Centrul Național pentru Cercetarea Creierului, o nouă structură în cadrul Academiei Române

Academia Română a înființat anul acesta Centrul Național pentru Cercetarea Creierului, structură care are menirea de a coordona, la nivel național, activitatea de cercetare în domeniul științei creierului. Pe plan internațional Centrul Național pentru Cercetarea Creierului va dezvolta proiecte de colaborare cu instituții similare din străinătate. Noua structură de cercetare reprezintă chintesența unor activități inițiate și coordonate de acad. Ioan Dumitrache, secretar general al Academiei Române, acțiuni care s-au desfășurat, începând cu anii 2005-2006, la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnica din București. Pentru a afla mai multe amănunte, am realizat, în cadrul Biroului de Presă al Academiei Române, următorul interviu cu acad. Ioan Dumitrache, profesor de automatică.

Cătălin Mosoia: Ce ne puteți spune despre modul în care este organizat Centrul Național pentru Cercetarea Creierului?

Acad. Ioan Dumitrache: Centrul Național pentru Cercetarea Creierului, prescurtat CNCC, a fost înființat în urma aprobării Prezidiului Academiei Române în ședința din 27 februarie 2019. Pe de o parte, Centrul încearcă să se coreleze cu alte institute și centre internaționale care activează în acest domeniu; pe de altă parte, CNCC este o structură care coagulează resurse umane înalt calificate în domeniile neuroștiințe, neuroinformatică, neurotehnologie și neuropsihofarmacologie, pentru că rezultatele unei cercetări multidisciplinare în care sunt implicați astfel de specialiști pot conduce la înțelegerea mecanismelor prelucrării informațiilor la nivel cortical. Speranța noastră este ca România să contribuie la înțelegerea mecanismelor funcționale ale creierului și la rezolvarea multor probleme de sănătate, la descifrarea unor mecanisme intime de prelucrare a informației precum și la dezvoltarea de noi sisteme de calcul pe baza inteligenței moleculare.

O preocupare mai veche a colectivului pe care l-am coordonat și îl coordonez în continuare a fost aceea de a reuni specialiști din mai multe domenii, astfel încât fiecare, în funcție de propriile competențe științifice, să contribuie la rezolvarea unor probleme de modelare, la identificarea cauzelor de apariție a unor boli psihoneurologice, iar apoi să propună soluții privind atenuarea efectelor acestor cauze.

Am convingerea că prin intermediul Centrului Național pentru Cercetarea Creierului vom fi o voce mult mai puternică în știință, iar lumea va ști mai mult despre România și cercetările în această direcție.

Cătălin Mosoia: Centrul Național pentru Cercetarea Creierului. De ce în cadrul Academiei Române?

Acad. Ioan Dumitrache: Scopul principal al Centrului Național pentru Cercetarea Creierului este de a crea la nivel național o structură distribuită de colective de cercetare. Am identificat deja astfel de colective în centrele universitare de la București, Cluj-Napoca, Craiova și Iași, iar în curând, sper că se va alătura și un colectiv de cercetare de la Timișoara. Dorim să creăm o rețea de colective de cercetare, care, sub coordonarea acestui centru național cu sediul în București, la Casa Academiei, să contribuie la rezolvarea problemelor majore ale descifrării mecanismelor creierului.

În esență, urmărim trei mari obiective, așa cum și-a propus și proiectul european Human Brain Project: înțelegerea mecanismelor intime de prelucrare a informațiilor la nivel cortical, identificarea cauzelor apariției unor boli neurologice și, al treilea obiectiv, preocuparea mea în mod deosebit, construirea unei noi generații de calculatoare pe baza mecanismelor specifice prelucrării informațiilor la nivel cortical.

Cătălin Mosoia: Centrul Național pentru Cercetarea Creierului prezintă potențial pentru realizarea unei rețele extinse de specialiști formată din cercetători români care lucrează în țară, dar și în străinătate.

