Evenimente viitoare

IN MEMORIAM 2010 (Arhivă)

Evenimente recente

Stabilit în Franţa în anul 1953 şi-a luat doctoratul în sociologie la Sorbona, desfăşurându-şi activitatea de cercetare (1953-1990) la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS), concentrându-şi cercetarea pe societatea şi politica franceză. În paralel, a avut şi o bogată activitate universitară, fiind profesor emerit de ştiinţe politice la Universitatea din Los Angeles şi profesor vizitator la mai multe institute de învăţământ superior - la Yale University, Columbia University, la universităţile din Florenţa şi Trento, Institutul de Statistică Matematică din Tokyo, Wilson Center, Simthhonian Institut şi la Academia de Ştiinţe din Moscova.

În lunga şi prodigioasa sa carieră ştiinţifică, Mattei Dogan a studiat fenomenul politic în toată complexitatea sa dintr-o perspectivă interdisciplinară, metodologia analizei, îmbibând subtil metode de analiză interdisciplinară, cantitativă şi calitativă - de la analiza comparativă a sistemelor politice la reflecţia epistemologică asupra proceselor de inovaţie în ştiinţele sociale. Totodată s-a preocupat de domenii ca acel al elitelor comparate, al comportamentului electoral, al legitimării ş.a.

Este autorul circa 200 de cărţi, studii şi articole dintre care amintim: „Les Françaises face à la politique”, „Pathways to Power, Comparing Pluralist Democracies”, “Elite Configurations at the Apex Power”, “Political Mistrust and Discrediting of Politicians”, “ The Mandarins of Western Europe”, “The Metropolis Era, Creative Marginality: Innovation at the Intersection of Social Science” (colab.cu R. Pahre), “Haw to Compare Nation” (colab. Cu D. Pelassy), multe traduse în mai multe ţări ale lumii. În limba română au apărut lucrările „Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi în sociologie”, „Cum să comparăm naţiunile” (colab. cu D. Pelassy).

A participat şi organizat congrese internaţionale de sociologie şi ştiinţe politice. Recunoaşterea contribuţiilor sale a fost atestată şi de alegerea ca membru fondator al Centrului de Studii Sociologice din Franţa, Consiliul Asociaţiei Franceze de Ştiinţe Politice, preşedinte al Comitetului de Cercetare asupra Elitelor Politice (Asociaţia Internaţională de Ştiinţe Politice), al Comitetului de Cercetări asupra Sociologiei Comparate (Asociaţia Internaţională de Sociologie) ş.a. În anul 2001 a înfiinţat fundaţia care îi poartă numele, recunoscută de guvernul francez ca instituţie publică, destinată ştiinţelor sociale.

În adunarea generală din 10 noiembrie 1992, Mattei Dogan a fost ales membru de onoare al Academiei Române. În mai 1994, când i s-au înmânat însemnele academice, Mattei Dogan a susţinut o conferinţă în care, după un elogiu adus mentorilor săi Dimitrie Gusti şi Henri H. Stahl, a făcut o prezentare privind intervenţia statului în democraţiile complexe, post-industriale.
 

În anul 1967 şi-a luat doctoratul cu teza „Teoria generală a descompunerii” şi, în 1972, a devenit doctor docent. Încă din anii studenţiei s-a dedicat cercetării ştiinţifice în domeniile topologiei algebrice, algebrei, algebrei omologice şi teoriei categoriilor. Şi-a continuat activitatea ştiinţifică şi, între 1962-1973, a publicat numeroase lucrări îndeosebi despre localizarea categoriilor abeliene.

Între 1973-1980, s-a dedicat teoriei inelelor, după care preocupările sale s-au concentrat asupra teoriei algebrice a numerelor şi teoriei evaluării. Rezultatele prodigioasei sale activităţi ştiinţifice au fost prezentate în mai mult de o sută de tratate, monografii studii de specialitate, publicate, singur sau în colaborare cu renumiţi matematicieni români sau străini, în reviste de matematică şi edituri din ţară şi din străinătate.

