Din tara
  Din strainatate

 
  Editura Academiei
  Biblioteca Academiei

 
 

Nr. 27-28, iunie-iulie 2004, Anul XIV (164 - 165) 

Cea mai mare parte a cuprinsului revistei este dedicată împlinirii a cinci sute de ani de la trecerea la cele veșnice a celui care a intrat în conștiința neamului ca Ștefan cel Mare și Sfânt, fiind publicate integral comunicările prezentate la sesiunea omagială ce i-a fost consacrată în ziua de 30 iunie 2004. Sintetizând motivele pentru care avem nevoie de mitul lui Ștefan cel Mare, acad. Eugen Simion, președintele Academiei Române, subliniază că el reprezintă „partea noastră cea bună”, cum spune filosoful. Este „acea care nu trădează, nu se vinde, nu-și pleacă oricând și oricum capul, nu râvnește la bunurile care nu sunt ale lui, nu ataca decât pentru a se apăra, nu batjocorește tradiția și nu strică firea omului prin măsuri necugetate.” Pentru Ion Iliescu, președintele României, personalitatea uriașă a lui Ștefan cel Mare „ne apare ca o veritabilă sinteză a celor două Europe, la fel ca arhitectura moldovenească a epocii, promovată de el și rezultată din îmbinarea stilului bizantin cu cel gotic, admirabilă sinteză și expresie a sufletului românesc, aflat într-un moment de splendidă afirmare creatoare.” Moldova din timpul domniei sale reprezintă „apogeul procesului de structurare a entităților statale românești, care încep să-și asume o serie de responsabilități importante în zona central-sud-est europeană, într-un moment în care lumea era încă marcată de evenimentul traumatizant al căderii Constantinopolului, bastionul creștinătății răsăritene.” Acad. Dan Berindei înfățișează pe larg felul în care Ștefan cel Mare este prezent în conștiința românilor, ilustrând generos cu scrierile cronicarilor și ale marilor istorici, pentru a încheia subliniind că „ se cuvine să nu îngăduim ca generațiile viitoare să-și uite datoria de recunoștință față de cel care a fost marele domn al Moldovei.” PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, evocă „chipul și vredniciile acestui domnitor român pe care Sfântul Sinod al Bisericii noastre l-a rânduit , acum doisprezece ani, în ceata sfinților.” Epoca lui Ștefan cel Mare a fost una de afirmare a conștiinței europene a poporului român și acad. Ștefan Ștefănescu argumentează convingător că  „prin măsurile întreprinse de domn în planul vieții social-economice, organizării militare și dezvoltării culturale, s-a impus ca una dintre marile epoci ale istoriei românilor, da largă afirmare a statalității lor și de forjare a unei tradiții politice românești cu valențe europene.” Acad. Răzvan Theodorescu , ministrul Culturii și Cultelor situează arta ștefaniană „între sumă și sinteză”, înfățișându-l ca pe un înaintemergător. Mai departe, prof. Gheorghe Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române, prezintă „Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei”, alcătuit în limba slavonă la curtea lui Ștefan cel Mare și a fiului său Bogdan. Ca o posibilă concluzie, prof. Alexandru Zub, membru corespondent al Academiei Române, scrie despre „Repere simbolice în posteritatea ștefaniană”, în fapt despre Ștefan cel Mare ca „simbolul care fortifică în felul său realitatea umană și potențează istoria.” Tot lui Ștefan cel mare îi sunt consacrate și articolele semnate de Ilie Luceac, de la Universitatea Națională din Cernăuți și  Vasile Tomescu.

Următoare secțiune a revistei este dedicată centenarului Petre Pandrea și se deschide cu un fragment din volumul inedit, aflat sub tipar „Turnul de ivoriu.” Despre personalitatea lui Petre Pandrea scriu acad. Eugen Simion - „Irepresibilul Petre Pandrea” -,  acad. Gheorghe Vlăduțescu - „Prețul utopismului”, - Dumitru Radu Popescu, membru corespondent al Academiei Române, - „Metamorfozat într-o lebăda” -, Eugen Uricaru, președintele Uniunii Scriitorilor - „Un om liber, Petre Pandrea” și Nadia Marcu Pandrea - „Centenar Petre Pandrea.”

Reține atenția Declarația Academiei Române în legătură cu Proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană, în care se reafirmă că „proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public în folosul economiei naționale, care să justifice efectele colaterale și riscurile asociate cu aceasta și prin urmare recomandă abandonarea sa.”

Acad. Aurel Iancu pledează „Pentru o interpretare corectă a sistemului de inovare”.

La împlinirea a 175 de ani de la nașterea lui Dionisie Pop Marțian, acad. Iulian Văcărel îl prezintă ca „fervent a susținător al protecționismului industrial”.

La o sută de ani de la nașterea acad. Dan Giușcă (1904-2004) acad. Dan Rădulescu și prof. Nicolae Anastasiu scriu despre activitatea sa științifică și didactică.

Recapitulând trecutul științei, prof. Gleb Drăgan, membru corespondent al Academiei Române, descifrează unele dintre tendințele viitoare de dezvoltare a cunoașterii, care prefigurează „un salt intelectual mult mai mare decât cel produs de evoluția fizicii, a biologiei, a informației.”

Pornind de la lucrările unei sesiuni științifice, prof. Victor Giurgiu, membru corespondent al Academiei Române, atrage atenția asupra răspunderii pe care o avem față de destinul viitor al pădurii românești, de această dată din punctul de vedere al tipologiei forestiere. De altfel, avem datoria să subliniem că distinsul om de știință nu-și precupețește eforturile pentru a atrage atenția, cu noi și noi argumente științifice, asupra stării pădurii românești. Mai mult, de fiecare dată, avansează și propuneri, întemeiate științific și, din nefericire, se pare că cei care  pot și au datoria să întreprindă măsurile necesare par a fi orbi la o realitate evidentă și surzi la semnalele de alarmă ale cercetătorilor și oamenilor de știință.

Sub genericul Culturologie, pot fi citite articolele sub „Începuturile gândirii filosofice românești la Dimitrie Cantemir”, da acad. Alexandru Surdu, „Structuri literare de tip cavaleresc în Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche”, de Ion Militaru, „Oedip, Oreste și Ignat. Mitologia paricizilor în superstițiile românești și în tragedia antică”, de Cristina Bistriceanu, „Circulația cărții în spațiile românești în secolele XVII-XVIII” de Tudor Nedelcea.  Mai rețin atenția articolele „Etnografie și ortografie”, de Paul Miron de la Universitatea din Freiburg, „Suplex Libellus -expresia radicalizării și împlinirii conștiinței naționale”, de Mircea Mâciu.

Să remarcăm că ilustrațiile revistei sunt reproduceri din albumul "Artă și civilizație în timpul lui Ștefan cel Mare" de Răzvan Theodorescu, Ion Solcanu și Tereza Sinigalia, lansat cu prilejul acestei sesiuni omagiale.

Ultimele pagini ale revistei sunt consacrate relatării manifestărilor academice din această perioadă, semnată de Elena Solunca Moise.