Din tara
  Din strainatate

 
  Editura Academiei
  Biblioteca Academiei

 

 Presedintii sectiei
1992 - 1994  acad. Mihai DRAGANESCU, fondator si presedinte 
1994 -1998 acad. Dan DASCALU 
1998 - acad. Mihai DRAGANESCU
 Membrii sectiei decedati
Vlad Ionescu (m.c. la 23 februarie 1996 - m .28 mai 2000)
A contribuit la dezvoltarea scolii românesti de teorie matematica a sistemelor automate, deschisa de V.M. Popov prin teoria hiperstabilitatii sistemelor . 
Contributiile sale la Stiinta sistemelor sunt importante în domeniul Teoriei generale a sistemelor cu rezultate deosebite privind sistemele optimale, al Teoriei sistemelor de reglare automata, al Teoriei structurale a sistemelor, al Teoriei signaturii continuata cu Teoria robustetii care s-au bucurat prin originalitate si finete analitica de o atentie speciala în literature de specialitate internationala
Andrei Silard (m.c. la 23 martie 1993 - m. 30 iunie 1993)
A abordat cu succes probleme de baza, fundamentale ale domeniului dispozitivelor electronice si a obtinut rezultate originale care îl ataseaza de scoala româneasca din domeniu. A avut contributii eserntiale la proiectarea si realizarea a peste 20 de tipuri de dispozitive electronice de putere si fotonice, care au înglobat concepte si procedee tehnologice originale. Pentru „contributii la dezvoltarea dispozitivelor de putere si fotonice din siliciu” Institutul Inginerilor Electrotehnicieni si Electronisti din SUA l-a ales în anul 1990 ca „Fellow IEEE”, fiind primul român din tara care a obtinut acest înalt titlu
Anton Alexandru Necsulea (m.o.23 martie 1993 - m. 13 octombrie 1993)
A fost cel mai de seama specialist român în electroacustica si a publicat lucrari importante în domeniul radiodifuziunii. A.A. Necsulea a fost proiectantul electroacusticii Salii Palatului, fiind astfel unul din principalii ei constructori. A publicat doua tratate importante de specialitate: Bazele acusticii cladirilor si Electroacustica în sonorizare, care au sintetizat cunoasterea sa în domeniu si experienta sa profesionala
 Membrii din trecut ai Academiei Române cu activitati din domeniile stiintei si tehnologiei informatiei
Aurel Avramescu - m.c. la 2 iulie 1955, membru titular 21.03.1963 - optimizare functionala a sistemelor automate
Gh. Cartianu-Popescu - m.c. 21 martie 1963 - radiocomunicatii, prelucrari de semnale, circuite si sisteme
Dragomir Hurmuzescu - m.c. 21 mai 1916, repus în drepturi ca m.c. la 3 iulie 1990 - întemeietorul primei scoli de fizica experimentala din tara, a construit „coerorul Hurmuzescu”, a înfiintat primul post de radiodifuziune si a facut primele transmisii prin telegrafie fara fir din tara
Matei G. Marinescu - m.c. 1 noiembrie 1948 - tehnica curentilor slabi, electrocomunicatii, electroacustica, automatica si sonicitate. A inventat un microfon multicelular brevetat in tara, în Germania, Anglia si SUA si a realizat 
microdifuzoare care permit telefonia prin difuzor. In colaborare cu M.V. Popov a stabilit o noua metoda pentru analiza fenomenelor parametrice din electrotehnica
Grigore Moisil - membru titular 1 noiembrie 1948 - fondator al scolii de algebra logicii si teoria algebrica a mecanismelor automate, precum si al studiilor de logica polivalenta si logica nuantata
Stefan Odobleja - membru post-mortem 13 noiembrie 1990. Prin lucrarea Psihologia consonantista, aparuta în anul 1938, a facut publica prima varianta a conceptiei cibernetice generalizate si a demonstrat caracterul multi si interdisciplinar al acesteia
Corneliu Penescu - m.c. 21 martie 1963 - automatica si calculatoare
Tiberiu Popovici - m.c. 2 noiembrie 1948 si membru titular 21.03.1963 - generalizarea teoriei interpolarii si aplicarea acesteia în calculul numeric, fondatorul scolii de informatica de la Cluj
Tudor Tanasescu - m.c. 23 martie 1952 - radiotelecomunicatii, tuburi si circuite electronice, fondatorul scolii românesti de electronica
N. Vasilescu Karpen - m.c. 5 iunie 1919, membru titular 02.07.1923 - a determinat relatiile dintre energiile câmpurilor magnetice si electrice, tensiunea si repulsiunea liniilor de forta ale acestor câmpuri. In perioada 1909-1914. Vasilescu-Karpen s-a aflat in avangarda mondiala a cercetarilor privind transmisia la inalta frecventa, 
multiplexata, a semnalelor prin cablu. A propus solutii toretice si tehnologice care au condus la utilizari practice ale multiplexarii semnalelor prin cabluri, la inalta frecventa, solutii comparabile cu cele mai bune realizari din acea vreme din lume. A realizat „pilele Karpen”, care functioneaza folosind exclusiv caldura mediului ambiant
Vasile-Mihai Popov - m.c. 21martie 1963, - s-a ocupat de calculatoare analitice si s-a dedicat studiului stabilitatii sistemelor neliniare de reglare automata, publicînd în anul 1957 prima lucrare care marcheaza contributia sa de pionierat în acest domeniu .
V.M. Popov a început investigarea stabilitatii sistemelor neliniare, într-o maniera alternativa, a problematicii stabilitatii absolute, în fond o problema de stabilizare robusta a unei configuratii în reactie compusa dintr-un sistem liniar si o clasa de functii sectoriale asociata incertitudinilor. Popov are prioritate în introducerea notiunilor si a dezvoltarilor teoretice în domeniul definit de cuvinte cheie de tipul: Criteriul frecvential de stabilitate absoluta al lui Popov, Lema Kalman-Popov-Yakubovici-Anderson, Criteriul de controlabilitate Popov- Belevitch-Hautus, Sisteme hiperstabile (pasive) în sens Popov. 
Ineditul operei lui Popov consta în utilizarea ecuatiilor integrale în locul metodei functiei Liapunov si rezultatul acestei initiative a fost criteriul frecvential de stabilitate care în prezent îi poarta numele. Prin redemonstrarea lemei 
Kalman-Popov-Yakubovici, în contextul general al teoriei pozitivitatii, s-a evidentiat echivalenta dintre metoda propusa de Popov si aceea a functiei Liapunov de tip „forma patratica+ integrala”.
În anul 1966, Editura Academiei Române a publicat monografia lui V.M. Popov „Hiperstabilitatea Sistemelor Automate” care s-a impus prin patru fapte teoretice remarcabile: teoria pozitivitatii, teoria hiperstabilitatii, înglobarea problemelor de stabilitate absoluta în problematica hiperstabilitatii si enuntarea celor 16 conditii echivalente de controlabilitate, dintre care cea de a 12-a exprima asa numitul criteriu de controlabilitate Popov-Belevitch-Hautus. În prezent V.M. Popov locuieste în SUA