25.12.2009

Academia Română anunţă cu întristare că în ziua de 25 decembrie s-a stins din viaţă a chimistul Ioan Silaghi Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române. Născut la 1 iunie 1950, Ioan Silaghi Dumitrescu a absolvit liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare în anul 1969 şi, în 1973, a luat licenţa în chimie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj Napoca.

În anul 1981, Ioan Silaghi Dumitrescu şi-a luat doctoratul în chimie cu teza „Utilizarea calculatorului Felix C 256 în determinarea parametrilor structurali în compuşi fosfororganici”, sub coordonarea acad. Ionel Haiduc. A făcut stagii de cercetare la Heidelberg (Germania) şi Nottingen (Anglia). Din 1995 a fost profesor şi şef al Catedrei de chimie anorganică la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică a Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj Napoca.

În cercetările sale a abordat domenii cum sunt: chimia computaţională, modelare moleculară, sinteza şi caracterizarea structurală a compuşilor coordinativi şi organometalici, structura electronică a combinaţiilor anorganice şi organometalice, spectroscopie moleculară ş.a. Este autor a numeroase studii publicate în reviste de specialitate şi al volumelor „Mecanica moleculară” şi „Cercetări de structură şi topologie moleculară”. În anul 1989 a fost distins cu premiul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române.

Membru al mai multor societăţi ştiinţifice din ţară şi de peste hotare, Ioan Silaghi Dumitrescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 2006.

18.12.2009

30.05.2009

În ziua de 30 mai s-a stins din viaţă chimistul Ephraim Katzir-Katchalski, membru de onoare al Academiei Române.

Născut în anul 1916 la Kiev, Ephraim Katzir-Katchalski a urmat studiile liceale la Tel Aviv, unde familia sa emigrase în 1922, după care pe cele universitare la Facultatea Ebraică din Ierusalim, unde a audiat cursuri de botanică, zoologie şi bacteriologie. Atras de studiul proteinelor şi acizilor nucleici şi rolul lor esenţial în procesele vieţii, şi-a orientat cercetările spre acizii poliaminici, a polimerilor cu reactivi chimici, enzimelor imobilizate,structurile şi funcţiile celulelor vii şi, în 1941, şi-a luat doctoratul la Facultatea Ebraică din Ierusalim. Între realizările sale s-au remarcat prepararea primei polipeptide sintetice solubilă în apă,care a configurat noi direcţii de cercetare a proteinelor, sinteza acizilor poliaminici înlănţuiţi, clarificarea rolului pe care îl are legătura de hidrogen şi de legăturile hidrofobe în stabilirea conformaţiei proteinelor. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în numeroase studii apărute în prestigioase publicaţii de specialitate.

De-a lungul anilor, Ephraim Katzir-Katchalski a şef al Departamentului Ştiinţific al Ministerului Apărării din Israel, profesor la Institutul „Weizmann” şi la Universitatea din Tel Aviv. Între 1973-1979 a fost preşedintele Israel. Ca recunoaştere a valorii contribuţiilor sale ştiinţifice, Ephraim Katzir-Katchalski a fost ales membru al unor instituţii şi societăţi academice cum sunt: Academia de Arte şi Ştiinţe din New York, fiind primul om de ştiinţă izraelian primit în acest înalt for de ştiinţă american, Academia de Ştiinţe din Paris, Academia de Ştiinţe din Israel, Academia de Ştiinţe „Leopoldina” din Halle, Academia Franceză de Ştiinţe, Societatea Americană a Chimiştilor Biologi, Societatea Regală de Ştiinţe din Londra. Totodată, a fost distins cu titlul „Doctor honoris causa” al universităţilor din Harward, Oxford, Miami (SUA), al Universităţii Ebraice din Ierusalim, al Institutului „Weismann” şi Comandor al Legiuni de Onoare. La acestea se adaugă şi numeroase premii dintre care vom aminti: Premiul „Weismann”, Premiul Ştiinţelor Naturii (Israel) ş.a.

