Deschis cu rubrica „Sub cupola
Academiei”, actualul număr al revistei publică
alocuțiunea intitulată „Starea Academiei”,
rostită de acad. Ionel Haiduc în cadrul adunării
generale festive din 4 aprilie, la împlinirea a 145 de
ani de la înființarea acestei instituții simbol al
culturii și științei românești. După o prezentare
sintetică a momentelor principale din istoria Academiei,
acad. Ionel Haiduc analizează pe larg cele trei roluri
majore ale sale - for de consacrare, pilon important de
cercetare și participant activ la viața cetății.
Trecerea în revistă a realizărilor Academiei Române îl
conduce pe acad. Ionel Haiduc la concluzia: „Nu trebuie
să uităm că există destule dificultăți în activitatea
noastră și limitări, determinate de motive financiare,
legislative și de altă natură. Contăm însă pe
fidelitatea membrilor și colaboratorilor noștri față de
Academia Română și prestigiul său … Sperăm ca la 150-a
aniversare, peste cinci ani, Academia să se prezinte cu
noi realizări în îndeplinirea misiunii pentru care a
fost creată de înaintași.” Cu același prilej, acad.
Marius Sala, vicepreședinte al Academiei Române, a
prezentat „Dicționarul - Tezaur al Limbii Române”,
o ediție completă în 19 volume, care reunește cele 37 de
volume ale acestei lucrări monumentale, elaborată pe
parcursul a 105 ani. Aceluiași moment aniversar îi este
dedicat și articolul „Academia Română și zeița
Minerva, la 145 de ani”, scris de acad. Ion Păun
Otiman și dr. Dorina Rusu. La foarte scurt
timp după transformarea Societății Literare Române în
Societatea Academică Română, a fost adoptată în
unanimitate propunerea făcută de George Bariț ca
sigiliul instituției s-o reprezinte pe zeița Minerva,
înconjurată de inscripția „Societatea Academică
Română. București. MDCCCLXVII”. În 1879, când
Societatea Academică Română a devenit Academia Română,
emblema a continuat să reprezinte acest prestigios for
de cultură, firește, zeița fiind înconjurată de
cuvintele „Academia Română”. După 1948, sigla a
fost modificată și a revenit la imaginea inițială după
1990. Cu acest prilej, s-a făcut publică hotărârea
Biroului Prezidiului de a realiza o sculptură a zeiței
înțelepciunii, înaltă de circa doi metri și așezată pe
un soclu-coloană, în stil doric sau corintic, destinată
să aducă „un plus de noblețe instituției noastre, dar și
pentru fiecare dintre membrii săi”.
Următoarele pagini sunt dedicate
documentelor prezentate în cadrul Adunării Generale a
membrilor Academiei Române din 27 aprilie a.c. Seria se
deschide cu darea de seamă prezentată de acad.
Ionel-Valentin Vlad, vicepreședinte al Academiei
Române, o prezentare analitică a funcțiilor statutare
ale Academiei - funcția de consacrare, de for înalt în
cercetarea științifică fundamentală, activitatea
secțiilor și filialelor, funcția de formare a tinerilor
cercetători, funcția de tezaurizare/informare/publicare
(activitatea instituțiilor - suport ale cercetării:
Biblioteca Academiei Române și Editura Academiei),
funcția de participant activ la viața socială românească
și partener în colaborarea cu alte academii și în
colaborarea științifică internațională.
Acad. Ion Păun Otiman,
secretar general al Academiei Române, prezintă
activitatea financiară și patrimonială pe anul 2010.
Reținem că pentru anul 2010, Academia a fost finanțată
cu suma de 429,39 mil. roni din două surse: de la
bugetul de stat, cu suma de 257,26 mil. roni (59,9%) și
din veniturile proprii cu suma de 172,13 mil. roni
(40,1%).
În Raportul de activitate al
Fundației Naționale pentru Știință și Artă, susținut de
acad. Eugen Simion este analizat programul
acestei instituții - publicații, dezbateri științifice,
colocvii internaționale și participarea la proiecte de
interes național. În continuare, este publicat Raportul
Consiliului director al Fundației „Menahem H. Elias”,
prezentat de acad. Aurel Iancu, urmărind felul în care a
fost realizat concret scopul acestei organizații
neguvernamentale - „de a întemeia, întreține, dezvolta
sau ajuta instituții de cultură națională, de preferință
de cultură practică, precum și opere de asistență
publică și de binefacere”.
