|
Revista se deschide cu alocuțiunea lui Evanghélos
Moutsopoulos, membru al Academiei Elene, „Une valeur permanent: l’education” rostită cu prilejul înmânării însemnelor de membru de onoare al Academiei Române. După o analiză a noțiunii de valoare ca centru de interes și, deci cu o bogată coloratură subiectivă, este prezentată educația ca o creație continuă de valori ale demnității umane. Din bogatul excurs reținem că „valoare eminentă, educația nu-și poate renega trecutul fără să se distrugă” de unde caracterul ei permanent care asigură permanența conștiinței demnității umane.
În secțiunea „Aniversări” sunt publicate comunicările prezentate la sesiunea omagială dedicată împlinirii a 150 ani nașterea folcloristului, lingvistului și istoricului literar Moses Gaster, despre care Nicolae Iorga scria că „ a dovedit nu numai o aleasă noblețe sufletească, dar și o inteligență care se ridică deasupra cunoștințelor făcute în specialitatea sa”. După ce acad. Marius Sala relatează „cum a cunoscut opera lui Moses Gaster”, urmează articolele semnate de acad. Gh. Mihăilă - „Moses Gaster la Academia Română” -, acad. Dan Grigorescu - „Moses Gaster-anglist”-, Virgiliu Florea - Amintirea unui mare învățat: Moses Gaster” -, Măriuca Stanciu - „Studii iudaice în publicistica lui Moses Gaster” -, Dan Horia Mazilu - „Fondul Moses Gaster de la Biblioteca Academiei Române” și Grigore Brâncuș - „Problemele istoriei limbii române în concepția lui Moses Gaster”. Toate ilustrează că savantul Moses Gaster a fost „unul dintre cei mai devotați și competenți cercetători și propagatori ai limbii și literaturii române pe plan internațional” (Gh. Mihăilă).
Tot la această secțiune poate fi citit grupajul de articole consacrate lui
Dimitrie Onciul (1856-1923), la 150 de ani de la naștere, caracterizat de acad. Dan Berindei ca „personalitate proeminentă a istoriografiei moderne românești și, totodată, timp de trei decenii și jumătate, un slujitor devotat al Academiei Române, căreia i-a dedicat nu numai activitatea sa istoriografică, ci și-a consacrat și timpul său pentru a-i asigura bunul mers”. Articolele care urmează, semnate de acad. Al Zub, acad. Ștefan Ștefănescu și Corneliu Mihai Lungu prezintă pe larg activitatea de istoric și creator de școală a lui Dimitrie Onciul ca și aceea de director general la Arhivele Statului.
Două studii, semnate de Emilian M. Dobrescu, Dorin Vlădean sunt dedicate actualității ideilor lui
Fr. List (1789-1846), în timp ce Maria Mureșan și Dumitru Mureșan prezintă ecoul concepția autorului celebrei lucrări „Sistemul național de economie politică”.
Începând cu acest număr, revista prezintă institutele din rețeaua academică. Ștefana Petrescu prezintă Institutul de biochimie ca „un tablou în mișcare”, Lucia Dumitriu pe cel de Biologie din București iar Dan Bălteanu descrie Institutul de geografie în circuitul internațional de idei științifice.
Prin dezbaterea „Biotehnologii în agricultura României”, Academia Română se implică în confruntarea dintre ei care doresc să promoveze „planetele modificate genetic” ca produse biologice și apărătorii agriculturii convenționale, în care s-au implicat, în ultima vreme, și adepții agriculturii ecologice. Sunt publicate intervențiile semnate de acad. Cristian Hera și Ana Popescu, acad. Ion Păun Otiman, Valeriu Tabără, Petre Diaconu, Lucian Buzdugan, Tatiana Preda, Elena Marcela Badea și Gheorghe Mencinicopschi. Concluzia formulată de acad. Cristian Hera este că „oamenii de știință, și nu numai ei, trebuie să realizeze importanța coexistenței sistemelor de producție care, în esență, pledează pentru acceptarea tehnologiilor care favorizează îmbunătățirea productivității, profitabilității, stabilității și durabilității agriculturii. Ținta comună a tuturor este consolidarea și dezvoltarea excelenței științifice și consolidarea prestigiului social prin beneficiile aduse națiunii”.
Citând lucrări recente, acad. Mihai Drăgănescu conturează un răspuns la întrebarea „Mai sunt speranțe?, câtă vreme concluzia unor cercetători este că „Istoria noastră este istoria unui eșec”. Din punctul de vedere al științei, sunt și certitudini ca și incertitudini și „evaluarea șanselor noastre trebuie să aibă în vedere o viziune mai cuprinzătoare, pentru ca speranțele noastre să ne rămână și să poată fi fructificate”. Răspunsul poate fi dat și căutând în istria culturii și, sub acest aspect, remarcăm cea de a doua parte a articolului Angelei Banciu „Evoluția ideii europene din antichitate și până astăzi”.
La împlinirea vârstei de 80 de ani, Gabriel
Strempel, directorul onorific al Bibliotecii Academiei Române, mărturisește, într-un interviu, că „mi-am făcut datoria, și atâta tot...” Felul exemplar în care și-a împlinit datoria îl va reține, desigur, istoria literaturii și culturii noastre.
În „Cronica vieții academice”, Elena Solunca Moise relatează pe larg manifestările științifice și culturale din această perioadă.
|
