| 
																 
																„Chimiștii 
																români sunt 
																foarte buni” 
																
																Johanna 
																Aizenberg s-a 
																născut la 
																Cernăuți și, 
																când avea vârsta 
																de 17 ani, a 
																plecat din 
																nordul Bucovinei 
																la studii în 
																străinătate. A 
																reușit să-și 
																formeze o 
																carieră. Acum 
																este 
																cercetătoare de 
																top în domeniile 
																biomimetică, 
																autoasamblare, 
																ingineria 
																cristalelor, 
																nanofabricare, 
																biooptică, 
																biomateriale și 
																biomecanică. 
																Deține o serie 
																de poziții 
																înalte în 
																domeniile 
																universitar și 
																de cercetare 
																printre care 
																Amy Smith 
																Berylson 
																Professor of 
																Materials 
																Science and 
																Professor of 
																Chemistry & 
																Chemical 
																Biology; 
																Director, Kavli 
																Institute for 
																Bionano Science 
																and Technology; 
																Core Member, 
																Wyss Institute 
																for Biologically 
																Inspired 
																Engineering 
																la Universitatea 
																Harvard. A 
																publicat peste 
																200 de articole 
																științifice. 
																
																
																Simpozionul 
																internațional 
																„Cristofor I. 
																Simionescu” 
																(31 mai - 2 
																iunie 2016) a 
																fost prilejul 
																pentru care a 
																vizitat România 
																de două ori - 
																mai întâi, în 
																urmă cu trei ani 
																de zile. Atunci, 
																tot grație 
																manifestării 
																științifice 
																organizată de 
																Academia Română 
																și Institutul de 
																Chimie 
																Macromoleculară 
																„Petru Poni” din 
																Iași, a avut 
																ocazia să 
																revadă, după mai 
																bine de 20 de 
																ani, și locurile 
																natale. Își 
																amintește cu 
																plăcere de 
																excursia la 
																Cernăuți din 
																2013, dar 
																emoțiile le-a 
																retrăit cu 
																aproape aceeași 
																intensitate și 
																acum, la 
																București (Foto). 
																
																Prof. Johanna 
																Aizenberg: 
																Îmi place 
																Bucureștiul! 
																Străzile sunt la 
																fel ca cele din 
																Cernăuți și îmi 
																par familiare. 
																Orașul este o 
																parte din tot 
																ceea ce poate să 
																reprezinte 
																acasă! Nu știu 
																să explic de ce, 
																dar simt că este 
																un oraș apropiat 
																de mine. 
																
																Părintele 
																științei 
																polimerilor în 
																România a fost 
																un vizionar 
																
																Prof. Johanna 
																Aizenberg: 
																Cu siguranță, 
																chimia 
																macromoleculară 
																românească este 
																de notorietate 
																mondială. De 
																aceeași faimă se 
																bucură și alte 
																domenii 
																înrudite, chimia 
																polimerilor sau 
																chimia 
																supramoleculară. 
																Știința 
																polimerilor, ca 
																disciplină de 
																studiu ori ca 
																departament, a 
																fost stabilită 
																aici și apoi în 
																alte părți din 
																lumea științei. 
																Putem spune că 
																profesorul 
																Cristofor I. 
																Simionescu a 
																fost părintele 
																științei 
																polimerilor în 
																România, mai 
																mult chiar, a 
																fost un vizionar 
																care a gândit 
																chimia 
																polimerilor ca 
																pe un domeniu 
																important al 
																științei cu mult 
																înainte să 
																devină subiect 
																de investigație 
																științifică în 
																altă parte. 
																Știam toate 
																acestea înainte 
																de a veni în 
																România și o 
																spun fără să țin 
																cont de faptul 
																că sunt din 
																Bucovina. Da, 
																chimiștii 
																români, cu 
																precădere cei 
																din domeniul 
																polimerilor, 
																sunt foarte 
																buni! 
																
																Natura, sursă 
																de inspirație 
																pentru 
																problemele 
																nerezolvate ale 
																științei 
																
																Prof. Johanna 
																Aizenberg: 
																Întotdeauna am 
																fost interesată 
																de soluțiile pe 
																care natura le-a 
																dezvoltat pentru 
																rezolvarea unor 
																situații din 
																mediul 
																înconjurător. În 
																prezentarea pe 
																care am 
																susținut-o în 
																Aula Academiei 
																Române am supus 
																atenției doar o 
																mică parte din 
																rezultatele pe 
																care le-am 
																obținut în urma 
																cercetării 
																sistemelor 
																naturale. Cred 
																că, dincolo de 
																ceea ce știm 
																despre celule 
																sau despre 
																proteine, natura 
																ne predă în 
																permanență 
																lecții despre 
																știința și 
																ingineria 
																materialelor. 
																
																Cercetez, de 
																exemplu, 
																proprietățile 
																mecanice ale 
																scheletului - ce 
																anume îl face să 
																fie atât de 
																rezistent și de 
																puternic; de 
																asemenea, mă 
																interesează 
																modul în care 
																natura dezvoltă 
																materiale optice 
																eficiente. 
																Natura pare să 
																aibă o echipă de 
																biologi care ne 
																predă lecții 
																interesante de 
																inginerie, 
																dincolo de 
																chimie. 
																
																În cercetările 
																mele folosesc 
																biologia și 
																chimia pentru a 
																rezolva unele 
																probleme de 
																inginerie. Fie 
																că este vorba de 
																punerea la punct 
																a unor materiale 
																optice sau 
																mecanice mai 
																performante, ori 
																de materiale 
																care să 
																îndepărteze 
																singure 
																murdăria, avem 
																multe de învățat 
																de la natură. În 
																ceea ce ne 
																privește, fie 
																încă nu știm de 
																existența 
																acestor soluții, 
																fie nu știm cum 
																să le apreciem 
																ori să le 
																înțelegem. Toată 
																această 
																perspectivă 
																constituie ceea 
																ce numesc 
																știință 
																inspirată din 
																natură. Nu este 
																bio-mimetică 
																pentru că 
																aceasta ar 
																însemna 
																reproducerea 
																întocmai a 
																soluțiilor 
																naturii. 
																Rezultatele 
																noastre au ca 
																sursă de 
																inspirație 
																soluțiile 
																biologice și, în 
																final, 
																reprezintă alte 
																materiale care 
																servesc scopuri 
																diferite. 
																
																Mai multe 
																amănunte despre 
																activitatea 
																științifică a 
																prof. Johanna 
																Aizenberg sunt 
																disponibile
																
																aici. 
																
																Note: 
																
																Interviul cu 
																prof. Johanna 
																Aizenberg a avut 
																loc marți, 31 
																mai 2016, la 
																Academia Română, 
																cu ocazia 
																Simpozionului 
																internațional 
																„Cristofor I. 
																Simionescu”. 
																Credit foto: 
																Alina Bianca 
																Bălan. 
																
																Foto: 
																
																 |