. S-au
petrecut și vor mai fi schimbări structurale îndeosebi
în raportul dintre numărul de pensionari și populația în
vârstă de muncă.
O mare parte a revistei este dedicată
centenarului nașterii academicianului Radu
Grigorovici (1911-2008) și cuprinde comunicările
prezentate la simpozionul „Centenar Radu Grigorovici”
desfășurat în Ala Academiei Române. În articolul
„Profesorul Radu Grigorovici - un profesor pentru toate
timpurile” acad. Ionel-Valentin Vlad scrie:
„Profesorul Radu Grigorovici a fost dăruit cu aproape 97
de ani de viață, cu șansele unei familii frumoase, unor
importante descoperiri științifice și cu șansa de a avea
colaboratori talentați și fideli. A trăit sub un
împărat, patru regi, câțiva dictatori, două dictate
internaționale și două războaie mondiale, în al doilea
fiind combatant. Ce experiență de viață, câtă
înțelepciune adunată și dăruită cu generozitate celor
din jur.” Gheorghe Duca, președintele Academiei
de Științe din Republica Moldova și acad. Andrei
Andrieș, membri de onoare ai Academiei Române
subliniază că, în activitatea sa, acad. Radu Grigorovici
a adus contribuții originale în mai multe domenii ale
fizicii - fizica descărcărilor electrice în gaze,
analiza spectrală a flăcării, la elaborarea unor surse
de lumină și sisteme instrumentale fiziologice etc.
Locul central în creația științifică a savantului revine
lucrărilor de pionierat din domeniul semiconductorilor
amorfi. Anume aceste lucrări i-au adus renumele de
savant de talie mondială, fiind recunoscut ca unul
dintre fondatorii fizicii materialelor necristaline.”
Dintre articolele dedicate acestei mari personalități a
științei și culturii românești mai amintim „O conștiință
a binelui: acad. Radu Grigorovici” de
Marin Aiftincă; „Un adept al lucrului bine făcut”
de Anina Vancu; ”Radu Grigorovici sau «Nu trebuie
să te dai bătut» de Dan Constantinescu; „Ce am
învățat de la magistrul meu în cei 35 de ani de
colaborare” de Andrei Devenyi; „Radu Grigorovici
văzut de aproape” de Athanasie Truția. Mai
menționăm și articolele semnate de oaspeții de peste
hotare: “Treating Scientific Problems in a Comprehensive
Framework. The Research Policy of Radu Grigorovici” de
Péter B. Barna; “The Contributions of Radu
Grigorovici for understanding of disorder semiconductors
and today’s potential of oxide disorder semiconductors”
de Rodrigo Martins și „Radu Grigorovici, ein
Gelehrter verwurzelt in der Bucovina” de Manfred
Rehbinder. În încheiere, cităm din articolul „O
lecție de viață”, semnat de Mihai Popescu, „o
lecție de viață care s-a inserat subtil în sufletele
noastre, ale învățăceilor, fecundând concepția
iluministă cu morala creștină în condițiile unui regim
autoritar care i-a cauzat multe suferințe”. Dintre
principiile de viață cărora acad. Radu Grigorovici le-a
rămas fidel întreaga viață amintim: Să fii dârz și
intransigent; să nu renunți la cauza căutării adevărului
nici în știință, nici în viață, nici în comunitatea în
care lucrezi; să fii vrednic; să fii înțelept și curajos
când pornești pe drumul unei cercetări științifice; să
fii ferm și neînduplecat cu escrocii delatorii și
falsificatorii de rezultate; să admiți cu calm și
inteligență contrazicerea în probleme științifice,
economice, politice și să fii demn în încrucișarea
săbiilor cu adversarul.
În deschiderea secțiunii „Aniversări”,
Victor Spinei face bilanțul unei jumătăți de veac
de la apariția periodicului „Arheologia Moldovei”.
Urmează articolele semnate de acad. Theodor Neagu
despre academicianul Gh. Filipescu (1901-1993); acad.
Mircea Săndulescu care prezintă personalitatea
marelui geolog Ion Băncilă (1901-2001) și Nicolae
Panin, membru corespondent al Academiei Române care
evocă viața și opera academicianului Gheorghe Murgeanu
(1901-1984).
La secțiunea „In memoriam”
se pot citi prezentările a două mari personalități, care
s-au stins din viață în această perioadă: medicul
oftalmolog Mircea Olteanu (1926-2011), membru de
onoare al Academici Române și regizorul, actorul,
scenograful și arhitectul Liviu Ciulei
(1923-2011), membru corespondent al Academiei Române.
Ultimele pagini ale revistei sunt
dedicate rubricilor „Cronica vieții academice”
și Apariții la Editura Academiei Române. |