|
Joi, 4 iunie
2020, în cadrul
unei ședințe
festive a
Prezidiului,
Academia Română
a marcat un
secol de la
semnarea
Tratatului de la
Trianon, prin
care s-a
recunoscut pe
plan
internațional
unirea
Transilvaniei cu
România.
Prezidiul
Academiei Române
rememorează
astfel
evenimentele
petrecute la
începutul
secolului XX,
care au însemnat
definitivarea
statului român
modern.
Unirea cea Mare,
înfăptuită de
poporul român în
anul 1918, a
avut nevoie- ca
și în cazul
actelor similare
întreprinse de
cehi, slovaci,
croați,
polonezi,
sloveni,
lituanieni,
letoni,
estonieni etc. -
de o legitimare
internațională,
care s-a
realizat în anii
1919-1920 prin
cele cinci
tratatele de
pace încheiate
la Paris.
Tratatul cu
Ungaria, ultimul
dintre ele,
semnat la
Trianon în 4
iunie 1920, a
consfințit
destrămarea
Imperiului
Austro-Ungar și
formarea unor
state
independente ori
întregirea
altora. Între
aceste state
întregite s-a
aflat și
România, căreia
prin tratatul
menționat i s-a
recunoscut,
între altele,
frontiera de
apus. Decizia
românilor de
unire a
Transilvaniei cu
România s-a
făcut pe baza
aplicării
principiului
dreptului
popoarelor la
autodeterminare,
recunoscut de
comunitatea
internațională,
în urma
inițiativei
președintelui
american Woodrow
Wilson.
Tratatele de
pace dintre
puterile aliate
și asociate, pe
de o parte, și
Austria și
Ungaria, pe de
altă parte, nu
au făcut decât
să oficializeze
- nu fără
anumite
dificultăți -
rezoluțiile
popoarelor
român, polonez,
croat, ceh,
slovac, sloven
etc., care
reprezentau
majorități
etno-demografice
în teritoriile
desprinse din
fostul imperiu.
Evident, pentru
elita ungară,
destrămarea
Austro-Ungariei
și reducerea
Ungariei
independente la
granițele sale
etnice a
însemnat o mare
pierdere și a
condus la o mare
frustrare, care,
în anumite
cercuri, nu s-a
stins încă. Pe
de altă parte,
recunoașterea
internațională,
în 1920, la
Trianon, a
hotărârilor
fostelor popoare
supuse, ajunse
să trăiască după
1918 în
propriile state
independente, a
fost mereu
confirmată de
noile tratate
încheiate din
perioada de după
al Doilea Război
Mondial și până
astăzi. Astfel,
poporul român,
fără să se
bucure de
tristețea
nimănui, este
liber să-și
celebreze
împlinirea sa
istorică,
recunoașterea
dreptății sale
alături de
dreptatea altor
popoare din
vecinătate,
angajate astăzi
în construirea
noii Europe
unite.
Deși Academia
Română - ca și
alte instituții
din țară și din
lume - nu a
putut marca așa
cum s-ar fi
cuvenit
importanța, după
un secol, a
Tratatului de la
Trianon-Paris,
înaltul for
aduce în fața
națiunii
prinosul său de
recunoștință
față de toți
acei mari oameni
de stat, români
și străini, care
au edificat
România modernă,
unită prin
voința poporului
român. Important
este să nu uităm
jertfele lor și
să le ducem mai
departe mesajul
de dreptate,
pace și
înțelegere. |