Acad. Ioan Dumitrache: Avem mulți cercetători români care lucrează în domeniu, în străinătate. Deja unii dintre ei și-au manifestat dorința de a participa alături de noi, în cadrul acestui centru național și mă refer la specialiști din domeniul biofizicii și al neurologiei din SUA și Europa − Franța, în mod special, și Spania. Vrem să constituim nuclee de cercetare cu tineri specialiști români și, împreună cu acest centru de coordonare, să realizăm o rețea de experți români.

Cătălin Mosoia: Dacă facem doar un mic pas înapoi în timp, în trecutul apropiat al preocupărilor noastre științifice în acest domeniu, ajungem la prima conferință internațională de neuroștiințe din România (Academia Română, 15-17 noiembrie 2018) - această manifestare a fost rezultatul preocupărilor unor profesori și reprezentanți ai vieții academice românești care, în ultimii ani, au derulat o serie de activități la Politehnica bucureșteană.

Acad. Ioan Dumitrache: Adevărat. În anii 2005-2006 am inițiat la Universitatea Politehnica din București un seminar științific interdisciplinar sub denumirea „Ingineria minții“. În cadrul acestui seminar au fost invitați specialiști din foarte multe domenii, medici, neurocercetători, biofizicieni, matematicieni, calculatoriști, automatiști - aceștia formau o dispersie de specialități, care, la un moment dat, ajunsese la șase-șapte specialități; în fiecare lună discutam despre probleme specifice neuroștiințelor, neurotehnologiei și neuroinformaticii. Am continuat dezbaterile și am creat, tot la nivelul Academiei Române, Grupul Român pentru Cercetarea Creierului, o structură care a pornit tot din inițiativa noastră: prof.dr. Leon Zăgrean, prof.dr. Maria Luiza Flonta, membru corespondent al Academiei Române, și prof.dr. Ovidiu Alexandru Băjenaru, membru corespondent al Academiei Române. Am organizat în cadrul acestui grup mai multe întâlniri, seminare, dezbateri, iar în paralel cu aceste activități am organizat, în 2016 și 2017, și două conferințe naționale, de fiecare dată scopul fiind să identificăm, la nivel național, grupurile de cercetători interesați; de asemenea, am făcut deplasări în centre universitare încercând să identific potențialul uman capabil și dornic să participe la un asemenea proiect. Astfel, Grupul român pentru cercetarea creierului a fost „cheia“ construcției pas cu pas a Centrului Național pentru Cercetarea Creierului.

Anul trecut, în 2018, am reușit să organizăm prima conferință internațională, la care am invitat foarte multe personalități științifice din lume. Vreau să menționez, în mod special, ajutorul deosebit pe care l-am primit din partea domnului profesor Ioan Opriș, de la Universitatea din Florida, SUA, care a mobilizat pentru această conferință internațională un număr mare de specialiști din străinătate. De asemenea, noi cei din țară, am reușit să invităm și să avem ca participanți, poate, cei mai reprezentativi oameni de știință care lucrează în domeniul cercetării creierului. A fost un moment deosebit, pentru că vorbind celor care au venit la conferință despre ceea ce noi vrem să facem, am fost apreciați și încurajați pentru ideile și obiectivele pe care ni le propunem. Majoritatea dintre ei și-au exprimat dorința de a colabora cu noi și de a crea grupuri de lucru comune pentru rezolvarea unor probleme de cercetare de interes. În acest sens, am identificat o serie întreagă de români de valoare care lucrează în SUA și Europa - Franța, Germania și Spania -, dar sunt convins că există și alte grupuri de cercetători români care ar putea să ni se alăture.

Precizez faptul că la această conferință am avut posibilitatea să invităm o serie de personalități care și-au demonstrat capacitatea de a dezvolta programe mari de cercetare și de a participa la proiecte majore. Mă refer la profesorul Jon H. Kaas din SUA, membru al Academiei de Științe din SUA, care este dornic să colaboreze în continuare cu noi; de asemenea, mă refer la profesorul Javier DeFelipe, de la Institutul creierului din Madrid, Spania, și, nu în ultimul rând, mă refer la ceilalți participanți din Suedia, Italia și Germania. A fost o pleiadă de oameni de știință de mare calitate, care au prezentat lucrări de o elegantă ținută academică.

