Din tara
  Din strainatate

 
  Editura Academiei
  Biblioteca Academiei

 

 

PUNCTUL DE VEDERE AL ACADEMIEI ROMÂNE PRIVIND 
PROIECTUL DE DEZVOLTARE MINIERĂ ROȘIA MONTANĂ

 

INFLUENȚA ASUPRA MEDIULUI

 

Din datele furnizate de Roșia Montană Gold Corporation rezultă că se urmărește o exploatare de mare extindere la suprafață (în mediu deschis”).Aceasta implică decopertarea totală a zonei respective, strămutarea a aproximativ 2000 de persoane, respectiv a 800 de locuințe (740 case individuale și 138 apartamente), a 8 biserici, 9 cimitire, școli, etc și distrugerea unor importante vestigii istorice, deci aproape 3000 ha condamnate la deșertificare sau transformate în iazuri cu înaltă încărcătură toxică.

 

În acest scop, societatea a solicitat concesiunea a 2120 ha în vatra localității Roșia Montană și 800 ha în comuna Bucium.

 

Decopertarea va produce, după unele estimări, 200 milioane tone de steril care trebuie depozitat și ,,fixat”, a 226 tone de steril rezultat din prelucrarea tehnologică și nevoia creării unor iazuri de mare suprafață, pentru decantarea celor 180000 tone de ape de la instalația de flotație a minereului, bogate în cianuri, care trebuie stocate pentru decantare și neutralizare.

 

Ținând seama de amploarea activităților ce se vor desfășura sunt ușor de prevăzut consecințe grave asupra mediului înconjurător, între care menționăm:

 

