Actualul număr se deschide cu
problematică în plină actualitate - etică și
conduită în cercetare. Acad. Ionel Haiduc,
președintele Academici Române, abordând această temă,
subliniază că „În Academia Română, preocupările pentru
etica cercetării și conduita corectă s-au concretizat în
publicarea unor articole și documente relevante și în
prezentarea unor expuneri în Academia Română sau în
institute de cercetare, de exemplu în cadrul unor
program de studii doctorale și postdoctorale”. De
altfel, mai multe academii au coduri etice proprii iar
federația Academiilor Europene (ALLEA) a inițiat
elaborarea unui document comun care să fie folosit de
instituțiile membre cel puțin ca model. În paginile
următoare ale revistei sunt publicate câteva dintre
aceste documente ca și actualizarea Legii 206/2004
privind buna conduită în cercetarea științifică,
dezvoltarea tehnologică și inovare. Sunt publicate
textele: “Singapore Statement on Research Integrity”, “A
European Code for Research Integrity”, de Pieter J. D.
Drenth, “European Science Foundation. Fostering Research
Integrity in Europe”, “Science Ethics Code of Hungarian
Academy of Science”. În continuare, este publicată Legea
nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare,
modificată prin Ordonanța nr. 28/2011.
Sub genericul „Sub cupola
Academiei”, revista publică darea de seama a
Academiei Române pe anul 2011 prezentată de acad.
Ionel Valentin Vlad, vicepreședinte al Academiei
Române. Darea de seamă cuprinde, cum reliefează autorul,
„activități desfășurate în cadrul unor funcții
statutare: funcția de consacrare; de înalt for de
cercetare științifică fundamentală; de formare a
tinerilor cercetători (doctoratul și studiile
postdoctorale); de tezaurizare/
informare/documentare/publicare prin activitatea
Bibliotecii Academiei Române și a Editurii Academiei; de
participant activ în viața societății românești și
partener în colaborarea cu alte academii și în
colaborarea științifică internațională.
O secțiune specială a revistei este
consacrată bicentenarului nașterii lui George
Barițiu (1812-1893) în cadrul căreia sunt
publicate articolele semnate de acad. Solomon Marcus
- „George Barițiu între ceea ce continuă și ceea ce
începe” - și Ștefan Sorin Mureșan - „Teme
economice și comerciale abordate de omul politic și
deputatul transilvănean George Barițiu în Parlamentul de
la Viena între anii 1863-1865”.
Următoarea secțiune este dedicată
centenarului nașterii lui Nicolae Steinhardt,
cunoscut și sub numele de Monahul Nicolae Delarohia. O
personalitate reper în viața noastră culturală și
spirituală, la care, cum afirmă PF Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe, „fervoarea credinței și
dragostea lui pentru ortodoxie trebuie prețuite și
cunoscute, fiind expresia bucuriei întâlnirii cu Hristos
Domnul”. În continuare, Prea Fericirea Sa subliniază că
„Marginalizat, prigonit și arestat, supus rigorilor
detenției din închisorile comuniste din Jilava, Gherla
și Aiud, Steinhardt L-a descoperit pe Hristos cel
Răstignit și înviat, Care îi transformă suferințele în
fericire”. ÎPS Andrei, Arhiepiscop și Mitropolit
al Clujului, Maramureșului și Feleacului, scrie despre
Nicolae Steinhardt ca un intelectual rafinat și plin de
dragoste creștină care „s-a dăruit tuturor fără a
pretinde nimic”, afirmând chiar că „Eu m-am născut în
lume ca să dărui, oricând și orișicui…”. Ștefan
Iloaiei scrie despre „Curajul mărturisirii:
Credința și fapte în viața și opera Monahului Delarohia”,
argumentând de ce Nicolae Steinhardt este „unul dintre
cei mai importanți convertiți, trăitori și mărturisitori
ai credinței creștine din secolul XX … dovedind că prin
înțelegere și asumare, idealul creștin se transformă în
realitate și că prin convertire - nu prin acea unică în
viață, ci prin ce de zi cu zi - nu se realizează decât o
întoarcere acasă”.
La rubrica „Preocupări
contemporane”, Mircea Duțu scrie despre „Avântul
și decăderea Ecologiei postmoderne. De la Stockholm la
Rio și înapoi prin Rio 20”. După o analiză sine ira
et studio a distanței dintre intenții, declarații și
acțiuni, autorul apreciază că mesajul noilor propuneri
„pornește de la a denunța opacitatea inacțiunii și
nevoia unor noi politici și strategii publice și
reglementări juridice”. S-a ajuns într-un impas care
marchează „un sfârșit de paradigmă, când criza
tridimensională (economică, socială, ecologică) poate
ajunge să impună, fie și temporar, un model «de urgență»
ajustat și amputat de dezvoltare, dacă nu anti, cel
puțin a-ecologică”. În continuare, acad. Răzvan
Theodorescu evocă pe acad. Mihnea Gheorghiu, la
plecarea sa dintre noi, ca „un autentic” european.
Ultimele pagini ale revistei sunt
dedicate portretelor academicianului Gheorghe
Buzdugan și inginerului geolog Dumitru
Enescu, membru corespondent al Academiei Române
care s-au stins din viață în această lună.
Ca de obicei, revista se încheie cu
rubricile „Cronica vieții academice” și „Apariții
la Editura Academiei”. |