În mod deosebit, menționez rolul important pe care profesorul Ovidiu Băjenaru, membru corespondent al Academiei Române, președinte de onoare ad vitam al Societății de Neurologie din România, l-a avut în organizarea conferinței internaționale prin Fundația Societății de Neurologie din România, care a susținut, în cea mai mare parte, desfășurarea activităților conferinței. De asemenea, subliniez contribuția remarcabilă adusă de colectivul de specialiști în domeniu pe care profesorul Ovidiu Băjenaru îl coordonează la Spitalul Universitar de Urgență din București.

Cătălin Mosoia: Care au fost problemele dezbătute de participanți?

Acad. Ioan Dumitrache: Problematica conferinței nu a fost orientată punctual pe o anumită temă. Manifestarea a vizat patru domenii importante, care se regăsesc în titlul evenimentului, Conferința internațională de neuroștiințe, neuroinformatică, neurotehnologie și neuropsihofarmacologie, prescurtată ICon4N. În fiecare din aceste domenii s-au prezentat două sau trei lucrări de interes deosebit. În cadrul sesiunilor s-au dezbătut aspecte teoretice, probleme de analiză în intimitatea fenomenelor care au loc la nivel de neuron, s-au discutat probleme de organizare funcțională a creierului, chestiuni de organizare structurală a creierului, probleme specifice de modelare a creierului uman și, deloc în ultimul rând, s-au abordat și probleme specifice legate de apariția și tratarea unor boli neuropsihologice. Rezumatele lucrărilor prezentate în cadrul conferinței au fost publicate în Revista Română de Neurologie − Romanian Journal of Neurology.

Cătălin Mosoia: Care a fost impactul conferinței asupra comunității științifice naționale și internaționale?

Acad. Ioan Dumitrache: Cred că a fost un moment deosebit pentru cercetătorii români care au avut posibilitatea să se întâlnească și să comunice cu specialiști străini, să observe stadiul la care a ajuns cercetarea în domeniu.
Impactul asupra participanților români poate fi esențializat în următoarele idei: nu suntem departe de ceea ce se întâmplă în lume; în România există un potențial uman cu totul special; există școală, mulți cercetători, doctori, specialiști în domeniile menționate, cu rezultate remarcabile. Prin urmare, nu am avut niciun moment impresia că nu am putea fi implicați în programe majore de cercetare.

În urma discuțiilor purtate cu participanții străini, am înțeles că au rămas cu o impresie pozitivă și încurajatoare: România are un potențial cu totul deosebit și că dintr-o eroare, poate, românii nu au fost implicați în proiecte majore de cercetare cum ar fi Human Brain Project sau altele dezvoltate la nivel european.

Sper ca la următoarea ediție a conferinței internaționale, în 2021, cât mai mulți participanți români să prezinte lucrări științifice care să certifice prezența României în multe proiecte europene și astfel să aibă un aport la dezvoltarea programelor de cercetare în domeniu.

ICon4N 2021 - a doua conferință internațională de neuroștiințe, neuroinformatică,
neurotehnologie și neuropsihofarmacologie

Cătălin Mosoia: Putem spera că la ediția a doua a conferinței ICon4N vor participa cercetători români în calitate de (co)autori ai unor cercetări de robotică cognitivă, de vedere computațională, dezvoltare de noi tehnologii de prelucrare a informațiilor și cunoștințelor având la bază mecanismele prelucrării la nivel cortical?

Acad. Ioan Dumitrache: În România există programe de cercetare pe multe din domeniile pe care le-ați menționat. Chiar în facultatea unde predau am inițiat asemenea programe de cercetare și am creat primul laborator de robotică cognitivă, am încercat să dezvoltăm sisteme de prelucrare a datelor obținute din prelucrările imaginilor. Deci, robotica reprezintă una dintre preocupările mari ale multor colective din țară. De asemenea, sunt cercetări în domeniul științelor cognitive, iar unele cu rezultate remarcabile. În ceea ce privește domeniul vederii computaționale avem deja programe puse la punct.

Prin urmare, România dispune de un potențial de cercetare cu totul deosebit. Din păcate nu reușim să pătrundem în grupurile mari de cercetare din Europa, nu reușim să ne manifestăm mai pregnant. Am convingerea că prin intermediul Centrului național pentru cercetarea creierului vom fi o voce mult mai puternică în știință, iar lumea va ști mai mult despre România și cercetările în această direcție.