Valoarea ştiinţifică a activităţii sale este atestată de faptul că multe din contribuţiile sale ştiinţifice sunt citate în numeroase lucrări de matematică din întreaga lume.

După 1990, Nicolae Popescu a fost invitat să susţină conferinţe la mai multe universităţi din Belgia, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, SUA, Japonia, Kuwait, Rusia, Spania ş. a. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în adunarea generală din 24 octombrie 1997.
 

În 1952 a devenit doctor în ştiinţe şi a început cariera universitară la Facultatea de Medicină şi Farmacie şi apoi la Facultatea de Ştiinţe, unde a organizat un modern Laborator de Chimie Biologică.

Opera sa ştiinţifică, însumează aproximativ 750 de lucrări, memorii ştiinţifice, capitole din monografii, sintetizând o prodigioasă activitate ştiinţifică, multe dintre realizările sale fiind priorităţi pe plan internaţional.

Pentru contribuţia sa ştiinţifică şi calităţile sale intelectuale şi morale, Jean Montreuil a fost ales membru al Academiei de Medicină din Franţa, membru al Academiei Regale de Medicină din Belgia, membru al Academiei de Ştiinţe din Paris.

În anul 1993 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A fost distins cu titlul „Doctor Honoris Causa” al Universităţilor „Al. I. Cuza” din Iaşi şi „Vasile Goldiş” din Arad. În 2006, preşedintele României, Traian Băsescu i-a înmânat decoraţia „Meritul Cultural” în grad de Comandor pentru dezvoltarea relaţiilor ştiinţifice dintre România şi Franţa.
 

În paralel, a susţinut cursuri de fizică a plasmei la Facultăţile de Fizică din Bucureşti şi Constanţa. După anul 2000, a desfăşurat o bogată activitatea didactică şi de cercetare la Universitatea „Ovidius” din Constanţa unde a contribuit la înfiinţarea unor noi laboratoare de cercetare.

De-a lungul anilor, a desfăşurat o prestigioasă activitate de cercetare ştiinţifică în domeniile fizicii plasmei şi aplicaţiilor ei în tehnică, în tehnica vidului ultra-înalt, în conversia energiei termice în energie electrică şi în studiul proprietăţilor optice a unei game extinse de sisteme.

Multe dintre rezultatele sale, cu aplicaţii în tehnică, au fost priorităţi recunoscute ca atare pe plan internaţional.

Este autorul a 27 de brevete omologate OSIM, 18 produse omologate şi 20 de tehnologii. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în 331 articole publicate în reviste de fizică din ţară şi din străinătate, multe cotate ISI şi citate în peste 800 de lucrări de specialitate. Între ele, amintim pompa de vid ultra-înalt, cunoscută sub numele „Comşa-Musa” şi descoperirea unui nou efect în optică, denumit „efectul M”.

Pentru valoarea activităţii sale ştiinţifice a fost invitat să lucreze în mari laboratoare din mai multe centre de cercetare din SUA şi Europa, a colaborat cu instituţii de învăţământ şi cercetare din Franţa, Germania, Japonia şi SUA, a fost invitat să prezinte lecţii la numeroase conferinţe naţionale internaţionale şi a făcut parte din comitetele de organizare a unor importante manifestări internaţionale.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în aprilie 2009.
 

A urmat toate treptele ierarhiei universitare, de la asistent la profesor şi profesor consultant, fiind, între 1962-1966, prodecan şi decan al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii a Universităţii „Politehnica” din Bucureşti.

Prin întreaga sa activitate didactică şi ştiinţifică este considerat ca întemeietor al şcolii româneşti de dispozitive şi microelectronică. Dintre contribuţiile sale originale, menţionăm pe cele din domeniul tuburilor electronice, al teoriei oscilaţiilor nelineare din circuitele electronice, al teoriei dispozitivelor semiconductoare ale tranzistorilor şi a creat electronica funcţională. Toate aceste rezultate, înscrise în istoria ştiinţei româneşti, au fost publicate în mai multe volume, studii şi articole şi împreună cu activitatea managerială au contribuit la dezvoltarea cercetării şi industriei microelectronice în România.