Seria se încheie cu Raportul de
activitate al Fundației „Patrimoniu” susținut de
Gheorghe Sin, membru corespondent al Academiei
Române din care cititorul poate afla că, în prezent,
„Academia are titluri de proprietate pentru 7.000 ha.
teren agricol, iar o suprafață de 335 ha. este în
litigiu cu autoritățile din Constanța. A fost recuperată
suprafața agricolă de 1.500 ha. care urmează să fie
comasată în jud. Călărași sau Giurgiu. Este în curs de
desfășurare procesul de recuperare 1.600 ha.,
reprezentând donațiile Maican (1.200 ha.) și Bora (400
ha.) Se prevede ca pe anul 2011 veniturile suplimentarea
ale Academiei Române să fie mai mari cu 20-25% față de
anul trecut.
Secțiunea „Evocări” se
deschide cu articolul dedicat de acad. Alexandru Zub
lui Constantin Stere, publicist neînțeles de
timpul său, călăuzit de principiul platonician „omul
drept nu ascultă decât de glasul conștiinței sale și nu
caută pentru faptele sale justificări în părerile
altora”. Prof. univ. Constantin Ionescu-Târgoviște,
membru corespondent al Academiei Române, scrie despre „Paulescu
- noua paradigmă a diabetului și descoperirea insulinei”,
arătând că în conformitate cu noua paradigmă, diabetul
este „tulburarea mult mai complexă implicând întregul
metabolism energetic al organismului” , fapt ce a
precedat descoperirea insulinei.
Consemnând trecerea unui secol de la
încetarea din viață a acad. Gregoriu Ștefănescu
(1836-1911), acad. Theodor Neagu dedică un
amplu articol documentar fondatorului învățământului și
cercetării geologice din România.
Karl Fritz Lauer scrie despre
perioada de pregătire pe care Gheorghe
Ionescu-Șișești a făcut-o între 31 octombrie 1906 și
11 februarie 1911, prezentând o serie de documente
originale care întregesc arhiva de la Academia de
Științe Agricole și Silvice din București.
La trecerea unui an de la stingerea
din viață a acad. Mihai Drăgănescu, fost
președinte al Academiei Române, Gheorghe M. Ștefan
scrie despre concepția sa filosofică
structural-fenomenologică, pentru a constata că rămâne
„încă un gânditor insuficient asimilat în cultura
românească și cea universală”. Și concluzia demnă de
luare aminte: „Efortul pe care Mihai Drăgănescu l-a
făcut pentru a ne dezvălui sensul profund al
fenomenologiei informației, ne incită și obligă
totodată. Poate că una dintre inițiativele pe care
Academia Română ar trebui să le ia, ar fi înființarea
unui institut de studii structural-fenomenologice pentru
a extinde, sub forma unor proiecte transdisciplinare
integratoare, investițiile inițiate de Mihai
Drăgănescu.”
Sub genericul „Centenar Cioran”
sunt publicate comunicările prezentate la sesiunea
festivă dedicată împlinirii unui secol de la nașterea
gânditorului de Dan Hăulică, membru corespondent
al Academiei Române, E.S. Ioan Robu, Arhiepiscop
Mitropolit de București, membru de onoare al Academiei
Române, Mihai Cimpoi, membru de onoare al
Academiei Române, Simona Modreanu și George
Brăiloiu.
La rubrica „In memoriam”
sunt evocate personalitățile academice care s-au stins
din viață în această perioadă: acad. Ion Anton
(1924-2011), acad. Gheorghe Mihăilă (1930-2011), acad.
Fănuș Neagu (1932-2011) și Ion Sălișteanu (1929-2011),
membru corespondent al Academiei Române.
În ultimele pagini ale revistei sunt
publicate, ca de obicei, rubricile „Cronica vieții
academice” și „Apariții la Editura
Academiei”. |