Din tara
  Din strainatate

 
  Editura Academiei
  Biblioteca Academiei

 

 

PUNCTUL DE VEDERE AL ACADEMIEI ROMÂNE PRIVIND 
PROIECTUL DE DEZVOLTARE MINIERĂ ROȘIA MONTANĂ


AMENINȚAREA DISTRUGERII PATRIMONIULUI ISTORIC ȘI ARHEOLOGIC 

Zona care va fi afectată prin lucrările preconizate este neîndoielnic de marcantă importanță arheologică.  Alburnus Maior  - Roșia Montana de mai târziu -  situat între Abrud și Câmpeni,  a reprezentat un centru minier, care a funcționat din epoca bronzului (după ultimele concluzii ale echipei de arheologi francezi de la Universitatea "Le Mirail" din  Toulouse) și mai ales a avut o deosebită însemnătate în timpul Imperiului roman, exploatarea continuând apoi în Evul Mediu și în timpurile moderne și contemporane. 

În același timp, este vorba de una din  zonele de deosebită importanță istorică pentru români, locuri care au fost cuprinse în frământările marei răscoale din  1784 și mai ales în extraordinarul război de rezistență pe care l-au purtat moții sub conducerea lui Avram Iancu în 1848-1849. "Forțarea" unei exploatări  aproape trimilenare și lichidarea zăcămintelor de aur și argint în câțiva ani, lăsându-se în urmă un  deșert, nu poate sta în ordinea firească a unor evoluții cât de schimbat ar fi mersul umanității la începutul mileniului III ! La aceasta se adaugă însă distrugerea - ștergerea imaginei ei din  istorie - unei zone care ocupă un loc central în conștiința românilor. Inima Apusenilor va dispare ! 

O ordonanță de urgență din 2000 privind protecția patriomoniului imobil  impune, în realizarea unor atari proiecte, executarea unor săpături de salvare. Ținând seama de situația obiectivă care s-a creat, în anul 2001 a fost inițiat de către Ministerul Culturii și Cultelor programul Alburnus Maior. Prin protocolul încheiat cu Roșia Montana Gold Corporation, la sfârșitul fiecărui an, în funcție de săpăturile executate și de rezultatele lor se acordă descărcarea de sarcina arheologică pentru zona respectivă. Roșia Montana Gold Corporation a pus la dispoziție fonduri foarte substanțiale în vederea executării cercetărilor arheologice ( 1 miliard în 2000, 31 miliarde în 2001 și 43 miliarde în 2002) - după cum au fost  angajate sume foarte importante pentru despăgubirea locuitorilor evacuați. Recent a apărut cel dintâi volum cuprinzând rezultatele cercetărilor efectuate până în prezent. 

Cu prilejul efectuării cercetărilor și săpăturilor arheologice în campaniile din anii 1999-2002, cele mai ample fiind cele din ultimii doi ani,  au fost dezvelite la suprafață locașuri de cult, necropole, o incintă funerară pe valea Cornei, o clădire cu hypocaust,  au fost descoperite, de asemenea,  altare votive, toate atestând masiva prezență a unei populații de minieri în perioada antică romană.  Cercetările din galeriile  miniere,  efectuate mai ales de o echipă de specialiști în acest tip de cercetare arheologică de la Universitatea "Le Mirail" din Toulouse  au adăugat cunoștințe noi și mai ales au stabilit galerii care aparțin epocii antice sau medievale. Rapoartele de săpături publicate în volumul mai sus menționat dezvăluie însă că ne aflăm încă la un început de drum, îndeosebi în privința galeriilor și totodată, că ceea ce există reprezentând în multe privințe un unicum trebuie apărat de distrugere. 