Cătălin Mosoia: Planeta noastră tinde să fie ca un creier imens și ar putea deveni un gherghef uriaș, unde foarte multe dintre obiectele de pe Pământ ar fi în conexiune unele cu altele.

Acad. Ioan Dumitrache: În anul 1929, inventatorul, fizicianul și inginerul Nikola Tesla (1856-1943) spunea că atunci când toate obiectele vor fi interconectate vom realiza un mare creier. Mergând pe această filozofie a internetului obiectelor, practic, realizăm acea conectivitate majoră care ar putea să determine un salt în cunoaștere. Mă aștept ca acest proces de conectivitate să conducă, într-un timp relativ scurt, la rezultate concrete în ceea ce privește performanța sistemelor tehnice și impactul lor asupra calității vieții umane.

Cătălin Mosoia: Noul spațiu determinat de aceste performanțe va determina o serie de schimbări care se vor produce la nivelul ființei umane?

Acad. Ioan Dumitrache: Omul va reprezenta un agent inteligent la fel ca alți agenți inteligenți, dar artificial creați; omul va colabora cu ei într-o societate de agenți, așa cum se prefigurează noua societate. Cred că vom trăi într-o societate de agenți colaborativi în care, de multe ori, nu vom ști exact care este agentul uman și rolul lui și care este rolul agentului artificial creat de om. Problema deschisă la care trebuie să ne gândim ar putea fi formulată astfel: ce se va întâmpla cu omul în condițiile în care tehnologia evoluează foarte rapid și cum reacționăm la această evoluție spectaculoasă a tehnologiei; în alte cuvinte, dacă nu reușim să înțelegem tehnologia, aceasta ar putea să ne domine.

Cătălin Mosoia: Aceasta va fi o chestiune care se va afla pe ordinea de zi a Centrului Național pentru Cercetarea Creierului?

Acad. Ioan Dumitrache: Cred că va trebui să abordăm și astfel de teme. Pentru că mai devreme sau mai târziu va trebui să stabilim cu claritate relația între mașina inteligentă și om, despre care admitem că este inteligent. Mai devreme sau mai târziu vom crea mașini inteligente pentru a fi mai performanți și a rezolva problemele cu care ne confruntăm. Dar această mașină ar trebui să poată fi ușor de controlat; altfel, se naște o altă întrebare, dacă merită să facem un asemenea demers în a crea mașina inteligentă, care să fie, la un moment dat, superioara noastră.

Cătălin Mosoia: Ce ne puteți spune despre perspectiva dumneavoastră asupra activității de cercetare în România?

Acad. Ioan Dumitrache: În România există colective de cercetare puternice și cred că la nivel național ar trebui să existe priorități în cercetare. De asemenea, cred că, la nivelul Academiei Române, ar trebui să existe câteva programe prioritare de cercetare. Academia Română ar trebui să se ocupe de proiecte de amploare, adică institutele Academiei Române ar trebui să fie implicate în proiecte de anvergură, proiecte care să se alinieze la ceea ce se întâmplă în lume în știință și tehnologie.

Sigur, pentru ca cercetarea științifică românească să fie la nivelul pe care îl dorim cu toții avem nevoie de resurse și alocarea de resurse financiare pentru cercetare ar trebui să fie una dintre prioritățile guvernanților. Consider că ponderea din produsul intern brut (PIB) alocată cercetării în momentul de față este atât de mică încât nici nu putem vorbi de performanță în cercetare. Atâta timp cât sunt țări care alocă cercetării 2% din PIB, iar noi alocăm 0,2-0,3% din PIB, ne punem întrebarea cum reușim, totuși, să facem cercetare. De aceea cred că una dintre priorități ar trebui să fie cercetarea, pe lângă educație, care este esențială pentru orice societate. Cred că problema majoră a cercetării în România este legată de selectivitatea tematică și, în mod deosebit, de alocarea resurselor financiare care să susțină cercetarea de performanță.

15 aprilie 2019