De-a lungul anilor, acad. Mihai Drăgănescu a îndeplinit mai multe funcţii importante între care amintim vicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, director general al Institutului Central pentru Conducere şi Informatică, vice-prim-ministru în Guvernul instalat după decembrie 1989, preşedinte al Academiei Române, ambasadorul României în Belgia.

Recunoaşterea valorii contribuţiilor sale ştiinţifice este atestată şi de faptul că a fost distins cu mai multe premii, distincţii şi ordine şi a fost ales ca membru al unor prestigioase societăţi ştiinţifice din ţară şi de peste hotare.

Numele academicianului Mihai Drăgănescu este asociat şi cu procesul de renaştere a Academiei Române, odată cu elaborarea, în timpul când a fost vice-prim-ministru al Guvernului, a Decretului nr. 4 din 5 ianuarie 1990, privind organizarea şi funcţionarea celui mai înalt for de ştiinţă şi cultură din ţara noastră pe care a condus-o până în anul 1994. Între numeroasele iniţiative adoptate pentru a reda Academiei Române statutul naţional de odinioară se înscrie reabilitarea membrilor Academiei Române excluşi în 1948, readucerea institutelor de cercetarea la Academia Română şi înfiinţarea unor noi secţii, iniţiativa editării revistei „Academica”, la care va rămâne pentru totdeauna director fondator ş.a.

Preocupările ştiinţifice s-au completat armonios şi au fost încununate cu acelea de filozofie a ştiinţei concretizându-se în elaborarea unui sistem original, structural-fenomenologic, prezentat în „Ortofizica” şi în alte numeroase lucrări şi articole bine primite în diferite reviste de specialitate şi de cultură din ţară şi din străinătate.
 

Discipol al lui Daniel Danielopolu, acad. Ion Haulică şi-a început cariera universitară în anul 1949 ca asistent la Catedra de Farmacologie a Institutului de Medicină din Iaşi, după care, între 1953-1964 a fost cercetător la Institutul „D. Danielopolu”. În 1964, a fost numit conferenţiar la Catedra de Fiziologie a Institutului de Medicină şi Farmacie din Iaşi, unde, din 1968 a fost profesor iar, între 1980-1989 prorector al Institutului. În ultimii ani a fost professor consultant la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi.

În peste 50 de ani de prodigioasă activitate ştiinţifică, acad. Ion Haulică a adus o seamă de contribuţii originale în fiziologia şi farmacologia sistemului nervos vegetativ, studiul sistemului renină-angiotensină de origine extrarenală, identificarea şi rolul fibrei nervoase purinergice din măduvă, trunchiul cerebral şi hipotalamus ş.a. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în aproape 300 sinteze monografice, tratate şi studii. Acum avea sub tipar lucrarea „Sistemul nervos vegetativ”.

Recunoaşterea valorii cercetărilor întreprinse de acad. Ion Haulică este atestată şi de alegerea sa în mai multe societăţi ştiinţifice de specialitate din ţară şi din străinătate, dintre care amintim: vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, preşedinte al Societăţii Române de Ştiinţe Fiziologice, membru al Societăţii Internaţionale de studiu al creierului, al Societăţii Europene de Chirurgie Experimentală, al Societăţii Europene de Studiu a Pinealei, al Federaţiei Mondiale a Oamenilor de Ştiinţă, al Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Fiziologice ş.a.

În 1991, Ion Haulică a fost ales membru corespondent şi, în 1994 membru titular al Academiei Române.
 

Academia Română anunţă cu tristeţe că, în ziua de 11 mai, s-a stins din viaţă prof. univ. dr. ing. Radu P. Voinea, membru titular al Academiei Române. Născut în anul 1923, acad. Radu P. Voinea a absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, a urmat cursurile Institutului Politehnic din Bucureşti, obţinând, în 1946 diploma de inginer în specialitatea construcţii civile şi industriale, iar în 1949 a susţinut doctoratul cu teza „Contribuţii la studiul stabilităţii elastice a sistemelor static nedeterminate”.

Începând cu 1947 a urcat toate treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor, prorector şi, între 1972 - 1981, rector al Institutului Politehnic din Bucureşti.

