|
Acest număr se deschide cu un omagiu adus lui Tudor Arghezi, de la a cărui naștere s-au împlinit 125 de ai, prilej cu care Academia Română i-a dedicat o sesiune geniului „Cuvintelor potrivite”. În deschidere, acad.
Eugen Simion, îl definește ca „ structural răzvrătit, el vede lumea acum (și până târziu) prin infernul și armoniile ei”. Singular în poezia românească, Arghezi nu s-a lăsat și nu se lasă deslușit, „considerând că poezia trebuie să sugereze ceva ce nu-și epuizează niciodată sensurile” și de aceea, la el „totul are ritm, o închidere și o deschidere, o culoare și o taină într-o mitologie a seducției și ambiguității”. Pentru poeții din Basarabia, Arghezi a fost, cum apreciază
Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Române, un pattern cu efect modelator și catalitic, deosebit de folositor basarabenilor „pentru limbă și impunerea adevărului lor identitar românesc”.
Daniel Cristea Enache descifrează „fenomenul arghezian” în timp ce
Nicolae Iliescu descifrează „metafora vitriolantă” din pamfletele sale.
Și cum acest număr este, în marea lui parte, unul al aniversărilor, o secțiune importantă este acordată istoricului
Ioan Lupaș, la 120 de ani de la naștere, „un învățat cu un larg orizont și, pe lângă aceasta, profund atașat de problematica luptei naționale și a afirmării culturale a românilor ardeleni”, cum apreciază acad.
Camil Mureșanu. În același sens, Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române, apreciază că îndeosebi „medievistica românească îi datorează introducerea problematicii românești din Transilvania în câmpul istoriografiei naționale”.
Seria articolelor dedicate unui alt aniversat, Emmanuel de
Martonne, începe cu alocuțiunea acad. Eugen Simion la sesiunea ce i-a fost dedicată în care sunt subliniate cu deosebire calitățile umane ale savantului îndrăgostit de Carpați și de oamenii lui. Pentru ES
Hervé Bolot, ambasadorul Franței în România, E. De Martonne a răspuns vocației științifice cu talent și dăruire, reușind să confere „o dimensiune umană” geografiei și ctitorind școli științifice atât în Franța cât și în România. Urmează studiile semnate de acad.
Mircea Săndulescu, președintele Secției de Științe Geonomice,
Vilette Rey, membru de onoare al Academiei Române, Lucian Badea Gheorghe Niculescu și
Șerban Dragomirescu.
Cu respectul cuvenit unei personalități științifice exemplare consemnăm articolele dedicate Profesorului
Mircea Petrescu-Dâmbovița, decanul de vârstă al arheologilor români, la împlinirea celor 90 de ani de viață. Despre savantul-omul și profesorul Mircea Petrescu-Dâmbovița scriu acad.
Al. Zub, Victor Spinei, membru corespondent al Academiei Române și
Nicolae Ursulescu. Răspunzând omagiului binemeritat, acad. Mircea Petrescu-Dâmbovița a ținut să-și exprime recunoștința tuturor celor care, de-a lungul anilor, l-au ajutat, i-au fost alături în formarea sa ca om de știință.
Cu titlul „Globalizarea. Între realitatea și devenirea lumii în care trăim”, studiul semnat de
Vasile Stănescu, membru de onoare al Academiei Române, este o analiză lucidă, sine ira et studio, a procesului de globalizare a cărui complexitate a generat atâtea dezbateri și atitudini dintre cele mai diferite. Poate că așa este, suntem în fața unei noi paradigme filosofice existențiale la nivelul întregii planete. Dincolo de teoriile analizate critic rămâne speranța că va învinge rațiunea ca sursă a armoniei.
Mai rețin atenția articolele „Perspectiva logistică a Existenței” de acad.
Alexandru Surdu și însemnările semnate de Ioana Vintilă Rădulescu despre noua ediție a „Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române”.
La toate se adaugă obișnuita „Cronică a vieții academice” semnată de
Elena Solunca Moise.
|
