Nr. 37 (174), Anul XV, Aprilie 2005

Cum 4 aprilie este Ziua naţională a Academiei Române, acest număr se deschide cu discursul rostit de acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei, care, după o incursiune în istoria acestei instituţii şi o prezentare la zi a preocupărilor ştiinţifice, subliniază că „rolul fundamental al Academiei Române într-o lume care se face şi se desface, într-o Europă care se constituie, într-o economie care se globalizează şi, în chip fatal, se schimbă multe în ierarhiile, în valorile în care noi credem, rolul unei academii naţionale este să apere identitatea spirituală şi să pregătească această participare, această sincronizare cât mai bine şi cât mai de folos pentru lumea românească şi pentru valorile ei”. Mai multe despre felul în care este înţeles acest rol al Academiei aflăm din interviul dat de preşedintele Academiei Române. 

În discursul său, acad. Dan Berindei, a evidenţiat faptul că „integrarea în instituţiile euro-atlantice nu este un proces blând şi serafic, ci rezultatul unei dârze bătălii a statelor şi a naţiunilor componente pentru a ocupa un loc cât mai bun”. Acad. Radu Voinea a evocat momente din istoria Academiei dintre anii 1948-1989. Acad. Al. Zub descifrează, în demersul său, semnificaţii ale sintagmei Academia Militans într-o pledoarie pentru o cunoaştere adecvată a acestei instituţii naţionale fundamentale. În acest sens, acad. Maya Simionescu, vicepreşedinte al Academiei Române, prezintă cercetarea fundamentală în ştiinţele exacte din institutele academice. 

Următoarea secţiune a revistei cuprinde comunicările prezentate în cadrul simpozionului „Integrarea cercetării ştiinţifice româneşti în spaţiul european al cercetării”. În mesajul transmis cu acest prilej de Traian Băsescu, preşedintele României, se subliniază că pe viitor „se va acorda o atenţie specială domeniului cercetării, va încuraja şi susţine demersurile guvernului pentru ca tinerele talente româneşti să beneficieze de condiţii optime şi să găsească motive pragmatice să rămână în România şi să inoveze aici, acasă”. Comunicările care urmează sunt de natură să ofere o imagine cât mai apropiată de drumul pe care cercetarea românească trebuie să-l parcurgă pentru o integrare reală şi eficientă în cercetarea ştiinţifică europeană. În ordine, sunt publicate comunicările:

•  „Cerinţele Uniunii Europene privind creşterea contribuţiei CDI la creşterea competitivităţii economice în U.E”, de Lucian Dega, coordonator programe IT&C, Cercetare-Dezvoltare; 
• „Stadiul actual al integrării cercetării româneşti în spaţiul european al cercetării”, de Ene Dinga, ministrul Integrării Europene; 
• „Sporirea contribuţiei CDI la dezvoltarea economico-socială a României în perspectiva integrării europene”, de Anton Anton, secretar de stat la MEC; 
• „Transformarea şi adaptarea sistemului instituţional al cercetării româneşti”, de acad. Aurel Iancu; 
• „Integrarea Academiei Române în zona europeană a cercetării prin intermediul proiectelor”, de acad. Florin Filip; 
• „Performanţa ştiinţifică - factor esenţial în integrarea cercetării româneşti în proiectele europene”, de Maria Zaharescu, membru corespondent al Academii Române;
• „Sisteme de stimulare a cercetării româneşti, prin asimilarea bunelor practici europene în domeniu”, de Napoleon Pop şi Gh. Zaman, membru corespondent al Academiei Române.

Ultima secţiune a acestui număr este dedicată simpozionului cu tema „Dialogul dintre filosofie, teologie şi ştiinţă”, organizat de Secţia de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, desfăşurat sub semnul căutărilor complmentarităţii pe cale dialogului. Sub acest aspect, este convingătoare pledoarie acad. Gheorghe Vlăduţescu, care află, dincolo de specificul fiecărui domeniu, la limită se poate detecta o anume convergenţă, fiecare fiind un alt drum al omului către sine însuşi. În această cheie sunt concepute şi comunicările „Raţionalitatea creaţiei şi dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă”, prezentată de Pr.Prof. Dumitru Popescu, membru de onoare al Academiei Române, „Limitele gândirii axiomatice - premisă a dialogului dintre filosofie, teologie şi ştiinţă. Apofatismul cuantic – interfaţă în dialogul teologiei cu ştiinţa”, de Adrian Lemeni, secretar de stat la Ministerul Culturii şi Cultelor; Teoria relativităţii, filosofia şi teologia”, de prof. Ilie Pârvu, membru corespondent al Academiei Române; „Dialogul dintre filosofie, teologie şi ştiinţă. Modele şi criterii de organizare în învăţătura Bisericii”, de Wilhelm Dancă şi „Credinţă şi ştiinţă”, de Viorel Soran. Ca o concluzie, îl vom cita pe Wilhelm Dancă pentru care „dialogul se naşte mai întâi în om, întrucât numai el poate să cunoască adevărul nu numai prin raţiune, ci şi prin inimă. Desigur, filosofia este o ştiinţă, teologia este o ştiinţă, dar câte ştiinţe nu sunt pe lume? Toate sunt conţinute în numele de om, pentru că omul este un ansamblu”.

Mai consemnăm partea a doua din studiul „Aromânii - o criză identitară” semnat de acad. Matilda Caragiu Marioţeanu. Şi, fireşte, cronica vieţii academice semnată de Elena Solunca Moise.