În ceea ce privește zona de suprafață - în conformtate cu informațiile pe care ni le-a furnizat prof.Al.Suceveanu, directorul adjunct al Institutului de Arheologie "V.Pârvan" al Academiei Române - prin mijloace aeriene, instrumente electro-magnetice și prin străbatarea "cu piciorul" în 1999-2000   a fost "periată" o suprafață de 100 ha, fiiind selecționată o subzonă de 10 ha care s-a considerat că prezintă concentrări de monumente arheologice. Din aceste 10 ha au fost cercetate prin săpături 3 ha, rămânând a mai fi cercetate alte 7 ha. Cu toată munca asiduă a arheologilor, efectuată pe baza sprijinului financiar al lui Roșia Montana Gold Corporation, cu toate bunele rezultate obținute, raportând aceste suprafețe la întreaga suprafață de mii de hectare care va fi afectată de operațiile preconizate, ea rămâne infimă. Mai grav, în 2001 a fost acordată o descărcare de sarcină arheologică pentru câteva sute de hectare, deși zona efectiv cercetată n-a depășit 4 ha. Cercetarea arheologică trebuie să aibă în vedere întreaga suprafață amenințată de distrugere, ea trebuie continuată acolo unde ar exista cea mai vagă  supoziție a existenței unor vestigii nedescoperite, iar mai ales descărcările de sarcini arheologice nu trebuie date decât după ce există certitudinea inexistenței unor sau altor vestigii și  numai pentru suprafața efectiv și corect cercetată. De asemenea, credem că ar trebui revăzute, în ceea ce privește anii anteriori, exactitatea  descărcărilor de sarcină arhelogică care au fost emise. Oricum, o cercetare arheologică în conformitate cu cerințele științei a uriașei suprafețe amenințată cu dispariția impune încă mulți ani de muncă, cu toate sumele pe care compania în cauză s-ar arăta dispusă să le pună la dispoziție. 

Galeriile reprezintă un  obiectiv și mai important pe plan arheologic, având în vedere însemnătatea lor pe plan mondial. Descoperirea succesivă a tăblițelor cerate (începând cu secolul al XVIII-lea), prețioase izvoare istorice, apreciate ca atare pe plan internațional, ca și alte vestigii, unele descoperite chiar în cercetările recente, impun o cercetare minuțioasă a ansamblului galeriilor. Rețeaua lor este uriașă, cele moderne și contemporane interferându-se și uneori îmbinându-se cu cele antice sau medievale. Totodată, multe galerii sunt inaccesibile, prin surpări sau inundări, altele au intrările zidite. O descărcare corectă de sarcină arheologică nu s-ar putea însă face decât dacă această rețea este cercetată cu zăbavă în întregimea ei, mai ales că lucrările de exploatare preconizate vor duce practic la distrugerea lor. Echipa Universității din  Toulouse a cercetat în 1999-2001 circa 70 Km de galerii, în masivele Carnic, Cetate, Hăbad, Orlea, Țarina, Carpeni, neputând însă pătrunde în multe locuri și efectuând mai ales ceea ce s-ar putea  defini drept "vizitare", cercetările fiind mai localizate. Potrivit datelor furnizate de prof. Suceveanu s-au găsit 3-4 Km de galerii antice și 4-5 Km de galerii medievale. Dintre galerii se impun unei atenții deosebite Orlea și Cătălina-Monulești, pentru care arheologii au propus conservarea lor in situ. O problemă o ridică și exploatările și dinamitările curente prin care sunt stânjenite lucrările arheologilor. Oricum, se impune, mai ales dacă proiectul lui Roșia Montana Gold Corporation va fi concretizat, să fie cercetate în integralitatea ei rețeaua de galerii, compania urmând a-și asuma costurile și trebuind a se păstra in situ tot ceea ce s-ar impune. 

Amenințarea distrugerii vestigiilor arheologice prin proiectul de exploatare al lui Roșia Montana Gold Corporation a atras atenție peste hotare, dând ocazia unor campanii de presă care, prin conținutul lor, chiar dacă au și motivații de natură politică internă sau externă, sunt departe de a fi benefice României. O rezoluție semnată de 32 de membri ai prestigioasei Académie des Inscriptions et Belles Lettres a Institutului Franței, o rezoluție a Adunării generale a Consiliului Internațional pentru Monumente și Situri (ICOMOS), precum și semnăturile a peste 700 de specialiști din  lumea întreagă arată o reacție internațională din lumea specialiștilor peste care nu se poate trece cu ușurință. Trebuie să avem în vedere că această acțiune de contestare externă va continua, ori chiar se va intensifica,  mai ales când se va trece la distrugerea zonei.

Considerații geologice