Nr. 4-5; aprilie - mai, Anul XXI (246-247)

Deschis cu rubrica „Sub cupola Academiei”, actualul număr al revistei publică alocuțiunea intitulată „Starea Academiei”, rostită de acad. Ionel Haiduc în cadrul adunării generale festive din 4 aprilie, la împlinirea a 145 de ani de la înființarea acestei instituții simbol al culturii și științei românești. După o prezentare sintetică a momentelor principale din istoria Academiei, acad. Ionel Haiduc analizează pe larg cele trei roluri majore ale sale - for de consacrare, pilon important de cercetare și participant activ la viața cetății. Trecerea în revistă a realizărilor Academiei Române îl conduce pe acad. Ionel Haiduc la concluzia: „Nu trebuie să uităm că există destule dificultăți în activitatea noastră și limitări, determinate de motive financiare, legislative și de altă natură. Contăm însă pe fidelitatea membrilor și colaboratorilor noștri față de Academia Română și prestigiul său … Sperăm ca la 150-a aniversare, peste cinci ani, Academia să se prezinte cu noi realizări în îndeplinirea misiunii pentru care a fost creată de înaintași.” Cu același prilej, acad. Marius Sala, vicepreședinte al Academiei Române, a prezentat „Dicționarul - Tezaur al Limbii Române”, o ediție completă în 19 volume, care reunește cele 37 de volume ale acestei lucrări monumentale, elaborată pe parcursul a 105 ani. Aceluiași moment aniversar îi este dedicat și articolul „Academia Română și zeița Minerva, la 145 de ani”, scris de acad. Ion Păun Otiman și dr. Dorina Rusu. La foarte scurt timp după transformarea Societății Literare Române în Societatea Academică Română, a fost adoptată în unanimitate propunerea făcută de George Bariț ca sigiliul instituției s-o reprezinte pe zeița Minerva, înconjurată de inscripția „Societatea Academică Română. București. MDCCCLXVII”. În 1879, când Societatea Academică Română a devenit Academia Română, emblema a continuat să reprezinte acest prestigios for de cultură, firește, zeița fiind înconjurată de cuvintele „Academia Română”. După 1948, sigla a fost modificată și a revenit la imaginea inițială după 1990. Cu acest prilej, s-a făcut publică hotărârea Biroului Prezidiului de a realiza o sculptură a zeiței înțelepciunii, înaltă de circa doi metri și așezată pe un soclu-coloană, în stil doric sau corintic, destinată să aducă „un plus de noblețe instituției noastre, dar și pentru fiecare dintre membrii săi”.

Următoarele pagini sunt dedicate documentelor prezentate în cadrul Adunării Generale a membrilor Academiei Române din 27 aprilie a.c. Seria se deschide cu darea de seamă prezentată de acad. Ionel-Valentin Vlad, vicepreședinte al Academiei Române, o prezentare analitică a funcțiilor statutare ale Academiei - funcția de consacrare, de for înalt în cercetarea științifică fundamentală, activitatea secțiilor și filialelor, funcția de formare a tinerilor cercetători, funcția de tezaurizare/informare/publicare (activitatea instituțiilor - suport ale cercetării: Biblioteca Academiei Române și Editura Academiei), funcția de participant activ la viața socială românească și partener în colaborarea cu alte academii și în colaborarea științifică internațională.

Acad. Ion Păun Otiman, secretar general al Academiei Române, prezintă activitatea financiară și patrimonială pe anul 2010. Reținem că pentru anul 2010, Academia a fost finanțată cu suma de 429,39 mil. roni din două surse: de la bugetul de stat, cu suma de 257,26 mil. roni (59,9%) și din veniturile proprii cu suma de 172,13 mil. roni (40,1%).