Ephraim Katzir-Katchalski a fost ales membru de onoare al Academiei Române în adunarea generală din 10 septembrie 1991.

12.05.2009

Academia Română anunţă cu durere că, în ziua de 12 mai, s-a stins din viaţă zoologul şi biogeograful Petre-Mihai Bănărescu, membru titular al Academiei Române. Născut în anul 1921, acad. Petre-Mihai Bănărescu a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe, Secţia Ştiinţe naturale ale Universităţii „Regele Ferdinand I” din Cluj şi, în 1949, şi-a luat doctoratul în ştiinţele naturale cu o teză privind anatomia comparată a encefalului la peştii telosteeni iar, în 1962, a primit titlul de doctor docent.

Şi-a început cariera universitară fiind, între 1943-44, preparator la Catedra de zoologie a Facultăţii de Ştiinţe din Cluj, aflată atunci la Timişoara, după care a fost preparator şi asistent la Catedra de zoologie a Universităţii din Cluj şi conferenţiar suplinitor la Biogeografie. După un an de detenţie politică, a fost fără serviciu, reuşind să elaboreze şapte lucrări. Din anul 1953 a fost cercetător la Institutul de Cercetări Piscicole din Bucureşti şi apoi cercetător ştiinţific I la Institutul de Biologie al Academiei Române.

În activitatea sa de cercetător, acad. Petre-Mihai Bănărescu a abordat mai multe domenii dintre care amintim: sistematica şi biologia peştilor dulcicoli şi marini ai României, probleme generale de zoogeografie şi zoogeografia animalelor de apă dulce, problemele speciei, speciaţiei şi teoria taxonomiei. A făcut numeroase călătorii de studiu în Austria, Belgia, Bosnia,Bulgaria, Cehia, Coreea, Franţa, Germania, Grecia, Israel, Spania, Macedonia, Rusia, Olanda, Ucraina, Ungaria ş.a.

Din bogata sa activitate, acad. Petre-Mihai Bănărescu a descris, pentru prima oară un gen, două subgenuri, o specie şi două subspecii noi de peşti din România; a descris o nouă subfamilie, zece genuri, 38 de specii şi 26 de subspecii de peşti din China, Coreea; Vietnam, Thailanda, Myanmar, India, Pakistan, Afganistan, Israel, Turcia ş.a. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în peste 350 de lucrări ştiinţifice, scrise singur sau în colaborare, apărute în ţară şi peste hotare. Dintre aceste menţionăm „Fauna României”, „principii şi probleme de zoogeografie”, „Zoogeografie”, „Biogeografie” (în colaborare), „Principiile şi metodele zoologiei sistematice”, la care se adaugă cele scrise în limba engleză şi vom menţiona doar cele trei volume „The Fresh Water Fishes of Europe”. Lucrările sale au fost citate în numeroase publicaţii de prestigiu dinţări din Europa, Asia şi SUA.

La Institutul de Bilogie al Academiei Române a creat, o mare colecţie de peşti de apă dulce din Eurasia, America de Nord, parţial Africa şi, pe baza exemplarelor colectate personal, din România, Grecia, Macedonia, Bulgaria, Spania, Israel, Ucraina, Turcia şi Coreea, ca şi prin schimb.

Acad. Petre-Mihai Bănărescu a fost ales membru de onoare străin al Societăţii Ihtiologilor şi Herpetologilor Americani şi al Societăţii Europene de Ihtiologie şi a fost „Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Iaşi. După ce în anul 1966 a primit Premiul Academiei Române, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1991 şi titular în anul 2000.

21.04.2009

În ziua de 21 aprilie s-a stins din viaţă scriitorul de naţionalitate maghiară Aladár Lászlóffy, membru corespondent al Academiei Române. Născut în anul 1937 la Turda, Aladár Lászlóffy a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj.