1. Pădurile, pe o suprafață extinsă vor fi înlăturate, prin tăieri rase, ceea ce va imprima zonei un pronunțat caracter de deșertificare. Vor fi influențate profund ciclurile biogeochimice locale, ceea ce va marca începutul unor modificări ale regimului precipitațiilor, regimului termic, circuitului maselor de aer, precum și apariția și intensificarea proceselor de eroziune a solurilor,dereglarea regimului hidrologic al apelor curgătoare ducând la creșterea frecvenței și amploarei inundațiilor, a alunecărilor de terenuri, cu urmări profund negative asupra valorii peisagere, turistice a zonei și implicit asupra economiei populației la sate (pășunatul, lemne pentru prelucrare, pentru foc, construcții, etc.). Vor dispărea cele mai multe specii de plante și animale din această zonă, unele rare, vulnerabile sau periclitate. În aceste condiții, zona va deveni sterilă.
2. În condițiile de relief accidentat, depozitarea cantităților impresionante de rocă dislocată crează pericolul alunecării acestor halde - adevărate avalanșe de steril - care distrug totul în calea lor (păduri, construcții), după cum a arătat experiența din Munții Călimani referitoare la exploatarea la suprafață a sulfului. Chiar construirea de diguri pentru consolidarea haldelor nu este totdeauna eficientă, după cum s-a constatat în Munții Retezat când  în urma unor ploi mai puternice digul de protecție din zona Zlătuia (bazinul hidrografic al Râului Mare) s-a rupt. Pe lângă aceasta, apele de precipitații antrenează o cantitate considerabilă de materiale din halde, poluează apele curgătoare și totodată schimbă chimismul apelor – omorând majoritatea viețuitorelor.
3. Va exista un permanent pericol al poluării apelor din râuri și a celor freatice cu cianuri provenite fie din infiltrații în sol (dacă iazurile cu ape ce conțin cianuri nu au fundul și malurile impermeabile), infiltrații care contaminează apa potabilă (de exemplu, apa radioactivă provenită din uzina de uraniu de lângă Feldioara – a ajuns în fântânile din satul Rotbav din lunca Oltului), fie prin fisurare sau ruperea digurilor.
Tehnologia de solubilizare a aurului cu cianuri, proces lent care durează de la câteva zile la câteva luni, necesită stocarea apelor în iazuri de decantare de foarte mare capacitate. Acestea ocupă suprafețe de sute de hectare în zone dens populate știut fiind că zona de risc conform normelor Uniunii Europene este de 100 Km. Astfel, se creează riscuri de contaminare persistentă a solului, apelor și aerului. 
Emisiunile de cianuri în aer pe plan mondial, în cursul anului 1992, corespunzătoare unei producții de aur de 2200 tone, sunt estimate la 20000 tone, soluții în suspensie, foarte stabile la degradare (timpul de înjumătățire este de 267 zile- după Korte  și Coultson -1999).
Deși doza de cianuri letală pentru om este de 1-3 mg / Kg corp, dozele foarte mici, repetate produc modificări patologice cu grade diferite de gravitate, mergând până la tulburări respiratorii, cardio-vasculare, tiroidiene sau ale sistemului nervos. În Nevada, în perioada 1986-1990 cianurile au produs moartea a peste 10000 de animale (Albert Worta și colab.1992).
Ele se acumulează în plante, organisme acvatice și mamifere, intră în rețeaua trofică a ecosistemului, împreună cu alți poluanți (plumb, mercur, cadmiu ș.a.), prezenți în minereu.
Un studiu amplu, recent (1999),consacrat impactului ecologic al substanțelor chimice, în particular al mineritului aurului cu cianuri, semnalează mai multe cazuri recente de contaminare a unor râuri, lacuri sau mări cu cianuri: Colorado (1990) și Carolina de sud (1992) în SUA, Papua Noua Guinee (1992), Guyana (1995), Ghana (1999). În țara noastră, un proces similar s-a produs la Baia Mare (unde iazul avea o suprafață incomparabil mai mică, cca.6-8 ha) care prin intensitatea și aria de manifestare a efectelor negative ne-a atras critici severe ale Comunității Europene și solicitări de despăgubiri din partea țărilor vecine (105 milioane $ din partea Ungariei ). 
De altfel, chiar studiul intitulat “Evaluarea stării actuale a sistemelor ecologice” prezentat de Compania Roșia Montană Gold Corporation recent (21 ianuarie 2003) la Alba Iulia în sprijinul promovării proiectului precizează la pagina 2: “Exploatarea minieră la suprafață ce s-a desfășurat în ultimele decade a determinat perturbări drastice ale complexelor de ecosisteme”. 
4. Infuențele directe negative asupra cadrului natural și asupra vieții, menționate mai sus, vor fi agravate de influențe indirecte, respectiv cu acele influențe negative care se manifestă într-un lung șir de conexiuni ale structurilor biologice și proceselor circulației materiei și fluxului energiei. Alterarea climei locale, cu creșteri ale temperaturii, scăderea precipitațiilor, intensificarea mișcărilor de aer, apariția și consolidarea unor zone cu procese și fenomene cu efecte intens degradative, ocuparea unor suprafețe mari cu halde de steril, afectarea unor populații largi umane prin alterarea chimismului mediilor de viață terestru, acvatic și chiar atmosferic și apariția unor boli, în special la copii, reprezintă câteva din categoria acestor influențe.
Exploatarea care implică decopertarea unei mari suprafețe, prin explozii provocate cu un amestec de nitrat de amoniu și motorină va avea consecințe negative nu numai asupra stabilității versanților și a holdelor de steril ci și asupra locuințelor păstrate în acea parte a localității neafectată de această activitate. Sub acest aspect, mai trebuie avut în vedere posibilitatea producerii unor seisme locale, eventualitate puțin probabilă dar nu în totalitate exclusă.
5. Munții Apuseni, vor suferi, o dată în plus, influențe puternic distructive. Proiectarea și instalarea unui obiectiv economic de o asemenea amploare într-o zonă intens populată, reprezintă o abdicare și nesocotire a celor mai elementare criterii de protecție și conservare a naturii.Tehnologiile preconizate de Societatea Comercială “Roșia Montană Gold Corporation”, care au la bază utilizarea cianurilor pentru solubilizarea minereului și extragerea aurului, nu se aplică nicăieri în lume în zonele cu o densitate apreciabilă a populației umane.
La sfârșitul exploatării, zona Roșia Montană va include câteva cratere imense cu o adâncime de 400 m, care vor persista ca atare, în vecinătatea imediată a restului localității neafectată de această activitate.
6. Degradarea cadrului natural și toate consecințele negative menționate, în cazul demarării proiectului de la Roșia Montană, sunt confirmate și de alte situații asemănătoare din Europa. Astfel, Societatea “Australian Company Normandy” a deschis o exploatare a zăcământului aurifer de la Bergama (Pergamon), utilizând aceeași tehnologie prin solubilizarea cu cianuri a zăcământului aurifer. Există astăzi un curent puternic european împotriva acestui tip de exploatări, având în vedere date precise privind depunerile de substanțe toxice pe sol și infiltrarea apei, precum și emanațiile de vapori toxici rezultați în procesul tehnologic, cu efecte distrugătoare asupra vegetației, faunei și populațiilor umane.
În acest sens, menționăm “Declarația de la Bergama (Pergamon)” (1997), care precizează: “…pe baza unor probe evidente, incluzând tehnologiile implicate și a cunoașterii mediului natural și a celui cultivat, extragerea aurului planificată în regiunea Bergama (Pergamon) este inacceptabilă” și care a blocat acțiunea, în urma unei hotărâri guvernamentale. Anterior acestei manifestări, la data de 17 noiembrie 1994, la Strasbourg, Parlamentul European a adoptat o poziție asemănătoare, împotriva exploatării zăcămintelor auro-argentifere bazată pe solubilizarea cu cianuri.

 

Amenințarea distrugerii patrimoniului istoric și arheologic