ROMEO ILIE

Au trecut mai bine de 8 ani de la momentul declarării oficiale a înscrierii României pe un drum, considerat fără posibilitate de întoarcere, ce ar trebui (sau ar fi trebuit deja?!) să ne conducă, printr-o tranziţie către economia de piaţă, spre o societate modernă, democratică. Dar, după multe încercări ale guvernelor de până acum, astăzi atât simpli cetăţeni, cât şi o parte dintre specialişti îşi pun încă întrebări referitoare la optiunile României. Este România pe drumul cel bun?
Foarte putini dintre cei chemaţi să schimbe în bine faţa acestei ţări sunt conştienţi că reforma economică, administrativă şi socială a anului 1998 trebuie realizata cu mijloacele şi instrumentele mileniului trei şi nu cu cele din anii '30. Şi dintre acestea nu trebuie să lipsească tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor! Se spunea prin 1995 că România se află într-o dublă tranziţie: spre economia de piaţă şi spre societatea informaţională, declaraţie absolut remarcabilă pentru acea perioadă. Numai că societatea informaţională, în ţările Europei şi ale întregului mapamond, nu aşteaptă pe cei leneşi sau indecişi: ea merge înainte, ca un tăvălug, şi determină pe zi ce trece o adâncire a prăpastiei, care desparte ţările care „au" şi cele care „nu au" mijloacele necesare pentru a stoca, adnunistra şi utiliza informatia. Pentru că viitorul este al societăţilor bazate pe cunoaştere, pe informatie.
Nu se poate invoca o „mosnenire" slaba in acest domeniu! România a fost printre primele ţări ale lumii care realiza in 1957 un calculator electronic la Timişoara, a fost printre puţinele tări din Europa de Est care a realizat şi dezvoltat, încă de la sfarşitul anilor '60, o platformă puternică pentru producerea de calculatoare şi programe. România a fost printre primele ţări din Europa care au înfiinţat în 1970 un institut de cercetare specializat pe probleme de informatica. Şcoala românească de informatica este recunoscuta atât în Europa, cât şi în SUA, Canada şi Australia, sute şi chiar mii de specialisti formati în România lucrând cu bune rezultate la firme hardware şi software sau la institute de învăţământ superior şi de cercetare în aceste părţi ale globului! Este momentul să conştientizăm acest lucru şi sa punem industria informatică la lucru pentru grăbirea procesului de reformă, pentru conferirea unei transparenţe totale complexului proces de privatizare, pentru eliminarea experimentelor economice „pe viu" şi mutarea acestora în „laboratorul" electronic al guvernului, acolo unde calculatoarele şi programele, având la bază modele matematice de analiză şi dezvoltare macroeconomică, pot identifica, cu suficientă precizie, rezultatele şi consecinţele înainte de aplicarea în practică a unor decizii guvernamentale cu impact major asupra dezvoltării economice şi asupra nivelului de viaţă al cetăţenilor. Nu în ultimul rând se impune modernizarea activităţii Parlamentului şi a procesului de legiferare, care trebuie să ţină seama de faptul că marea majoritate a legilor votate poate şi trebuie pusă în aplicare cu mijloace la dispoziţie de tehnologiile informaţiei şi comunicatiilor. Nu mai este de conceput ca după adoptarea unei legi, o armată de oameni să muncească pentru a găsi soluţiile legale pentru utilizarea acestor tehnologii, în vederea aplicării mai rapide şi mai eticiente a legilor. Ca titlu de exemplu se poate da Legea privind cărtile de alegător: cum pot fi tipărite cu calculatorul peste 16 milioane de astfel de cărti, dacă legea prevede că numele alegătorilor trebuie... scrise de mână!
România se află într-o pozitie favorabilă in acest domeniu: are tradiţie, are specialişti, are avantajul că îşi construieşte o casă noua într-o perioadă contemporană cu dezvoltarea tehnologiilor informatice. Nu trebuie ratata şansa de a construi temeinic şi frumos pentru viitor! Singapore, Costa Rica, Brazilia sunt doar câteva exemple de ţări cu nivel similar de dezvoltare economică cu cel al României în care noţiuni ca „informaţie electronică", „democraţie electronică", „guvernare electronică", „vot electronic", „comerţ electronic" nu mai sperie pe nimeni! Dimpotrivă, aceste noţiuni au fost adoptate şi integrate în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor acestor ţări! Este România mai prejos, este ea in poziţia de a-şi permite să rateze şansa de a fi în rând cu celelalte tări ale Europei şi ale lumii? Este necesar ca România să aştepte până când o nouă generaţie de conducători tineri, formată la şcoala informatică, va fi chemată să decidă asupra destinului acestei ţări? Dacă dorim să construim o societate modernă, trebuie să inţelegem necesităţile perioadei istorice pe care o traim şi să ridicăm la rang de obligativitate contopirea procesului de reforma cu cel de construire a societăţii informaţionale în România.

Şef laborator,
Institutul de Cercetări pentru Informatică, Bucureşti