O latură principală a activităţii Academiei Române este cea externă. Aceasta s-a manifestat în principal prin alegerea în forul academic românesc a numeroase personalităţi din străinătate, membri ai unor academii sau universităţi de prestigiu din întreaga lume: laureaţi ai Premiului „Nobel” (Theodor Mommsen, Svante August Arrhenius, Charles Louis Alphonse Laveran, Louis Eugène Félix Néel, Paul Ehrlich, Paul Sabatier, Karl Manne Georg Siegbahn, Jean Baptiste Perrin, Enrico Fermi, Robert Robinson, Arne William Tiselius, Linus Carl Pauling, Aleksandr Mihailovici Prohorov, Ilya Prigogine, Francis Nevill Mott, Jean Marie Pierre Lehn ş.a.); buni cunoscători ai realităţilor româneşti, prieteni apropiaţi ai României (oceanologul Jacques Yves Cousteau, generalul Henri Mathias Berthelot, primul ministru al Franţei Jean Louis Barthou, compozitorul şi muzicologul ungur Bartók Béla, sculptorul iugoslav Ivan Mestrović ş.a.). În iunie 2001, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării l-a ales printre membrii săi de onoare pe Sanctitatea sa Papa Ioan-Paul al II-lea, iar în octombrie 2004, pe Sanctitatea Sa Bartolomeu I, patriarhul ecumenic al Constantinopolului - Noua Romă. La rândul lor, numeroşi membri ai Academiei Române au fost aleşi în organisme internaţionale de prestigiu din întreaga lume: Académie des Inscriptions et Belles Lettres, Académie des Sciences din Paris, Academia Europaea, Accademia dei Lincei, Academia de Ştiinţe din New York, Academia de Artă din Berlin, Accademia Liguria din Bologna, Académie de Médecine din Paris, Academia de Ştiinţe din Moscova, Royal Society din Londra etc., precum şi în societăţi şi asociaţii internaţionale în toate domeniile ştiinţelor, literelor şi artelor. La strângerea legăturilor externe ale Academiei Române au contribuit şi cele două Şcoli Române, de la Paris şi de la Roma, înfiinţate în anul 1920 sub patronajul Academiei Române, puse sub conducerea unor iluştri membri ai instituţiei academice, Nicolae Iorga şi, respectiv, Vasile Pârvan, ca şi participarea academicienilor români la manifestări ştiinţifice internaţionale. În prezent, Academia Română are acorduri cu peste 35 de academii din întreaga lume, acestora adăugându-li-se Academia Europaea cu sediul la Londra, Academia Europeană de Ştiinţe, Litere şi Arte cu sediul la Paris; ea este, totodată, o prezenţă deosebit de activă în cadrul Uniunii Academice Internaţionale, încă din anul 1922.

Într-o lume care tinde să se sincronizeze şi, în baza procesului de globalizare, o academie naţională aşa cum este Academia Română are astăzi o misiune urgentă, de mare responsabilitate: să medieze corect între tendinţa globalizării, integrării, mondializării şi identitatea culturală naţională. Rolul ei predominant este, fără îndoială, acela de a apăra identitatea culturală, adică valorile spirituale profunde, irepetabile, ţinând însă cont şi de tendinţele actuale ale istoriei. Prin membrii ei şi prin activitatea desfăşurată, Academia Română este, astfel, un punct de reper şi un model în societatea românească, un factor activ în modelarea ei spirituală şi morală, cel mai înalt for de reflecţie şi de creaţie intelectuală, literară şi artistică a poporului român.