În Raportul de activitate al Fundației Naționale pentru Știință și Artă, susținut de acad. Eugen Simion este analizat programul acestei instituții - publicații, dezbateri științifice, colocvii internaționale și participarea la proiecte de interes național. În continuare, este publicat Raportul Consiliului director al Fundației „Menahem H. Elias”, prezentat de acad. Aurel Iancu, urmărind felul în care a fost realizat concret scopul acestei organizații neguvernamentale - „de a întemeia, întreține, dezvolta sau ajuta instituții de cultură națională, de preferință de cultură practică, precum și opere de asistență publică și de binefacere”.

Seria se încheie cu Raportul de activitate al Fundației „Patrimoniu” susținut de Gheorghe Sin, membru corespondent al Academiei Române din care cititorul poate afla că, în prezent, „Academia are titluri de proprietate pentru 7.000 ha. teren agricol, iar o suprafață de 335 ha. este în litigiu cu autoritățile din Constanța. A fost recuperată suprafața agricolă de 1.500 ha. care urmează să fie comasată în jud. Călărași sau Giurgiu. Este în curs de desfășurare procesul de recuperare 1.600 ha., reprezentând donațiile Maican (1.200 ha.) și Bora (400 ha.) Se prevede ca pe anul 2011 veniturile suplimentarea ale Academiei Române să fie mai mari cu 20-25% față de anul trecut.

Secțiunea „Evocări” se deschide cu articolul dedicat de acad. Alexandru Zub lui Constantin Stere, publicist neînțeles de timpul său, călăuzit de principiul platonician „omul drept nu ascultă decât de glasul conștiinței sale și nu caută pentru faptele sale justificări în părerile altora”. Prof. univ. Constantin Ionescu-Târgoviște, membru corespondent al Academiei Române, scrie despre „Paulescu - noua paradigmă a diabetului și descoperirea insulinei”, arătând că în conformitate cu noua paradigmă, diabetul este „tulburarea mult mai complexă implicând întregul metabolism energetic al organismului” , fapt ce a precedat descoperirea insulinei.

Consemnând trecerea unui secol de la încetarea din viață a acad. Gregoriu Ștefănescu (1836-1911), acad. Theodor Neagu dedică un amplu articol documentar fondatorului învățământului și cercetării geologice din România.

Karl Fritz Lauer scrie despre perioada de pregătire pe care Gheorghe Ionescu-Șișești a făcut-o între 31 octombrie 1906 și 11 februarie 1911, prezentând o serie de documente originale care întregesc arhiva de la Academia de Științe Agricole și Silvice din București.

La trecerea unui an de la stingerea din viață a acad. Mihai Drăgănescu, fost președinte al Academiei Române, Gheorghe M. Ștefan scrie despre concepția sa filosofică structural-fenomenologică, pentru a constata că rămâne „încă un gânditor insuficient asimilat în cultura românească și cea universală”. Și concluzia demnă de luare aminte: „Efortul pe care Mihai Drăgănescu l-a făcut pentru a ne dezvălui sensul profund al fenomenologiei informației, ne incită și obligă totodată. Poate că una dintre inițiativele pe care Academia Română ar trebui să le ia, ar fi înființarea unui institut de studii structural-fenomenologice pentru a extinde, sub forma unor proiecte transdisciplinare integratoare, investițiile inițiate de Mihai Drăgănescu.”

Sub genericul „Centenar Cioran” sunt publicate comunicările prezentate la sesiunea festivă dedicată împlinirii unui secol de la nașterea gânditorului de Dan Hăulică, membru corespondent al Academiei Române, E.S. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, membru de onoare al Academiei Române, Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Române, Simona Modreanu și George Brăiloiu.

La rubrica „In memoriam” sunt evocate personalitățile academice care s-au stins din viață în această perioadă: acad. Ion Anton (1924-2011), acad. Gheorghe Mihăilă (1930-2011), acad. Fănuș Neagu (1932-2011) și Ion Sălișteanu (1929-2011), membru corespondent al Academiei Române.

În ultimele pagini ale revistei sunt publicate, ca de obicei, rubricile „Cronica vieții academice” și „Apariții la Editura Academiei”.

 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006