Academia Română
anunță cu
profund regret
stingerea din
viață joi, 21
mai 2015, a
profesorului
emerit Panaite
Mazilu, membru
de onoare al
Academiei Române
în cadrul
Secției de
Științe Tehnice.
Cu două luni în
urmă, pe 17
martie 2015,
Academia Română
îl omagia pe
profesorul
Panaite Mazilu
la împlinirea a
100 de ani, în
sesiune
specială,
conferindu-i
Diploma "Meritul
Academic" pentru
întreaga
activitate.
Astăzi, Academia
Română este în
doliu.
România a
pierdut cel mai
reputat inginer
constructor al
său. Casa Presei
Libere,
Aeroportul
Otopeni, cupola
nouă de la
Pavilionul
expozițional
București,
barajul de la
Vidraru, sala de
sport din
Cluj-Napoca,
podurile peste
Dunăre
Giurgeni-Vadul
Oii și
Fetești-Cernavodă,
Teatrul
Național, Sala
Palatului,
Palatul
Parlamentului,
Spitalul
Brâncovenesc din
București,
Castelul Peleș,
acoperișul gării
din Brașov sunt
numai câteva
dintre
numeroasele
construcții
importante,
emblematice
pentru România,
care poartă
amprenta
inginerului
Panaite Mazilu.
Specialist
deopotrivă în
rezistența
materialelor și
în probleme de
dinamică, a
elaborat teoria
structurilor
rezistente la
cutremure și a
identificat
soluții practice
pentru o serie
de imobile,
coordonând după
cutremurul din
1977, în
calitate de
expert,
proiectele de
consolidare a
Cazinoului din
Sinaia,
Tribunalului și
Teatrului din
Focșani, cupolei
Facultății de
Drept,
complexului
Bucur Obor,
precum și
expertizarea a
numerose clădiri
din București și
din țară.
Colaboratorii
apropiați, ei
înșiși
specialiști
reputați,
recunosc cu
uimire că
profesorul lor
"simțea
structura
clădirii și
dinamica
materialelor".
Colegii,
discipolii,
specialiștii îl
caracterizează
în mod unanim
drept spirit
inovativ, cu un
fler deosebit,
într-un domeniu
care cere
rigoare și
exactitate,
ingineria
construcțiilor,
oferind soluții
creative pentru
probleme
delicate de
reabilitare și
consolidare a
clădirilor
vechi, edificii
de importanță
majoră pentru
patrimoniul
cultural și
industrial
românesc.
Activitatea
profesorului și
inginerului
Panaite Mazilu,
ajuns la vârsta
de 100 de ani, a
fost reflectarea
unei vocații
împlinite.
Profesor
universitar
emerit, cu o
strălucită și
lungă carieră
didactică, a
predat la
Universitatea
Tehnică de
Construcții
București, unde
a fost șeful
Catedrei de
Rezistența
Materialelor. A
pregătit 50 de
promoții de
ingineri
constructori și
a condus 30 de
lucrări de
doctorat. O
pleiadă de
proiectanți
eminenți și
profesori
emblematici i-au
fost studenți și
discipoli.
"Întreaga
sa viață a
fost una de
studiu,
perfecționare,
punere în
practică a
imensului
bagaj de
cunoștințe
pe care le-a
acumulat în
decursul
anilor și pe
care le
împărtășește
cu
generozitate.
Generații
după
generații de
constructori
l-au avut
profesor sau
mentor. Sute
de proiecte
au purtat
girul
specialistului
remarcabil,
ale cărui
soluții
inginerești
și calcule
s-au dovedit
valabile la
cea mai dură
probă –
proba
timpului"
spunea
despre ing.
Panaite
Mazilu, la
aniversarea
centenarului
de viață,
acad. Bogdan
C.
Simionescu,
Vicepreședinte
al Academiei
Române.
Prof. Dan
Dubină,
membru
corespondent
al Academiei
Române, îl
definește
astfel:
"Profesor de
structuri și
constructor
de ingineri".
La primirea
titlului de
membru de
onoare al
Academiei
Române, în
1993, ing.
Panaite
Mazilu
afirma: "Am
început
relația mea
cu Academia
Română la
vârsta
studenției,
în calitate
de bursier
al Bursei
Adamachi,
continui
relația mea
cu Academia
Română în
calitate de
membru de
onoare, care
este pentru
mine un fel
de Premiu
Adamachi."
Academia Română
și școala de
construcții
românească își
iau rămas bun de
la profesorul
emerit care a
format și
îndrumat
generații de
ingineri
constructori
de-a lungul a 70
de ani de
carieră puși sub
semnul pasiunii,
responsabilitații,
inteligenței și
dăruirii.
Înmormântarea va
avea loc
duminică, 24 mai
2015, la ora
13.00, la
Cimitirul Bellu.
* * *
Născut pe 21
martie 1915, la
Broșteni, în
județul Vrancea,
Panaite Mazilu a
urmat studiile
liceale la Iași,
apoi cursurile
Facultății de
Construcții din
Institutul
Politehnic
București, pe
care le absolvă
în 1938 și
obține diploma
de inginer
constructor.
Și-a început
activitatea ca
inginer
proiectant la
Direcția de
Studii și
Arhitectură CFR,
pentru ca mai
apoi, între anii
1945-1986, să
parcurgă toate
gradele
didactice în
cadrul
Institutului de
Construcții din
București, de la
asistent la
profesor emerit.
Între 1952-1963
a fost profesor
de Rezistența
materialelor și
Calcule speciale
pentru utilaj
petrolier la
Institutul de
Petrol și Gaze,
și între
1952-1958 și
1993-1995 a fost
profesor de
Statica
construcțiilor,
Teoria
elasticității,
Stabilitatea
construcțiilor,
Plăci curbe
subțiri și
Calculul
construcțiilor
subterane la
Academia Tehnică
Militară.
Începând cu anul
1961 a condus
lucrări de
doctorat în
specialitatea
Mecanica
construcțiilor.
După 1990 a fost
profesor de
Statica,
dinamica și
stabilitatea
construcțiilor
la Universitatea
Transilvania din
Brașov. Sunt de
subliniat
contribuțiile
sale de
pionierat în
domeniul
mecanicii
construcțiilor,
de exemplu
generalizarea
Metodei Cross,
calculul spațial
al cadrelor,
introducerea
calculului
matricial,
normele de
rezistență la
seisme,
soluțiile de
consolidare
post-seism. Cu
prilejul
împlinirii
vârstei de o
sută de ani,
Academia Română,
i-a conferit
Diploma "Meritul
academic" pentru
întreaga sa
activitate
prodigioasă. |