Prima secţiune a acestui număr este dedicată dezbaterii „Cercetarea academică, structura, stadiul cercetării fundamentale, performanţe, intenţii, proiecte europene, reformă, spaţiul european al cercetării”. În deschidere, acad. Eugen Simion face o amplă prezentare a preocupărilor existente în cercetarea europeană, legate de crearea spaţiului european al cercetării. Pentru cercetarea academică, aceasta înseamnă un efort suplimentar de sincronizare, pornind de la situaţia actuală, prezentată pe larg cu intenţia unei analize lucide cu scopul unei restructurări în conformitate cu exigenţele Comunităţii Europene. Acad. Viorel Barbu, preşedintele Filialei Iaşi a Academiei Române, enumeră unele puncte de vedere privind starea cercetării academice, în consensul din cadrul grupului de reflecţie constituit în acest scop. În ordine, acestea se referă la dotarea insuficientă cu echipament ştiinţific performant, motivaţia scăzută pentru cercetare, unele deficienţa de management ştiinţific, colaborarea cu alte centre de cercetare din ţară şi de peste hotare şi finanţarea cercetării ş. a. La rândul său, Bogdan Simionescu, membru corespondent al Academiei Române, analizează cercetarea pe care o caracteriza prin două trăsături disjuncte: o mare mobilitate, care rezultă din înnoirea continuă a tematicii şi stabilitatea, care rezultă din acumulările asigurate de-a lungul anilor de colective, şcoli şi personalităţi de excepţie. Angela Botez scrie despre specificul institutelor de ştiinţe sociale şi din domeniu umanist.

Vasile Stănescu, membru de onoare al Academiei Române,  pledează pentru  reconsiderarea statutului juridic al Academiei Române, ca „o premisă şi pentru reconstituirea patrimoniului său, prin recuperarea în nume şi în interes propriu a bunurilor trecute abuziv în proprietatea statului, prezentul context legislativ neîngăduind aceasta.” De aceea, revenirea Academiei Române la „statul de persoană juridică de drept privat, de utilitate publică şi interes naţional ar coincide nu numai cu redobâdirea unui statut legitim şi de tradiţie, dar şi cu corelarea propriului  statut la cel al academiilor europene de tradiţie.”

În seria articolelor dedicate lui Ştefan cel Mare, prof. Gh. Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române, scrie despre „Letopiseţul lui Ştefan cel Mare”, care se încheie cu „ideea preţioasă a unităţii poporului român.” Acad. Florin Gh. Filip, vicepreşedinte al Academiei Române, dedică un studiu deciziilor colective şi asistarea lor cu calculatorul. În paginile următoare, acad. Alexandru Surdu scrie despre „Facultăţile gândirii: aspecte istorice şi psiho-lingvistice”, acad. Aurel Iancu despre „Inovarea în raport cu cercetarea şi cu alte activităţi conexe”, iar acad. Ion Baciu, împreună cu Monica Hrişcu, despre „Priorităţi româneşti în studiul eritropoietinei”. La împlinirea vârste de 80 de ani, acad. Ion Anton este omagiat de acad. Toma Dordea ca „cel mai remarcabil om de ştiinţă din ţara noastră în domeniul maşinilor hidraulice al ştiinţelor tehnice.”

Din cuprinsul revistei mai semnalăm articolele „Profesorul Giuliano Bonfante la 100 de ani” de Ovidiu Drimba; „Educaţie, cultură, educaţie interculturală. Puncte de vedere”de Cornelia Rada; „Poincare şi românii” de Magda Stavinschi şi Vasile Mioc, „Mihail Kogălniceanu - Începătorul culturii moderne” de Mircea Mâciu, „Ion Conea. Comunicări ştiinţifice netipărite” de Dimitrie I. Oancea.