Cea
mai mare parte a cuprinsului revistei este dedicată împlinirii a cinci
sute de ani de la trecerea la cele veșnice a celui care a intrat în conștiința
neamului ca Ștefan cel Mare și Sfânt, fiind publicate integral
comunicările prezentate la sesiunea omagială ce i-a fost consacrată în
ziua de 30 iunie 2004. Sintetizând motivele pentru care avem nevoie de
mitul lui Ștefan cel Mare, acad. Eugen Simion, președintele
Academiei Române, subliniază că el reprezintă „partea noastră
cea bună”, cum spune filosoful. Este „acea care nu trădează,
nu se vinde, nu-și pleacă oricând și oricum capul, nu râvnește la
bunurile care nu sunt ale lui, nu ataca decât pentru a se apăra, nu
batjocorește tradiția și nu strică firea omului prin măsuri
necugetate.” Pentru Ion Iliescu, președintele României,
personalitatea uriașă a lui Ștefan cel Mare „ne apare ca o
veritabilă sinteză a celor două Europe, la fel ca arhitectura
moldovenească a epocii, promovată de el și rezultată din îmbinarea
stilului bizantin cu cel gotic, admirabilă sinteză și expresie a
sufletului românesc, aflat într-un moment de splendidă afirmare
creatoare.” Moldova din timpul domniei sale reprezintă
„apogeul procesului de structurare a entităților statale românești,
care încep să-și asume o serie de responsabilități importante în
zona central-sud-est europeană, într-un moment în care lumea era încă
marcată de evenimentul traumatizant al căderii Constantinopolului,
bastionul creștinătății răsăritene.” Acad. Dan Berindei înfățișează
pe larg felul în care Ștefan cel Mare este prezent în conștiința românilor,
ilustrând generos cu scrierile cronicarilor și ale marilor istorici,
pentru a încheia subliniind că „ se cuvine să nu îngăduim ca
generațiile viitoare să-și uite datoria de recunoștință față de
cel care a fost marele domn al Moldovei.” PF Teoctist,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, evocă „chipul și
vredniciile acestui domnitor român pe care Sfântul Sinod al Bisericii
noastre l-a rânduit , acum doisprezece ani, în ceata sfinților.”
Epoca lui Ștefan cel Mare a fost una de afirmare a conștiinței europene
a poporului român și acad. Ștefan Ștefănescu argumentează
convingător că „prin
măsurile întreprinse de domn în planul vieții social-economice,
organizării militare și dezvoltării culturale, s-a impus ca una dintre
marile epoci ale istoriei românilor, da largă afirmare a statalității
lor și de forjare a unei tradiții politice românești cu valențe
europene.” Acad. Răzvan Theodorescu , ministrul Culturii și
Cultelor situează arta ștefaniană „între sumă și sinteză”,
înfățișându-l ca pe un înaintemergător. Mai departe, prof. Gheorghe
Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române, prezintă
„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei”, alcătuit
în limba slavonă la curtea lui Ștefan cel Mare și a fiului său
Bogdan. Ca o posibilă concluzie, prof. Alexandru Zub, membru
corespondent al Academiei Române, scrie despre „Repere simbolice în
posteritatea ștefaniană”, în fapt despre Ștefan cel Mare ca
„simbolul care fortifică în felul său realitatea umană și potențează
istoria.” Tot lui Ștefan cel mare îi sunt consacrate și
articolele semnate de Ilie Luceac, de la Universitatea Națională
din Cernăuți și Vasile
Tomescu.
Următoare
secțiune a revistei este dedicată centenarului Petre Pandrea
și se deschide cu un fragment din volumul inedit, aflat sub tipar
„Turnul de ivoriu.” Despre personalitatea lui Petre Pandrea
scriu acad. Eugen Simion - „Irepresibilul Petre
Pandrea” -, acad. Gheorghe
Vlăduțescu - „Prețul utopismului”, - Dumitru Radu
Popescu, membru corespondent al Academiei Române, -
„Metamorfozat într-o lebăda” -, Eugen Uricaru, președintele
Uniunii Scriitorilor - „Un om liber, Petre Pandrea” și Nadia
Marcu Pandrea - „Centenar Petre Pandrea.”
Reține
atenția Declarația Academiei Române în legătură cu Proiectul
de exploatare minieră de la Roșia Montană, în care se reafirmă
că „proiectul nu
reprezintă o lucrare de interes public în folosul economiei naționale,
care să justifice efectele colaterale și riscurile asociate cu aceasta
și prin urmare recomandă abandonarea sa.”
Acad.
Aurel Iancu pledează „Pentru o interpretare corectă a
sistemului de inovare”.
La
împlinirea a 175 de ani de la nașterea lui Dionisie Pop Marțian,
acad. Iulian Văcărel îl prezintă ca „fervent a susținător
al protecționismului industrial”.
La
o sută de ani de la nașterea acad. Dan Giușcă (1904-2004)
acad. Dan Rădulescu și prof. Nicolae Anastasiu scriu
despre activitatea sa științifică și didactică.
Recapitulând
trecutul științei, prof. Gleb Drăgan, membru corespondent al
Academiei Române, descifrează unele dintre tendințele viitoare de
dezvoltare a cunoașterii, care prefigurează „un salt intelectual
mult mai mare decât cel produs de evoluția fizicii, a biologiei, a
informației.”
Pornind
de la lucrările unei sesiuni științifice, prof. Victor Giurgiu,
membru corespondent al Academiei Române, atrage atenția asupra răspunderii
pe care o avem față de destinul viitor al pădurii românești, de
această dată din punctul de vedere al tipologiei forestiere. De altfel,
avem datoria să subliniem că distinsul om de știință nu-și precupețește
eforturile pentru a atrage atenția, cu noi și noi argumente științifice,
asupra stării pădurii românești. Mai mult, de fiecare dată, avansează
și propuneri, întemeiate științific și, din nefericire, se pare că
cei care pot și au datoria să
întreprindă măsurile necesare par a fi orbi la o realitate evidentă și
surzi la semnalele de alarmă ale cercetătorilor și oamenilor de știință.
Sub
genericul Culturologie, pot fi citite articolele sub „Începuturile
gândirii filosofice românești la Dimitrie Cantemir”, da acad. Alexandru
Surdu, „Structuri literare de tip cavaleresc în Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche”, de Ion
Militaru, „Oedip, Oreste și Ignat. Mitologia paricizilor în
superstițiile românești și în tragedia antică”, de Cristina
Bistriceanu, „Circulația cărții în spațiile românești în
secolele XVII-XVIII” de Tudor Nedelcea. Mai rețin atenția articolele „Etnografie și
ortografie”, de Paul Miron de la Universitatea din Freiburg,
„Suplex Libellus -expresia radicalizării și împlinirii conștiinței
naționale”, de Mircea Mâciu.
Să
remarcăm că ilustrațiile revistei sunt reproduceri din albumul "Artă
și civilizație în timpul lui Ștefan cel Mare" de Răzvan
Theodorescu, Ion Solcanu și Tereza Sinigalia, lansat cu
prilejul acestei sesiuni omagiale.
Ultimele
pagini ale revistei sunt consacrate relatării manifestărilor academice
din această perioadă, semnată de Elena Solunca Moise.
|