Ca profesor, acad. Radu P. Voinea a predat cursuri de mecanică, rezistenţa materialelor, vibraţii mecanice, elasticitate şi plasticitate, sisteme dinamice, iar între 1990-1995 cursuri de mecanică şi teoria plasticităţii în limba engleză şi cursuri de mecanică tehnică în limba germană la Departamentul de Limbi străine la Universitatea „Politehnica” din Bucureşti. A mai predat cursuri şi la Facultatea de Construcţii şi Academia Tehnică Militară din Bucureşti.

În ultimii ani, acad. Radu P. Voinea preda la Universitatea Navală „Mircea cel Bătrân” şi la Universitatea „Ovidius” din Constanţa. Din 1963 a fost conducător de doctorat în specialitatea mecanică tehnică şi vibraţii mecanice.

În paralel cu activitatea didactică, acad. Radu P. Voinea a desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică prodigioasă, concretizată în peste o sută de lucrări publicate în ţară şi din străinătate şi în numeroase participări la congrese ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

În semn de apreciere a deosebitelor sale calităţi didactice şi ştiinţifice, acad. Radu. P. Voinea a fost ales Doctor Honoris Causa al unui număr de 13 universităţi din ţară.

Din anul 1984 a îndeplinit funcţia de rector al Universităţii Populare „Ioan I. Dalles” şi din 1990 a fost membru în Comitetul Director la Fundaţiei „Familia M. H. Elias”.

Radu P. Voinea a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1963 şi titular în 1974. Între 1967 şi 1974 a fost secretar general şi, între 1984-1990, preşedinte al acestui prestigios for de ştiinţă şi cultură. Între anii 1983-1984, 1991-1993 şi din 1998 a fost preşedintele Secţiei de Ştiinţe Tehnice a Academiei Române.

În anul 2008 acad. Radu P. Voinea şi-a susţinut discursul de recepţie cu tema „Frumuseţea adevărului ştiinţific”.
 

Academia Română anunţă cu adâncă durere că, în ziua de 29 aprilie, s-a stins din viaţă marele istoric Cornelia Bodea, membru titular al Academiei Române. Acad. Cornelia Bodea s-a născut în anul 1916, a urmat cursurile Facultăţii de Filozofie şi Litere, specialitatea istoria României, istorie universală şi bizantologie la Bucureşti şi, între 1935-1937, Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie de pe lângă Arhivele Statului. În anul 1941 şi-a luat doctoratul în filosofie şi litere cu teza „Moise Nicoară şi rolul său în lupta pentru emanciparea naţional-religioasă a românilor din Banat şi Crişana”, devenind, în 1969, doctor docent.

Între 1937-1942 a fost bibliotecar la Biblioteca Catedrei de Istorie Universală a Facultăţii de Filozofie şi Litere, între 1943-1949 asistent la catedra de Istorie Universală a Universităţii din Bucureşti şi, până în 1975, cercetător ştiinţific la Institutul „N. Iorga”. După 1989 a fost profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Ca „visiting professor”, acad. Cornelia Bodea a desfăşurat o bogată activitate didactică în SUA, susţinând cursuri şi seminarii în universităţi americane din Ohio State University, Boston College.

Ca specialistă în istoria modernă a României şi istorie modernă universală şi-a consacrat activitatea elaborării unor valoroase instrumente de lucru: „Documente privind Unirea Principatelor” (vol. III), Bibliografia istorică a României sec. XIX” (Vol. I,V). În cercetările sale a acordat o atenţie specială studierii unor mari momente din istoria noastră naţională, activităţii unor personalităţi ale culturii noastre, personalităţilor străine care au avut legături cu trecutul românesc, relaţiilor româno-americane, româno-franceze şi româno-engleze, rolului femeii în istoria naţională ş.a.

Rezultatele acestor laborioase cercetări s-au concretizat în foarte numeroase lucrări de referinţă apărute în ţară şi în străinătate dintre care menţionăm: „Cetatea Densei”; Les rèflexions d’un Roumain sur l’époque du Tanzimat en Turquie”; „Corespondenţă inedită privind activitatea lui N. Bălcescu în anii 1851-1852”; „Figuri puţin cunoscute din Revoluţia din 1848”; „Lupta pentru unitatea naţională 1834-1848” (distinsă cu premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române); „Românii din Transilvania în istoria mişcărilor europene paşoptiste”; The Grand Old Man of Roumania”; „Confederaţia dunăreană - un deziderat masonic”; „L’idée de continunuitè dans la conscience du peuple roumain”; „Vasile Alecsandri, ctitor de seamă al României moderne”; „De la conştiinţa de neam la conştiinţa naţională”; „La presse et le sentiment national chez les Roumains”. A colaborat la elaborarea lucrărilor „Istoria Transilvaniei” (vol. I-II); Istoria României” (vol. IV), „Karl Marx. Însemnări despre români”; „Brève histoire de la Transylvanie” „Österreichisches Lexikon”; România. Atlas istorico- gegrafic”.

În semn de recunoaştere a valorii operei sale ştiinţifice, acad. Cornelia Bodea a fost aleasă ca membru a mai multor societăţi ştiinţifice din ţară şi de peste hotare cum sunt: membru de onoare al Institutului de Istorie „N. Iorga”, preşedinte de onoare al Societăţii Române de Vexilografie, membru de onoare al „Society for Romanian Studies” (SUA), membru fondator al Asociaţiei „Fulbright Alumni Association Romania”, membru în Comitetul de conducere al Asociaţiei „Amicii SUA”.

A fost distinsă cu Diploma de excelenţă a Fundaţiei „Moise Nicoară” din Arad, cu diploma de onoare acordată de oraşul Boston (SUA) şi cu Ordinul naţional „Pentru merit”, în grad de mare ofiţer ş.a.

În anul 1990, Cornelia Bodea a fost aleasă membru corespondent al Academiei Române şi, în 1992, membru titular.
 

Academia Română anunţă cu întristare că, în ziua de 10 martie, s-a stins din viaţă Părintele Profesor Dumitru Popescu, membru de onoare al Academiei Române. Născut în anul 1929, Părintele Profesor Dumitru Popescu a absolvit Seminarul „Nifon” din Bucureşti şi apoi a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar şi cele de doctorat.

Şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie Protestantă din Lausanne, Institutul Ecumenic din Bossey şi Universitatea Gregoriană din Roma iar, în 1972, şi-a susţinut teza de doctorat în dogmatică şi simbolică, la Institutul Teologic din Bucureşti, cu tema „Eclesiologia romano-catolică după documentele celui de al doilea Conciliu de la Vatican şi ecourile ei în teologia contemporană”.

Părintele Profesor Dumitru Popescu a avut o bogată activitate didactică, începând ca asistent şi urcând toate treptele ierarhiei universitare, ajungând prorector şi rector al Institutului Teologic Universitar, decan al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti. Între 1980-1988 a fost director de studii la Conferinţa Bisericilor Europene de la Geneva.

Rezultatele numeroaselor sale studii, dedicate în principal teologiei dogmatice şi simbolice, au fost publicate în mai multe reviste de specialitate din ţară şi peste hotare şi într-o suită de lucrări dintre care amintim: „Ortodoxie şi contemporaneitate”, „Hristos - Biserică - Societate”, Ortodoxie şi Catolicism”, „Omul fără rădăcini”. În 2003 a publicat tratatul de teologie dogmatică „Iisus Hristos Pantocrator”.

În anul 2001, a fost ales membru de onoare al Academiei Române şi a fost distins cu Ordinul Naţional „Steaua României”.
 

Academia Română anunţă cu tristeţe că, în ziua de 15 februarie, s-a stins din viaţă prof. univ. dr. Constantin Bărbulescu, membru corespondent al Academiei Române la Secţia de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie. Născut în anul 1927, Constantin Bărbulescu şi-a făcut studiile liceale la Turnu Severin după care a urmat cursurile Facultăţii de Economie Generală a Institutului de Ştiinţe Economice şi Planificare şi ale Facultăţii de Mecanică (Secţia de maşini termice) din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti.

