Expunerea este dedicată creațiilor folclorice care au ca principală temă Dunărea și rolul ei de reper cultural pentru comunitățile românești.

Dunărea este atât de personalizată în spațiul Europei centrale și de sud-est încât poate fi considerată o „formă arhetipală”. Acest al doilea fluviu al Europei, ca lungime, curge de la vest la est și străbate numeroase ţări. Dunărea este un drum, o punte de legătură şi o graniță. Pentru români ea este axa faţă de care se identifică cele două ramuri ale romanităţii orientale: românii de la nord şi de la sud de Dunăre.

Istorii arhaice şi legende medievale, precum şi una dintre principalele grupări tematice ale epicii cântate din aşa numitul „ciclu dunărean” se concentrează asupra importanței fluviului ca hotar, „zid de apărare lichid” și chiar câmp de luptă în alte vremuri. Fără a genera narațiuni de tip epic versificat, Dunărea a fost creuzetul în care s-au amestecat evenimente dramatice în timpul celor două războaie mondiale şi din perioada totalitară comunistă, din care în folclorul românesc au rămas câteva legende şi mai multe istorii personale.

Memoria evenimentelor trecute, exprimată în categorii şi specii folclorice dovedesc statornicia cu care Dunărea, de la intrarea în România până la vărsarea în Marea Neagră, a fost şi a rămas un spațiu de confluență, hotar protector şi punte, loc de refugiu şi câmp al confruntărilor sângeroase, drum comercial marcat de puncte de popas, cale a îndrăgostiților şi refugiu, dar și un ultim drum al nefericiţilor. Identitatea culturală românească nu poate fi completă fără imagine generoasă a Dunării.

Acad. Sabina Ispas, membru titular al Academiei Române (2009), este director al Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”. Specialist în folcloristică și etnologie, cunoaște în profunzime mecanismele specifice creației populare, dinamica fenomenelor folclorice și rolul folclorului în definirea identităților culturale.