|  | Manuscrise persane în 
									colecția Bibliotecii Academiei RomâneÎn ziua de 27 noiembrie, 
									în Sala “Th. Pallady” a Bibliotecii 
									Academiei Române s-a deschis expoziția 
									“Cultură și civilizație persană în 
									colecțiile Bibliotecii Academiei Române”, 
									organizată de Academia Română și Ambasada 
									Republicii Islamice Iran.
 Sunt expuse manuscrise, 
									miniaturi și monede persane, o bucurie a 
									spiritului, cum aprecia Prof. Dan Horia 
									Mazilu, membru corespondent al Academiei 
									Române, directorul general al Bibliotecii 
									Academiei Române. Prezența lor în 
									Biblioteca Academiei Române este o mărturie 
									a interesului românilor pentru cultura 
									iraniană în toată diversitatea ei - de la 
									istorie, filosofie și lexicologie, la 
									prozodie și aritmetică. Privirile întârzie 
									îndelung pe paginile de o unică frumusețe, 
									împovărată semnificații din opera lui Saadi, 
									Omar Khazzam sau Ferdousi pe o carte de 
									rugăciune sau pe Istoria universală de la 
									profetul Mohamed până la Timrlenk.  | 
								
									| Aflăm că în țara noastră, primele cunoștințe 
									despre Persia apar în sec XVI și cunosc o 
									largă circulație până în secolul al XIX-lea. 
									Acad. Dan Berindei, vicepreședinte al 
									Academiei Române, amintind că exponatele 
									sunt din donațiile făcute de-a lungul 
									anilor, a vorbit despre bunele relații 
									culturale româno-iraniene. ES , Hamid Reza Arshadi, ambasadorul 
									Republicii Islamice Iran, a apreciat că 
									manuscrisele, miniaturile și monedele expuse 
									reprezintă o “carte de identitate a 
									poporului iranian, vorbesc despre cultura și 
									istoria lui” și e “o bucurie că pot fi 
									văzute la Academia Română. “Persia este unul 
									dintre cele mai vechi centre de civilizație 
									ale lumii și, timp de secole, a acumulat 
									influențe și, la rândul ei, a influențat 
									culturile din Occident.” În continuare, 
									Excelența Sa a afirmat: “Pentru a înțelege o 
									țară, trebuie să cunoști istoria și cultura 
									ei. Cultura are propriile sale rădăcini și 
									ea înflorește alături de alte culturi. 
									Promovarea culturilor este o cale pentru 
									menținerea păcii și bunei înțelegeri” În 
									România s-au făcut mai multe traduceri din 
									opera lui Saadi, Ferdousi și O Khayyam, după 
									cum în Iran au fost făcute traduceri din 
									Eminescu, Mircea Eliade sau Zaharia Stancu. 
									Ele dau speranța că aceste relații vor 
									continua. Expoziția marchează și împlinirea a 105 ani 
									de relații româno-iraniene, exprimând, cum 
									aprecia Petru Dumitriu, director general la 
									Ministerul Afacerilor Externe, interesul 
									societății românești pentru cultura persană 
									și dorința de a întării relațiile culturale 
									multiseculare între cele două popoare. 
									"Manuscrisele sunt mesageri ai unei culturi 
									străvechi având multiple semnificații - de 
									la informații istorice la literatură și, mai 
									presus de toate o invitație la o mai bună 
									cunoaștere și înțelegere reciprocă.” Pe 
									firul evocări a fost amintit că, în urmă cu 
									nouă ani, la propunerea Iranului, adunarea 
									generală a ONU proclama un an internațional 
									al dialogului între civilizații, că la 
									Academia Română s-a desfășurat un simpozion 
									dedicat acestui dialog. Interesul reciproc 
									pentru dialog a avut forme diferite, pentru 
									că “noi nu credem în conflictul 
									civilizațiilor, nici măcar în perioade 
									crispare sau tensiune în jurul unei teme 
									globale ci în virtuțile dialogului și 
									negocierii, ale persuasiunii și cooperării”.
									 Expoziția cu poveștile ei depănate în 
									tainice filigrane confirmă virtuțile acestui 
									crez și de aceea ar trebui văzută, fiindcă, 
									așa cum învață un dicton persan “parfumul se 
									apreciază după miros nu după vorbele celui 
									care îl vinde”. Ca ghid să-l luăm pe Omar 
									Khayyam: “Privește cedrul mândru: atâtea 
									brațe are! / Dar nu ca să cerșească, ci ca 
									s-adune soare. / Și limbi nenumărate au 
									nuferii și crinii / Vorbesc însă limbajul 
									tăcerii și-al luminii”. |