|
„Ziua Academiei Române”, articolul
semnat de acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei
Române deschide programatic acest număr cu sublinierea
întreitului rol al acestei instituţii simbol pentru
ştiinţa şi cultura noastră - „for de consacrare în
ştiinţă, literatură şi artă, un important pilon al
cercetării din România şi participant activ în viaţa
societăţii”. Felul în care îşi împlineşte acest întreit
rol, îmbinând tradiţia cu elementele cele mai noi din
ştiinţă şi tehnologie este ilustrat pe larg de
preşedintele Academiei Române. În continuare, acad.
Răzvan Theodorescu prezintă două importante lucrări
apărute la Editura Academiei Române din iniţiativa acad.
Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române şi acad.
Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române şi
redactate de dr. Dorina Rusu. Primul volum este
dedicat donatorilor Academiei Române iar al doilea
operelor de arhitectură pe lângă care trecem adesea
poate indiferenţi. Urmează să apară alte trei volume
dedicate colecţiilor numismatice, colecţiilor de artă şi
colecţiilor de documente. Încheindu-şi articolul, acad.
Răzvan Theodorescu subliniază: „Academia Română nu este
avută, dar este bogată. E bogată prin această tradiţie,
e bogată prin aceşti binefăcători, e bogată prin oamenii
care au înţeles că Academia este un fel de Biserică a
neamului românesc.” Următoarele pagini ale revistei oferă o imagine „la zi”
a activităţii academice cu publicarea dărilor de seamă
pe anul 2011: acad. Păun Ion Otiman - Darea de seamă a
Prezidiului Academiei Române - Activitatea financiară şi
patrimonială; acad. Eugen Simion - Darea de seamă a
Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă; acad. Aurel
Iancu - Raportul Consiliului director al Fundaţiei
„Menachem H. Elias” şi Dare de seamă asupra activităţii
din 2011 şi Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul
2012; Gheorghe Sin, membru corespondent al Academiei
Române - Raportul privind activitatea Fundaţiei
„Patrimoniu” pe anul 2011. Secţiunea „Aniversări” se deschide cu articolul
„Academicianul Ionel Haiduc: omul, colegul, managerul,
liderul” semnat de acad. Păun Ion Otiman din care
reţinem că, la împlinirea a 75 de ani, preşedintele
Academiei „prin arta sa, prin tactul său, prin ştiinţa
şi simţul dezvoltat de a lucra, de a colabora cu colegii
şi cercetătorii, cu oamenii în general, a reuşit în
scurt timp de la venirea sa în Academie (în care,
cinstit vorbind şi între paranteze, nu a găsit în mai
2006, o atmosferă tocmai lipsită de tulburare) să
întroneze o atmosferă cu adevărat academică, colegială,
destinsă, caracteristică marilor instituţii academice”.
Cu referire strictă la activitatea ştiinţifică a
preşedintelui Academiei Române, articolul „Academicianul
Ionel Haiduc, creatorul şcolii de chimie organometalică
din România şi iniţiatorul chimiei supramoleculare
organometalice” semnat de acad. Marius Andruh,
preşedintele Secţiei de Ştiinţe Chimice, prezintă
cariera ştiinţifică a preşedintelui Academiei Române şi
concluzionează: „Autor al unei opere vaste (peste patru
sute de publicaţii, citate de mai bine de 4000 de ori),
creator al unei puternice şcoli de chimie
organometalică, iniţiator al chimiei organometalice, cu
o prospeţime a ideilor şi o permanentă curiozitate
ştiinţifică, puternic implicat în viaţa ştiinţifică din
ţara noastră, academicianul Ionel Haiduc aduce strălucire
chimiei româneşti şi influenţează, prin modelul
profesional oferit, numeroase generaţii de tineri
cercetători,” Despre viaţa şi activitatea ştiinţifică a acad.
Păun Ion
Otiman, la împlinirea a 70 de ani, scrie acad.
