Dan Grigorescu, membru corespondent al Academiei Române, scrie despre peisajul lui Al. Ciucurencu, remarcând „puterea de a comunica a întregii lui picturi, atotcuprinzătoarea căldură a unui suflet contemplativ ce se bucură de orice întâlnire cu culoarea”, deschizând un drum pe care l-au urmat mulţi dintre discipolii săi. 

Gheorghe Vida încearcă o situare a creaţiei lui Al. Ciucurencu în spaţiul artei europene , operaţie dificilă „datorată, pe de o parte, singularităţii viziunii sale, bazată pe exaltarea intensităţii cromatice şi, pe de altă parte, pe precaritatea în genere, a unor analize de tip comparativ, ale confluenţelor stilistice şi modificării atitudinilor faţă de materia picturală, aşa cum se configurează ele în arta europeană.” La capătul analizei, autorul reuşeşte să contribuie la o mai dreaptă valorizare a operei lui Ciucurencu, „ a cărui operă, aceea a unui şef de şcoală în pictura românească ar fi timpul să ocupe un loc privilegiat în arta contemporană.” 

Evocându-l pe Maestru, Zamfir Dumitrescu, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din România, scrie despre crezul pe care îl împărtăşea după care ”pictura este o punte între suflete” şi o dovedeşte cum nu se poate mai bine galeria de portrete ale celor mai de seamă intelectuali români. 

Pentru Ruxandra Dreptu, lumea lui Ciucurencu este un „rezumat cromatic” în care se recunoaşte lumea reală.

Cum luna septembrie a fost, pentru mulţi, luna Festivalului şi concursului internaţional George Enescu, revista publică alocuţiunea lui Adrian Iorgulescu la deschiderea simpozionului internaţional consacrat marelui compozitor, a cărui operă, pe măsura trecerii timpului, prilejuieşte noi descoperiri şi continuă „să surprindă şi să ne tulbure, într-o perioadă, într-o perioadă caracterizată prin suprasolicitare - inclusiv în domeniul nostru de activitate - extensia superbă a ipostazierilor geniului enescian, actualitatea gândirii lui componistice.” 

În aceiaşi secţiune, Vasile Tomescu prezintă noutăţi revelatoare din opera lui George Enescu, în margine expoziţiei cu tema ”Documente inedite din arhive Muzeului Naţional „George Enescu”. Tot aici este publicată prima parte din studiul semnat de Liliana Alexandrescu despre viziunile moderne în interpretarea operei Oedip de George Enescu pe scena Operei Naţionale din Bucureşti.

Reţin atenţia cele două articole dedicate lui Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, semnate de acad. Nicolae Cajal şi Francisc Schneider, cel care, prin lucrările sale a sporit prestigiul şcolii medicale româneşti. În cazul lui, cum apreciază acad. Nicolae Cajal, trebuie să disociem între valoarea incontestabilă a operei ştiinţifice şi concepţia filosofică şi ideologică pe care a adopta-o şi care trebuie judecată separat.

Mai amintim articole cum sunt:

• Colaborare academică franco-româna, şi Îndreptar de înţelepciune - Ion Barnea la 90 de ani, de acad. Ştefan Ştefănescu

• Probleme logico-filosofice în scrierile slavo-române, de acad. Alexandru Surdu

• Elie Radu, de acad. Radu Voinea

• Despre slăbiciunile enumerării, cu aplicaţie la două manuale, de acad. Gheorghe Vlăduţescu

• Dialogul, suport al cunoaşterii şi comunicării umane, de Emilian M. Dobrescu

• Sub norii lui Magelan, de Magda Stavinschi

• Cel mai vechi om fosil din Europa, de Oana Moldovan

• Conceptul de cultură naţională în gândirea şi scrierile lui A.D. Xenopol, de Mircea Mâciu

• Filosofia şi problemele lumii contemporane (însemnări de la cel de al XXI congres mondial de filosofie), de Marin Aiftincă

Nu lipseşte cronica viţii academice, semnată de Elena Solunca Moise.