În 1962 a debutat cu volumul de poezii „Glasuri în spaţii”, după care au urmat „Carte ilustrată despre linii”, „Alianţe”, „Bătălia următoare” şi romanul „Hephaistos”. A tradus din lirica lui Eugen Jebeleanu, Aurel Rău, Ştefan Augustin Doinaş ş.a.

Activitatea sa a fost încununată cu numeroase premii dintre care amintim pe cele ale Uniunii Scriitorilor (1973,1983), premiul „Mihail Eminescu al Academiei Române (1974), „Graves”, „Ady Endre”, „Jozsef Attila”, „Kossuth”

De-a lungul anilor, Aladár Lászlóffy a fost redactor la editura ESPLA, la revista pentru copii „Napsugar”, apoi la Editura „Dacia” la a cărei înfiinţare a contribuit. Activitatea sa publicistică a continuat la ziarul „Elöre (până în 1881), la revista „Utunk” şi „Helikon”.

Aladár Lászlóffy a fost membru al Academiei de Arte din Budapesta, al Academiei Digitalizate din Budapesta şi al Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2003 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

14.04.2009

În ziua de 14 aprilie s-a stins din viaţă scriitorul francez Maurice Druon, membru de onoare al Academiei Române. Născut în 1918, la Paris, Maurice (Kessel) Druon Samuel-Roger-Charles a absolvit Facultatea de Drept şi Şcoala de Ştiinţe Politice de la Sorbona. Ca elev la Şcoala de Cavalerie din Saumur, a participat la luptele de la Loara şi la campania franceză din 1940-1942.

A acţionat în cadrul Rezistenţei şi a trecut în Spania, Portugalia şi Marea Britanie şi, între 1943-1945 a fost corespondent de război pe lângă armatele franceze şi aliate. În 1946 îşi începe cariera de scriitor cu volumul „La dernière brigade, după care urmează cele trei volume ale romanului „Les grandes familles, distinsă cu Premiul Goncourt”, ciclul „Les rois maudits”, romanul „La fin des hommes” ş.a. Bogata sa activitatea sa scriitoricească include şi volumele de nuvele şi eseuri. Opera sa a fost tradusă în aproape 30 de limbi şi în limba română au apărut romanele „Marile familii” şi „Regii blestemaţi”.

Maurice Druon a avut şi o activitate politică, îndeplinind, în timp, funcţiile de ministru al Afacerilor Culturale, deputat de Paris, delegat parlamentar în Consiliul Europei şi în Adunarea Uniunii Europei Occidentale, deputat în Adunarea Comunităţii Europene. Ales membru al Academiei Franceze în 1966, a îndeplinit, între 1986-1999, funcţia de secretar perpetuu.

Personalitate de prestigiu a vieţii intelectuale internaţionale, Maurice Druon a fost ales membru al academiilor din Maroc şi Atena, al Academiei de ştiinţe din Lisabona, membru corespondent al Academiei Braziliene de Ştiinţe, preşedinte de onoare al Asociaţiei Franţa-Italia, membru al Consiliului Literar din Monaco, al Consiliului Societăţii Autorilor Britanici, al Consiliului Superior al Arhivelor din Franţa, al Consiliul Franco-britanic. Totodată, Maurice Druon fost distins cu Premiul „Prince Pierre de Monaco”, Premiul „Saint Simon”, cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare, cu Marea Cruce a Ordinului lui Hristos din Portugalia şi cu alte ordine din Argentina, Belgia, Brazilia, Rusia, Grecia, Senegal şi Tunisia. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Boston şi al Universităţii din Tirana.

Maurice Druon a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1966 şi, în cursul aceluiaşi an, cu prilejul unei vizite la Academia Română a susţinut conferinţa cu tema „Ceea ce anticii numeau arta regală chiar atunci când trăiau în republică”.