Toma
Dordea, preşedintele Filialei Timişoara a Academiei
Române. Un itinerar biografic în care sunt prezentate
numeroasele realizări ale secretarului general al
Academiei Române ca profesor şi om de ştiinţă,
deschizător de drumuri în cercetarea agricolă şi
economică. „Activitatea desfăşurată de prof. Păun
Ion Otiman
este impresionantă şi este ilustrată de 33 de cărţi, 340
de lucrări ştiinţifice şi articole publicate, 91 de
eseuri, 41 de contracte de cercetare în ţară, precum şi
14 programe şi proiecte internaţionale.” Pentru toate,
membrii Academiei Române din Filiala Timişoara împreună
cu întreg personalul institutelor şi centrelor, „cu
profund respect şi recunoştinţă, urează domnului
academician Păun Ion Otiman La mulţi ani pe care să-i
petreacă în deplină sănătate, putere de muncă şi reuşite
în tot ceea ce întreprinde, pentru binele personal şi,
mai ales, pentru binele tuturor”. Acad.
Păun Ion Otiman
semnează la rubrica „Preocupări contemporane” articolul
„Studii postdoctorale în economie - programe de formare
continuă a cercetătorilor de elită - SPODE - o premieră
în învăţământul superior românesc: experienţe,
remedieri, soluţii”. Prezentând această formă de
pregătire a cercetătorilor şi universitarilor de elită,
autorul consideră că în acest fel s-a dobândit o
experienţă benefică, „prin care vom putea găsi remedii
şi soluţii de optimizare a segmentului de învăţare
continuă, toată viaţa”. La trecerea a două secole de la încheierea păcii de la
Bucureşti (16-28 mai 1812) prin care ţinutul Basarabiei
a fost anexat Rusiei, în Aula Academiei Române a avut
loc sesiunea ştiinţifică „Basarabia 1812-2012” ale cărei
comunicări pot fi citite în paginile acestui număr. La
sfârşitul „bilanţului despărţirii”, acad. Dan Berindei
subliniază că: „Oricum, nicicând Prutul nu ar trebui să
fie un râu al despărţirii, al separaţiei, iar podurile
de flori să nu reprezinte doar manifestarea unor
simţăminte trecătoare, ci statornic să lege ceea ce este
comun, să fie un simbol al frăţiei şi al unităţii în
spirit. României ca soră mai mare, îi revine nu a cotropi
sau coloniza, ci a sprijini şi ajuta, pe toate căile,
evoluţiile şi dezvoltarea surorii sale. Un rol de seamă
revine în viitoarele mutaţii, nu atât de hotare şi de
stabilităţi, ci înainte de toate de comportament şi
mentalităţi, contribuţiei României la formarea
intelectuală a tinerilor moldoveni, suplinindu-se lunga
perioadă de aşteptări neîmplinite.” Nicolae Edroiu
prezintă pe larg contextul internaţional al încheierii
păcii de la Bucureşti în întreaga sa complexitate,
evoluţia evenimentelor care au dus, în cele din urmă, la
transformarea Moldovei într-un fel de gubernie rusească.
Mihai Cimpoi scrie despre „proiecţiile vizionare” ale
lui Mihai Eminescu şi, din nefericire, împlinirea lor
„nemiloasă”. Dar, a fost să fie ca basarabenii să
se salveze „tot prin Eminescu: „prin credinţa pe care au
fortificat-o conştiinţa românească şi limba română”. În
urmă cu 200 de ani românitatea răsăriteană începea un
„nesfârşit drum al Golgotei” şi Valeriu Matei îl descrie
pas cu pas pentru a sfârşi cu o rugăciune: „Să ne ajute
Dumnezeu să ne recăpătăm demnitatea personală şi
naţională şi să refacem integritatea fiinţei naţionale
româneşti, încheind cât mai curând această dureroasă
perioadă a indiferenţei şi fricii, a dominaţiei
impostorilor şi a operării cu jumătăţi de măsură. Copiii
acestui neam merită alt viitor”. Din cuprinsul actualului număr mai semnalăm
articolul
semnat de acad. Alexandru Zub - „Erudiţie, talent,
comprehensiune: Ştefan Lemny” - şi „Consemnările”
datorate prof. Gabriel Ştrempel, membru de onoare al
Academiei Române. Rubrica „In memoriam” cuprinde prezentarea
personalităţii celor care s-au stins din viaţă în această
perioadă: Andrei Andrieş (1933-2012), Gabriel Ţepelea
(1916-2012), Florin Constantiniu (1933-2012), Margareta
Giurgea (1915-2012) şi Horia Damian (1922-2012). Ca de obicei, revista prezintă în ultimele pagini
„Cronica vieţii academice” şi „Apariţii la Editura
Academiei”. |
