AMENINȚAREA
DISTRUGERII PATRIMONIULUI ISTORIC ȘI ARHEOLOGIC
Zona
care va fi afectată prin lucrările preconizate este neîndoielnic de marcantă
importanță arheologică. Alburnus
Maior - Roșia Montana de mai târziu -
situat între Abrud și Câmpeni,
a reprezentat un centru minier, care a funcționat din epoca bronzului
(după ultimele concluzii ale echipei de arheologi francezi de la
Universitatea "Le Mirail" din Toulouse)
și mai ales a avut o deosebită însemnătate în timpul Imperiului roman,
exploatarea continuând apoi în Evul Mediu și în timpurile moderne și
contemporane.
În
același timp, este vorba de una din zonele
de deosebită importanță istorică pentru români, locuri care au fost
cuprinse în frământările marei răscoale din 1784 și mai ales în extraordinarul război de rezistență
pe care l-au purtat moții sub conducerea lui Avram Iancu în 1848-1849.
"Forțarea" unei exploatări aproape
trimilenare și lichidarea zăcămintelor de aur și argint în câțiva ani,
lăsându-se în urmă un deșert,
nu poate sta în ordinea firească a unor evoluții cât de schimbat ar fi
mersul umanității la începutul mileniului III ! La aceasta se adaugă însă
distrugerea - ștergerea imaginei ei din
istorie - unei zone care ocupă un loc central în conștiința românilor.
Inima Apusenilor va dispare !
O
ordonanță de urgență din 2000 privind protecția patriomoniului imobil
impune, în realizarea unor atari proiecte, executarea unor săpături
de salvare. Ținând seama de situația obiectivă care s-a creat, în anul
2001 a fost inițiat de către Ministerul Culturii și Cultelor programul Alburnus
Maior. Prin protocolul încheiat cu Roșia Montana Gold Corporation, la sfârșitul
fiecărui an, în funcție de săpăturile executate și de rezultatele lor se
acordă descărcarea de sarcina arheologică pentru zona respectivă. Roșia
Montana Gold Corporation a pus la dispoziție fonduri foarte substanțiale în
vederea executării cercetărilor arheologice ( 1 miliard în 2000, 31
miliarde în 2001 și 43 miliarde în 2002) - după cum au fost
angajate sume foarte importante pentru despăgubirea locuitorilor
evacuați. Recent a apărut cel dintâi volum cuprinzând rezultatele cercetărilor
efectuate până în prezent.
Cu
prilejul efectuării cercetărilor și săpăturilor arheologice în
campaniile din anii 1999-2002, cele mai ample fiind cele din ultimii doi ani,
au fost dezvelite la suprafață locașuri de cult, necropole, o incintă funerară pe
valea Cornei, o clădire cu hypocaust, au
fost descoperite, de asemenea, altare
votive, toate atestând masiva prezență a unei populații de minieri în
perioada antică romană. Cercetările
din galeriile miniere,
efectuate mai ales de o echipă de specialiști în acest tip de
cercetare arheologică de la Universitatea "Le Mirail" din Toulouse
au adăugat cunoștințe noi și mai ales au stabilit galerii care aparțin
epocii antice sau medievale. Rapoartele de săpături publicate în volumul
mai sus menționat dezvăluie însă că ne aflăm încă
la un început de drum, îndeosebi în privința galeriilor și totodată,
că ceea ce există reprezentând în multe privințe un unicum trebuie apărat de distrugere.