02.04.2009

Academia Română anunţă cu întristare că în ziua de 2 aprilie s-a stins din viaţă matematicianul Lazăr Dragoş, membru titular al Academiei Române.

Născut în anul 1930, acad. Lazăr Dragoş a urmat cursurile Facultăţii de Matematică din Bucureşti şi, în 1964, şi-a susţinut doctoratul cu teza „Teoria aripii subţiri în magneto-aerodinamică” şi în 1972 a obţinut titlul de doctor docent. A urcat treptele ierarhiei universitare ajungând profesor la Catedra de Mecanică Teoretică la Facultatea de Matematică şi, apoi, titular al cursurilor de mecanica fluidelor şi aerodinamică.

Paralel cu activitatea didactică, acad. Lazăr Dragoş a desfăşurat şi o bogată activitate ştiinţifică în domenii ca mecanica aplicată, mecanica generală a sistemelor, mecanica fluidelor, teoria elasticităţii şi termoelasticităţii, aerodinamică, magnetodinamică şi magneto-aerodinamică, în care a adus contribuţii valoroase concretizate în numeroase monografii şi studii apărute în ţară şi peste hotare.

Este autorul monografiilor „Magnetodinamica fluidelor”, „Magneto fluid dynamics”, “Metode matematice în aerodinamică”, “Mathematical methods in Aerodynamics” şi a fost unul dintre colaboratorii “Dicţionarului de matematică” şi a volumului “Matematici clasice şi moderne”.

În semn de recunoaştere a contribuţiilor sale ştiinţifice, acad. Lazăr Dragoş a fost ales membru al Societăţii Americane de Matemetică şi al Societăţii “Gessellschaft für angewandte Mathematik und Mechanic”. În 1991 a fost ales membru corespondent şi, în 1992, membru titular al Academiei Române.

11.03.2009

Academia Română anunţă cu îndurerare că, în ziua de 11 martie, s-a stins din viaţă lingvistul şi dialectologul Matilda Caragiu Marioţeanu, membru titular al Academiei Române.

Născută în 1927 în Grecia, Matilda Caragiu Marioţeanu şi-a făcut studiile liceale la Silistra, Bacău şi Ploieşti şi apoi urmat cursurile Facultăţii de limbă şi literatură română a Universităţii din Bucureşti.

În 1967 şi-a luat doctoratul cu teza „Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structurală”. Şi-a început cariera universitară din timpul studenţiei, în 1950, şi a parcurs toate treptele ierarhiei didactice până la profesor universitar la Facultatea de litere. În toţi aceşti ani a susţinut cursuri şi seminarii de istoria limbii române, gramatică istorică, dialectologie generală şi română (nord şi sud-dunăreană) limba română contemporană şi limba română pentru străini. A fost profesor invitat la universităţi din Salzburg şi Frankfurt am Main.

Paralel cu activitatea didactică a avut şi o bogată activitate de cercetare concretizată în numeroase lucrări dintre care amintim: „Liturghier aromânesc – un manuscris anonim” , distins cu premiul Ministerului Educaţiei pentru editarea celui mai vechi text bisericesc în limba aromână, „Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie aromână”, „Compendiu de dialectologie română” pentru care a primit premiul „Timotei Cipariu al Academiei Române.

A colaborat la trei manuale destinate învăţării limbii române de către străini, folosite în întreaga lume, la tratatul de „Istorie a limbii române” şi „Crestomaţia romanică”. În 1993 a publicat în revistă şi apoi într-un volum credo-ul său despre aromâni şi aromână, cu versiuni în franceză şi engleză „Dodecalog al aromânilor sau 12 adevăruri incontestabile, istorice şi actuale, asupra aromânilor şi asupra limbii lor”. În 1997 a publicat lucrarea monumentală „Dicţionar aromân (macedo-vlah) DOARO. A-D. Comparativ (român literar-aromân) , contextual, normativ şi modern”. La acestea se adaugă volumele de basme, povestiri aromâne în limba română destinate copiilor şi două volume de versuri aromâne. În 2003, în memoria fratelui său, a publicat cartea-album „Toma Caragiu – Ipostaze”.

