„Cunosc mulţi cercetători români. Sunt peste tot.”

A opta ediţie a Simpozionului internaţional „Cristofor I. Simionescu” s-a desfasurat la Academia Romana si a avut ca invitaţi străini cercetători de top în tot ceea ce poate să cuprindă ştiinţa macromoleculară şi supramoleculară, dar şi în ceea ce priveşte frontierele sensibile ale cunoaşterii acestui domeniu. Printre invitaţii de marcă s-a aflat şi Peter Seeberger, directorul Institutului Max Planck pentru suprafeţe şi coloide din Potsdam, profesor la Freie University of Berlin şi la Universitatea din Potsdam, Germania. Trebuie să mai spun că a fost distins cu 25 de premii internaţionale printre care Arthur C. Cope Young Scholar, Horace B. Isbell, Claude S. Hudson, Körber Prize for European Sciences, Honorary Lifetime Member Israel Chemical Society, Yoshimasa Hirata Gold Medal, Whistler Award 2012, Int. Carboh. Soc. Domeniile sale de cercetare cuprind chimia şi biologia carbohidraţilor, inginerie şi imunologie în care a publicat 400 de articole ştiinţifice, patru cărţi şi deţine peste 35 de brevete (Foto).

Cătălin Mosoia: Domnule prof. Seeberger, de ce aţi ales vaccinurile ca temă a prelegerii dumneavoastră?

Prof. Peter Seeberger: Vaccinurile reprezintă modalitatea cea mai ieftină de prevenire a bolilor infecţioase. Am prezentat trei vaccinuri care există deja pe piaţă, dar acestea constituie doar vârful icebergului. Foarte probabil că, în curând, vor fi disponibile şi alte vaccinuri împotriva altor infecţii ori viruşi. Problema este costul foarte mare pe care îl presupune dezvoltarea unui vaccin, undeva între 500 de milioane de euro şi 1 miliard de euro, iar ca timp, întreg procesul poate dura între 12 ani şi 25 de ani.

C. M.: Ce puteţi spune despre parcursul dumneavoastră profesional?

Prof. Peter Seeberger: Cariera mea a fost oarecum neobişnuită. Am absolvit facultatea în Germania şi apoi am plecat pentru doctorat în Statele Unite, unde am rămas 14 ani. Am fost profesor la Massachusetts Institute of Technology (MIT), apoi în Elveţia timp de şase ani, după care am revenit în Germania. Parţial, pentru că am întâlnit-o pe soţia mea, iar ea preda la Berlin.

C. M.: Cum a fost în calitate de profesor la MIT?

Prof. Peter Seeberger: A fost fantastic! Aşteptările celorlalţi sunt foarte, foarte mari. Aveam vârsta de 30 de ani când am devenit profesor. Lucram în fiecare zi, de luni până duminică. Nu aveam timp pentru viaţă personală.

C. M.: Care sunt diferenţele între a face cercetare în SUA şi a face cercetare în Europa?

Prof. Peter Seeberger: Lucrez tot atât de mult şi acum, în Europa, ca atunci, în America. Finanţarea este însă diferită. Dincolo de ocean, fiecare cent vine din finanţări acordate de terţe părţi. Aici sunt mai multe instituţii finanţatoare, ceea ce înseamnă că dispui de o mai mare siguranţă pe termen mediu şi lung.

C. M.: Aţi fost de mai multe ori în România…

Prof. Peter Seeberger: Acum sunt pentru a treia oară în ţara dumneavoastră. În primele două vizite am fost la Bucureşti şi Iaşi doar pentru susţinerea unor lucrări ştiinţifice. De data aceasta însă am petrecut un week-end la Sinaia şi a fost extraordinar! Sinaia este unul dintre locurile pe care merită şi trebuie să le vizitezi când vrei să mergi în sud-estul Europei. Am mulţi prieteni în România şi am avut ocazia să mă întâlnesc şi cu ei.

C. M.: Ce spuneţi despre cercetătorii români pe care i-aţi întâlnit de-a lungul carierei dumneavoastră?

Prof. Peter Seeberger: Cunosc mulţi cercetători români. Sunt peste tot. O parte dintre ei sunt la MIT, iar printre aceştia se află foşti câştigători ai olimpiadelor. Acum este pentru prima dată când întâlnesc români care lucrează în România. Am vizitat o serie de laboratoare şi, la Iaşi, am discutat cu doctoranzi sau post-doctoranzi. Am fost foarte impresionat de nivelul lor ştiinţific. Cred că educaţia pe care o primesc aici este foarte bună. În acelaşi timp, constat cu tristeţe faptul că mulţi încă părăsesc ţara şi nu se mai întorc.

C. M.: Ce puteţi spune despre calitatea cercetării realizate în România?

Prof. Peter Seeberger: Cred că în Iaşi sunt cercetători foarte buni. Dacă aţi putea avea mai mulţi bani, cercetarea ar fi mai uşoară, pentru că, de cele mai multe ori, e nevoie de aparate şi instrumente. Cunosc mai bine Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iaşi al Academiei Române, iar aici, prof. Bogdan C. Simionescu a reuşit să atragă bani europeni, a dotat laboratoarele cu echipamente performante şi a adus la institut cercetători de calibru care lucrau în Europa de vest. Aş spune că la Iaşi lucrurile stau mai bine decât în multe institute din alte ţări europene.

C. M.: Cum vi s-au părut locurile pe care le-aţi vizitat?

Prof. Peter Seeberger: Multe locuri din Bucureşti sunt mai curate decât în Berlin. Unele clădirile arată bine. Cel mai mult m-au impresionat oamenii pe care i-am văzut mergând pe stradă. Apoi, duminica magazinele sunt deschise, la noi nu este aşa. Îngrijorătoare mi s-a părut discrepanţa dintre săraci şi bogaţi, care parcă este mai mare ca în Germania. Apoi, diferenţa între salariile celor care lucrează în învăţământ în comparaţie cu cei care lucrează în industria liberă - în aceste condiţii, este greu să-i aduci pe cei mai buni ca să lucreze în ştiinţă.

C. M.: Cum apreciaţi fenomenul?

Prof. Peter Seeberger: Vreau să spun că sistemul de învăţământ este bun şi de aceea foarte multe ţări îi preferă pe cei care s-au pregătit aici. Această situaţie pare mai puţin plăcută, dar la un moment poate că unii dintre aceştia se vor întoarce. Cred că provocarea constă în furnizarea de soluţii care să diminueze acest fenomen. Este adevărat că fenomenul de brain drain se manifestă şi în alte ţări. Ideea ar fi ca cel puţin câteva locuri din România să reuşească să atragă persoane de top în domeniul lor de activitate. Nu vor veni mulţi înapoi, dar nici nu cred că este nevoie de toţi. În cele din urmă, unii vor reveni. În ceea ce priveşte speranţa mea la nivel european, aceasta ar fi ca la un moment dat să se meargă la lucru în altă ţară, pentru o perioadă. Oamenii vor observa ce este bun şi ce nu - toate ţările au particularităţi pozitive şi negative - iar cunoaşterea acestora îi va determina pe cei care se întorc să încerce să schimbe lucrurile în bine. Ceea ce, cu odată cu trecerea timpului, se va şi întâmpla.

Mai multe amănunte despre activitatea ştiinţifică a prof. Peter Seeberger sunt disponibile aici. 

Note:

Interviul cu prof. Peter Seeberger a avut loc marţi, 31 mai 2016, la Academia Română, cu ocazia Simpozionului internaţional „Cristofor I. Simionescu”. Credit foto: Alina Bianca Bălan.

Foto: