Nr. 6-7; iunie - iulie, Anul XXI (248-249)

Actualul număr al revistei se deschide cu grupajul „Educaţie şi cultură” în care primul articol semnat de acad. Mircea Maliţa este dedicat „Educaţiei viitorului”, o investiţie şi un proces pe termen lung ce are nevoie „minimum 20 de ani, cât va rodi investiţia în procesul viitorului”. Soluţia reformatoare este Internetul de la care poţi afla răspunsul la întrebările care interesează, de la „Ce profesie aş vrea să fac?” şi la toate celelalte care urmează vizând schimbarea curriculumului. Se estimează că, până în 2030 se va ajunge la o „evoluţie spectaculoasă a aparatelor mici, pe care o să le avem în buzunare, sub formă de uzine informatice”. Prof. univ. Cezar Bârzea, avansează şi un alt punct de vedere şi, citându-l pe Giuseppe Satori, afirmă că impactul calculatorului nu a adus efectele dorite în educaţie. El ajută să cunoaştem prea mult şi prea repede, dar „cunoaşterea nu este numai un proces de tranzacţionare, este un proces de construcţie”. Dincolo de aspectele de tip instrumental, ar trebui să avem în vedere, că până la urmă, ceea ce contează este o concepţie despre lume bazată pe valori”. În continuare, prof. Valeriu-Ioan Franc prezintă proiectul academic „Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale”, care acoperă o arie tematică generoasă - de la filologie şi literatură la ştiinţe istorice; de la filozofie, teologie, psihologie, arte, arhitectură şi audiovizual până la ştiinţa informaţiei. Acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române şi prof. Diana Otiman-Blidariu prezintă unele aspecte ale învăţământului românesc în Peninsula Balcanică între anii 1864-1946.

Cea de a doua secţiune a revistei este dedicată economiei mondiale şi cuprinde comunicările susţinute la simpozionul „Viitorul economiei mondiale”. Daniel Dăianu, membru corespondent al Academiei Române, face o radiografie a lumii contemporane în care „evenimentele extreme” (lebedele negre) se înmulţesc şi asistăm la un „mănunchi de crize”, între ele criza financiară care s-a „transformat într-o criză economică profundă, care are efecte durabile”. După o analiză a stării actuale, autorul desprinde o lecţie: „E nevoie de întoarcere la raţiune şi la pragmatism în actul deciziei. Când judecăm sănătatea unei societăţi, a unei economii, deci implicit, aspecte legate de securitatea naţională, nu trebuie să fim prizonierii unor clişee, ai unui fundamentalism doctrinar. În următoarele articole semnate de Silviu Neguţ - Jocuri geopolitice în economia globală; Lucian-Liviu Albu, membru corespondent al Academiei Române - Previziuni economice pe termen scurt; Emilian Dobrescu - Noi costuri şi cuantificări ale sărăciei la noi şi în lume; Elena-Mioara Maliţa - Criza economică şi controversa modelelor, sunt detaliate aspecte ale actualei crize care nu dă semne de redresare. Ionuţ Purica face analizează pe larg „Perceperea proceselor economice şi instrumente matematice pentru descrierea lor”.

La rubrica „Preocupări contemporane”, acad. Cristian Hera panoramează „Starea şi viitorul pădurilor din România” din care reţinem apelul la adresat silvicultorilor şi agronomilor, la toţi factorii politici, la factorii de decizie să acţioneze acum, până când nu e prea târziu, să salveze ceea ce cu trudă şi abnegaţie Gh. Ionescu-Şişeşti şi Marin Drăcea cu 80 de ani în urmă”. În continuare, Ioan Ianoş pledează pentru Respectul faţă de spaţiu în dezvoltarea locală şi regională.

Schimbând registrul tematic, următoarea secţiune este dedicată Papei Ioan Paul al II-lea, caracterizat de ES Ioan Robu, membru de onoare al Academiei Române, ca „Un papă sfânt care a sfătuit bisericile şi pe toţi românii” într-o evocare a vizitei pe care Sanctitatea Sa a făcut-o în anul 1999 în România. Considerând că beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea are şanse să fie evenimentul acestui an, Wilhelm Dancă scrie în articolul „România şi Fericitul Ioan Paul al II-lea” şi interpretează mesajul pe care l-a lăsat Sanctitatea Sa ca un îndemn: „Să fim credincioşi, fideli aşa cum au fost episcopii, preoţii, călugării, călugăriţele şi laicii care au suferit persecuţii anticreştine în regimul totalitar comunist”, dar „fidelitatea nu este posibilă fără iubirea lui Cristos, fără privirea aţintită la steaua dimineţii, Preasfânta Fecioară Maria într-un cuvânt, fără rugăciune şi credinţă”. Stanislaw Dziwisz, episcop de Cracovia, aduce argumente convingătoare pentru a arăta de ce Papa Ioan Paul al II-lea a devenit o călăuză spirituală pentru catolici din care am reţinut, dincolo de numeroasele sale contribuţii la eliberarea de sub regimul totalitar, „o mare moştenire a gândirii sale sub forma enciclicelor, exortaţiilor şi scrisorilor apostolice, a discursurilor, a catehezelor, a predicilor”. Prin toate, „Ne-a oferit şi o mărturie de sfinţenie personală. L-a slujit pe Dumnezeu şi om”.

Cu o tematică mai variată, secţiunea „Opinii” se deschide cu un comentariu semnat de acad. Alexandru Zub la cartea „Românii în secolele XIX-XX: europenizarea”. Acad. Răzvan Theodorescu semnează un comentariu despre „Aprecieri asupra lucrării Lainici, capodoperă a artei româneşti şi europene”, pe marginea cărţii profesorului Mihail Diaconescu, pe care o consideră „o contribuţie de preţ la cunoaşterea unui tezaur pe lângă care trecem, adesea prea grăbiţi: cel al ortodoxiei naţionale”. Prof. univ. Ioan Alexandru, în scrie „Despre necesitatea cercetării interdisciplinare a administraţiei publice”, deoarece, în acest domeniu, cercetările au fost şi sunt caracterizate prin dispersie, lipsite de coordonare. În încheiere, autorul subliniază ideea instituţionalizării cercetării prin crearea unui colectiv interdisciplinar pentru studiul fenomenului administrativ. „Cineva de la nivelul Academiei Române, poate şi trebuie să ofere decidenţilor soluţii ştiinţifice viabile treptat, pe termen mediu şi lung, să modernizeze administraţia publică românească”. Zeno Simon, membru corespondent al Academiei Române semnează un comentariu despre cea de a doua Conferinţă Internaţională a Societăţii Române de Spectroscopie de Masă.

La rubrica „In memoriam” este evocată personalitatea prof. Emanuel Diaconescu, membru corespondent al Academiei Române, stins din viaţă în ziua de 8 iulie a.c.

Ca de obicei, în „Cronica vieţii academice” sunt relatate evenimentele ştiinţifice care s-au desfăşurat în această perioada. Ultimele pagini ale revistei sunt dedicate noilor apariţii de la Editura Academiei Române.