Prof. univ. Matilda Caragiu Marioţeanu a fost aleasă membru corespondent al Academiei Române în anul 1993 şi membru titular în anul 2004.

02.02.2009

Academia Română anunţă cu îndurerare că, în ziua de 2 februarie la Iaşi, s-a stins din viaţă prof. univ. Constantin Ciopraga, scriitor, istoric şi critic literar, membru de onoare al Academiei Române.

Prof. univ. Constantin Ciopraga s-a născut în 1916 şi, după absolvirea Facultăţii de Litere şi Filozofie de la Iaşi, a continuat specializarea în Franţa, devenind doctor în filologie în anul 1956 şi doctor docent în 1968. Şi-a început cariera didactică al Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iaşi şi, din 1949, a fost chemat la Universitatea din Iaşi, unde a parcurs toate treptele ierarhiei didactice, ajungând profesor universitar.

Între 1959-1962 a fost lector de limba română la Sorbona şi la École Nationale des Langues Orientales Vivantes din Paris. Între 1964-1983 a fost şef al Catedrei de Limbă română comparată şi, între 1963-1966, rector al Institutului Pedagogic din Suceava. A fost director al revistei săptămânale de cultură „Cronica” din Iaşi.

Este autor al numeroase lucrări, cele mai multe dintre monografiile sale fiind dedicate unor mari scriitori, dintre care amintim: „Calistrat Hogaş. Studiu monografic”, G. Topârceanu. Studiu monografic”, Mihail Sadoveanu. Sinteză critică”. La acestea se adaugă volumele „Portrete şi reflecţii literare”, „Literatura română în sec. XX”, „Personalitatea literaturii române”, „Fascinaţia tiparelor originare”, „Amfiteatrul cu poeţi”, „Caietele privitorului tăcut” ş. a. A îngrijit mai multe ediţii din operele lui Calistrat Hogaş, Mihai Codreanu, G. Ibrăileanu şi a semnat peste 60 de studii introductive. Este autorul volumului de poeme „Ecran interior” şi al romanului „Nisipul”.

Din prodigioasa sa activitate, mai amintim pe aceea de traducător şi de publicist, semnând peste o mie de articole şi eseuri, publicate în reviste de cultură şi din străinătate.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari, distins cu numeroase ordine şi premii şi titluri, prof. univ. Constantin Ciopraga a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1993
 

31.01.2009

Academia Română anunţă cu profundă durere stingerea din viaţă a acad. Virgiliu Niculae Constantinescu, personalitate marcantă a lumii ştiinţifice, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Tehnice, fost preşedinte al Academiei Române.

Născut în 1931, acad. Virgiliu Niculae Constantinescu a absolvit Facultatea de Mecanică în anul 1952 şi, în 1956, a susţinut teza de doctorat în aerodinamica şi mecanica fluidelor la Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei Române, devenind, în 1974, doctor docent în ştiinţe. De-a lungul anilor, a desfăşurat o bogată activitate didactică, mai întâi la Academia Militară Tehnică şi, din 1954, la Institutul Politehnic din Bucureşti, unde a parcurs toate treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor la disciplinele mecanica fluidelor, aerodinamică, materiale speciale şi fabricaţia maşinilor aeriene şi rachetelor, lubrificaţia hidrodinamică (tribologie).

Între anii 1990-1992 a fost rector al Institutului Politehnic din Bucureşti şi preşedintele Conferinţei naţionale a rectorilor din România. În paralel, a desfăşurat o bogată şi rodnică activitate ştiinţifică în domenii ale mecanicii: mecanica aplicată, mecanica fluidelor, aerodinamică, lubrificaţia fluidelor în care a elaborat noi teorii şi procedee.

