Carti noi - Ce este realitatea? (Basarab Nicolescu)

Apărută la Editura Junimea, noua carte semnată de Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române, „Ce este realitatea?” este concepută , cum spune autorul, pe ideea că „realitatea este plastică”, că suntem parte din ea, „se modifică datorită gândurilor, sentimentelor şi acţiunilor noastre” şi, de aceea, „suntem pe deplin responsabili de ceea ce este Realitatea”. Aceasta face ca afirmaţia laureatului W. Pauli după care „formularea unei noi idei de realitate este sarcina cea mai importantă şi cea mai grea a vremurilor noastre”.

Autorul ilustrează acest adevăr cu opera lui Ştefan Lupaşcu (1900-1988), care, prin concepţia „terţiului inclus”, a deschis un drum către o nouă înţelegere a conceptului de realitate. La aceasta, autorul adaugă: „Ea îşi dezvăluie întregul sens dacă intră în dialog cu propria mea abordare transdiciplinară, fondată pe noţinea de niveluri de realitate, noţiune pe care am introdus-o în 1982.” Cum Basarab Nicolescu a fost unul dintre apropiaţii lui Ştefan Lupaşcu, această lucrare este „o prelungire” a discuţiilor avute odinioară, o carte „în jurul lui Lupaşcu”, înţeles ca un „reformator” al gândirii secolului XXI, cum aprecia Jean-François Malherbe.

Pentru o mai bună înţelegere, în primul capitol, este prezentată sintetic gândirea lui Ştefan Lupaşcu, cel de al doilea fiind dedicat noţiunii de „terţiu inclus” iar următorul „nivelurilor de realitate” în abordare transdisciplinară a autorului. În continuare, capitolele „Jung, Pauli, Lupaşcu şi problema psihofizică”, „Stefan Lupaşcu şi Gaston Bachelard: umbre şi lumini”, „Terţiul inclus, teatrul absurdului, psihanaliza şi moartea”, „Dumnezeu”, „Dialog întrerupt: Fondane, Lupaşcu şi Cioran”, „Abellio şi Lupaşcu – Un ideal împărtăşit” – poartă cititorul în fascinanta lume a ideilor care au intrat în istoria gândirii din veacul trecut ca deschidere pentru o nouă modalitate de a înţelege realitatea. În ultima secţiune a cărţi se poate citi un dialog între Basarab Nicolescu şi Edgar Morin.

Cum realitatea „este în acelaşi timp exterioară şi interioară”, lumea este, la rându-i „cognoscibilă şi incognoscibilă”. „Terţiul inclus se alimentează din această realitate, într-o respiraţie cosmică ce ne include, pe noi şi universul”. Şi concluzia : „Descoperirea multiplelor faţete ale realităţii este sortită unui viitor durabil”.