În
ceea ce privește zona de suprafață -
în conformtate cu informațiile pe care ni le-a furnizat prof.Al.Suceveanu,
directorul adjunct al Institutului de Arheologie "V.Pârvan" al
Academiei Române - prin mijloace aeriene, instrumente electro-magnetice și
prin străbatarea "cu piciorul" în 1999-2000 a fost "periată" o suprafață de 100 ha,
fiiind selecționată o subzonă de 10 ha care s-a considerat că prezintă
concentrări de monumente arheologice. Din aceste 10 ha au fost cercetate prin
săpături 3 ha, rămânând a mai fi cercetate alte 7 ha. Cu toată munca
asiduă a arheologilor, efectuată pe baza sprijinului financiar al lui Roșia Montana Gold Corporation, cu toate bunele rezultate obținute,
raportând aceste suprafețe la întreaga suprafață de mii de hectare care
va fi afectată de operațiile preconizate, ea
rămâne infimă. Mai grav, în 2001 a fost acordată o descărcare de
sarcină arheologică pentru câteva sute de hectare, deși zona efectiv
cercetată n-a depășit 4 ha. Cercetarea arheologică trebuie să aibă în
vedere întreaga suprafață amenințată
de distrugere, ea trebuie continuată acolo unde ar exista cea mai vagă
supoziție a existenței unor vestigii nedescoperite, iar mai ales descărcările
de sarcini arheologice nu trebuie date decât după ce există certitudinea
inexistenței unor sau altor vestigii și
numai pentru suprafața efectiv
și corect cercetată. De asemenea, credem că ar trebui revăzute, în
ceea ce privește anii anteriori, exactitatea
descărcărilor de sarcină arhelogică care au fost emise. Oricum, o
cercetare arheologică în conformitate cu cerințele științei a uriașei
suprafețe amenințată cu dispariția impune încă mulți ani de muncă, cu
toate sumele pe care compania în cauză s-ar arăta dispusă să le pună la
dispoziție.
Galeriile
reprezintă un obiectiv și mai
important pe plan arheologic, având în vedere însemnătatea lor pe plan
mondial. Descoperirea succesivă a tăblițelor cerate (începând cu secolul
al XVIII-lea), prețioase izvoare istorice, apreciate ca atare pe plan internațional,
ca și alte vestigii, unele descoperite chiar în cercetările recente, impun
o cercetare minuțioasă a ansamblului galeriilor. Rețeaua lor este uriașă,
cele moderne și contemporane interferându-se și uneori îmbinându-se cu
cele antice sau medievale. Totodată, multe galerii sunt inaccesibile, prin
surpări sau inundări, altele au intrările zidite. O descărcare corectă de
sarcină arheologică nu s-ar putea însă face decât dacă această rețea
este cercetată cu zăbavă în întregimea ei, mai ales că lucrările de exploatare
preconizate vor duce practic la distrugerea lor. Echipa Universității din
Toulouse a cercetat în 1999-2001 circa 70 Km de galerii, în masivele
Carnic, Cetate, Hăbad, Orlea, Țarina, Carpeni, neputând însă pătrunde în
multe locuri și efectuând mai ales ceea ce s-ar putea
defini drept "vizitare", cercetările fiind mai localizate.
Potrivit datelor furnizate de prof. Suceveanu s-au găsit 3-4 Km de galerii
antice și 4-5 Km de galerii medievale. Dintre galerii se impun unei atenții
deosebite Orlea și Cătălina-Monulești, pentru care arheologii au propus
conservarea lor in situ.
O problemă o ridică și exploatările și dinamitările curente prin care
sunt stânjenite lucrările arheologilor. Oricum, se impune, mai ales dacă
proiectul lui Roșia Montana Gold
Corporation va fi concretizat, să fie cercetate în integralitatea ei rețeaua
de galerii, compania urmând a-și asuma costurile și trebuind a se păstra in situ tot ceea ce s-ar impune.
Amenințarea
distrugerii vestigiilor arheologice prin proiectul de exploatare al lui Roșia
Montana Gold Corporation a atras atenție peste hotare, dând ocazia unor
campanii de presă care, prin conținutul lor, chiar dacă au și motivații
de natură politică internă sau externă, sunt departe de a fi benefice României.
O rezoluție semnată de 32 de membri ai prestigioasei Académie des
Inscriptions et Belles Lettres a Institutului Franței, o rezoluție a Adunării
generale a Consiliului Internațional pentru Monumente și Situri (ICOMOS),
precum și semnăturile a peste 700 de specialiști din
lumea întreagă arată o reacție internațională din
lumea specialiștilor peste care nu se poate trece cu ușurință. Trebuie
să avem în vedere că această acțiune de contestare externă va continua,
ori chiar se va intensifica, mai
ales când se va trece la distrugerea zonei.
|