Între 1969 şi 1970 a fost cercetător-vizitator la Mechanical Technology Inc. din Latham, New York iar între 1972-1974 “visiting-professor” la Rensselaer Polytechnic din Troy, New York. În 1993 a fost profesor invitat la Universitatea din Poitiers şi, în 1994, la Institutul Naţional de Ştiinţe Aplicate din Lyon. Rezultatele laborioasei sale activităţi de cercetare au fost concretizate în 18 cărţi, peste 200 de articole publicate în prestigioase reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate şi şapte brevete de invenţie.

Recunoaşterea internaţională a personalităţii acad. Virgiliu Niculae Constantinescu este atestată şi de cooptarea ca membru a mai multor instituţii academice dintre care menţionăm: Academia Regală de Ştiinţe, Litere şi Arte Frumoase din Belgia, Academia Internaţională de Astronautică, Academia Europaea, Academia Mondială de Arte şi Ştiinţe. Acad. Virgiliu Niculae Constantinescu a fost distins cu Ordinul „Marie de Hongrie” în grad de cavaler, Ordinul „Leopold al II-lea” în grad de Mare Cruce din Belgia, cu medalia „Gustave Trasenster” a inginerilor din Belgia, cu medalia de aur pentru tribologie (Marea Britanie). În 1995 a primit titlul de Ofiţer al Legiunii de onoare din Franţa.

A fost ales membru corespondent al Academie în anul 1990, titular în 1991 şi a fost preşedinte al Academiei Române între anii 1994-1998. În 1995 şi-a susţinut discursul de recepţie cu tema „Ştiinţele naturii în Academia Română”. Între 1997 şi 2003 a fost ambasador al României în Belgia.

 

18.01.2009

Academia Română a aflat cu profundă durere că, în noaptea de 17 spre 18 ianuarie, s-a stins dramatic din viaţă poetul Grigore Vieru, membru corespondent al Academiei Române, personalitate emblematică a poeziei basarabene.

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 în satul Pererâta, azi Republica Moldova şi este absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău. A debutat în anul 1957 cu „Alarma”, o plachetă de versuri pentru copii, continuând cu alte 14 volume dedicate tot copiilor, dintre care amintim: „Muzicuţe”. „La fereastra cu minuni”, „Bună ziua fulgilor”, „Făt-Frumos curcubeul” , „Ceasornicul pădurii”, „Dumineca cuvintelor”, „Aproape”, „Mama”, „Să creşti mare”. Alături de poezii, Grigore Vieru a elaborat manuale şi abecedare în limba română – „Steluţa”, Abecedar” şi „Albinuţa”. Din creaţia sa majoră reţinem volumele „Numele tău”, „Fiindcă iubesc”,”Izvorul şi clipa”, Cel care sunt”, „Hristos nu are nici o vină”,”Curăţenirea fântânii” ş.a.

În anul 1988, la Editura Minerva, în colecţia „Biblioteca pentru toţi” a apărut volumul antologic „Rădăcina de foc” şi la Editura „Litera” volumul „Acum şi un veac”, o antologie de versuri, cântece, aforisme şi confesiuni” ş.a. Tot în anul 1988, i s-a acordat diploma de onoare „Andersen”, cea mai prestigioasă distincţie internaţională pentru copii.

Poetul Grigore Vieru rămâne în memoria naţională şi ca un luptător consecvent pentru introducerea limbii române în Basarabia, pentru adoptarea tricolorului şi a imnului naţional.

Poetul Grigore Vieru a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1900 şi, în anul 1993, membru corespondent. Plecarea dintre noi a poetului Grigore Vieru este o grea pierdere pentru comunitatea academică iar întreaga sa operă va rămâne pentru de-a pururi înscrisă în istoria literaturii şi culturii noastre ca un simbol al conştiinţei naţionale.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.