A urmat cursuri de specializare în Franţa, Marea Britanie şi SUA, luându-şi doctoratul, în 1969, cu teza „Probleme economice ale optimizării conducerii proceselor tehnologice continue cu ajutorul calculatoarelor economice”.

După terminarea studiilor universitare, a fost asistent la Catedra de Economie Industrială şi a urmat toate gradele ierarhiei universitare ajungând, în 1971, profesor universitar şi şef de catedră, prodecan al Facultăţii de Economia Producţiei, prorector şi rector al Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti între 1989 şi 1996. În această din urmă calitate a asigurat reorganizarea învăţământului superior economic românesc în conformitate cu noile condiţii ale economiei de piaţă. Şi tot după 1989 a făcut parte din comisia numită de Guvernul României pentru elaborarea strategiei privind trecerea României la economia de piaţă şi din comisia pentru întocmirea studiului privind integrarea României în structurile euroatlantice.

Dintre funcţiile îndeplinite după 1989 mai amintim: senator în legislatura 1990-1992, vicepreşedinte al Secţiei de Ştiinţă din cadrul UNESCO-România, vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România, membru al consiliului Academic Internaţional cu sediul la Stockholm. Dintre numeroasele studii şi lucrări publicate amintim ”Sisteme strategice ale întreprinderii”, „pilotajul performant al întreprinderii”, „Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economică. Strategii şi politici de redresare şi dinamizare a activităţii”, „Pentru creşterea competitivităţii întreprinderilor româneşti pe piaţa Uniunii Europene”.

În anul 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi, i s-a acordat titlul „Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Craiova.

 

Academia Română anunţă cu întristare că, în ziua de 19 ianuarie 2010, s-a stins din viaţă prof. univ. dr. ing. Sergiu Chiriacescu, membru corespondent al Academiei Române. Născut în anul 1940, prof. univ. dr. ing. Sergiu Chiriacescu a absolvit, în 1965, Facultatea de Tehnologie a Construcţiilor de Maşini a Institutului Politehnic din Braşov şi, în 1971, a obţinut titlul de doctor în mecanica teoretică.

A urcat toate treptele ierarhiei universitare, de la preparator la profesor la Catedra de Rezistenţa Materialelor şi rector al Universităţii „Transilvania” din Braşov. În paralel cu activitatea didactică, a desfăşurat şi o bogată activitate ştiinţifică, aducând numeroase contribuţii în domenii cum sunt: dinamica maşinilor (în special a maşinilor-unelte), analiza sistemelor dinamice, comportarea materialelor şi a elementelor de maşini la sarcini statice şi dinamice.

Rezultatele cercetărilor sale s-au concretizat în 12 cărţi şi studii de specialitate, publicate în ţară şi peste hotare şi amintim doar: „Automatizarea proceselor tehnologice”, „Vibraţii în construcţia de maşini”, „Sability in Dinamics of the Metal Cutting”; Angrenaje” (în colab.) „Tehnologia construcţiilor de maşini. Îndrumar de laborator” (în colab.) şi este autor a 10 brevete de invenţii.

A ţinut prelegeri în Franţa şi Olanda şi a participat la mai multe manifestări ştiinţifice internaţionale. Dintre funcţiile pe care le-a onorat de-a lungul anilor menţionăm pe cel de expert european pentru Învăţământul Superior şi Inginerie Mecanică, membru în Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică, în Comisia Superioară de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, al Biroului Permanent al Asociaţiei Europene a Universităţilor, preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor. Totodată, prof. univ. dr. ing. Sergiu Chiriacescu a fost membru titular al Academiei de Ştiinţe Tehnice şi al Societăţii Naţionale de Mecanică Teoretică şi Aplicată, membru fondator al Fundaţiei Europene „Nicolae Titulescu”.

A fost distins cu Premiul „Aurel Vlaicu” al Academiei Române şi cu Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Comandor. I s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice din Chişinău, al Universităţii Tehnice din Cluj Napoca, al Universităţii din Petroşani ş.a.

Între anii 1996-2000 a fost senator. În anul 1999 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.