ROMEO ILIE

Strategie avem, suport tehnic avem, lipseste doar ... vointa politica de implementare

„Ignorarea informatizarii este un act de antireforma", declara domnul ing. ROMEO ILIE, seful laboratorului de informatizare a administratiei publice, din cadrul Institutului de Cercetare in Informatica

După încheierea seminarului „Informatizarea - componentă a programului de reformă a administraţiei publice", din 25-26 iunie a.c., domnul ing. Romeo Ilie, şeful laboratorului din cadrul I.C.I. care a organizat această manifestare, ne declară în chip de concluzii:
„• Noul nostru seminar a marcat un progres evident faţă de primul, organizat de Institutul de Cercetări în Informatică în 1995 pe această temă, în ce priveşte înţelegerea necesităţii de utilizare a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei în administraţia publică. Lucratorii din administraţia publică şi cei din sfera industriei de software au reuşit să conştientizeze între timp necesitatea deciziei de informatizare, la nivel local şi central.

• Este îmbucurător faptul că, în cadrul seminarului, au fost prezentate realizări în domeniul informatizării, la nivelul mai multor instituţii ale administraţiei publice locale, ceea ce denotă că noutăţile s-au mutat din domeniul cercetării ştiinţitice de profil în cel al rezultatelor concrete.

• Dorinţă de informatizare există, iar strategia de informatizare indică limpede cu ce trebuie început şi de ce trebuie să se ţină cont. Ar mai trebui să se manifeste decizia politică în măsură să facă din strategie un instrument metodologic, financiar şi operaţional pentru realizarea obiectivelor de construire a societăţii informaţionale în România.

• Seminarul nostru a scos în evidenţă că reforma în administraţia publică trebuie să fie făcută ţinând cont de tehnologia informaţiei şi comunicaţiei. Nu este posibil să gândim o reformă în administraţia publică fără a ne gândi la mijloace de depozitare a informaţiilor şi de comunicare a lor. Ignorarea mijloacelor tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei, în această fază a reformei din ţara noastră, poate fi considerată ca un act de antireformă".

Deşi au fost adoptate prin Hotărâre de Guvern, acum aproape o jumătate de an, Strategia Naţională de informatizare şi implementare în ritm accelerat a societătii informaţionale şi Programul de acţiuni privind utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în administraţia publică sunt puţin cunoscute în rândul celor direct vizaţi şi chiar al organismelor guvernamentale cu responsabilităţi precise în acest sens.
Tocmai de aceea, laboratorul de informatizare a administraţiei publice, din cadrul Institutului de Cercetări în Informatică, a organizat recent un nou seminar menit să trezească apetitul şi interesul lucrătorilor din domeniu pentru această tehnologie fără de care, în ţările dezvoltate, este de neconceput actualmente să se mai lucreze în, practic, toate sferele de activitate.
La seminarul din 25-26 iunie a.c. intitulat „Informatizarea • componentă a programului de reformă a administraţiei publice", au fost invitaţi să participe aproape 300 de lucrători din ministere, prefecturi, consilii judeţene, primării, societăţi de servicii informatice, parteneri strategici din domeniul tehnologiei informaţiei ai guvernului României, furnizori de servicii de transport date la Camera Deputaţilor ş.a.
Din cei 300 de invitaţi au venit însă doar vreo 70, dintre care circa 40 de reprezentanti ai administraţiei publice locale. In total, au fost reprezentate numai aproximativ 20 de judeţe, respectiv cele unde există deja preocupări şi rezultate în ce priveşte informatizarea.
Printre marii absenţi s-au numărat invitaţi din instituţiile guvernamentale, mai precis responsabili cu informatizarea din unele ministere cu atribuţii exprese în ce priveşte aplicarea noii strategii de modernizare a metodelor de lucru din administraţia publica. Astfel, deşi invitaţiile s-au trimis cu trei săptămâni înaintea seminarului, nu s-a învrednicit să vină nici un reprezentant al Ministerului Cercetarii, al Ministerului Lucrarilor Poblice si Amenajarii Teritoriului, al Ministerului Comunicaţiilor, al Ministerului Finantelor şi nici al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
Prin absenţă au „strălucit" până şi reprezentanţii Asociaţiei pentru Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor din România şi ai altor asociaţii profesionale cărora le revin responsabilităţi deosebite în implementarea Strategiei de informatizare a administraţiei publice.
Din păcate, până şi foarte puţinii reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale cu răspunderi în informatizarea administraţiei publice, care au catadicsit să vina la seminar, mai curând i-au zăpăcit pe participanţii de la nivel teritorial decât să-i lămurească asupra căilor de transpunere în realitate a noii strategii. Astfel, reprezentantul Comisiei Naţionale de Informatică, domnul Ioan Corcoţoi, director general, a anunţat că administrarea registrelor permanente, piese de bază în procesul informatizării administraţiei publice, va fi încredinţată sectorului privat. Ceea ce se bate cap în cap cu prevederile din nu demult adoptata Strategie, potrivit cărora administrarea respectivelor registre se va atribui organismelor guvernamentale: Ministerul Finantelor, Departamentul pentru administraţia publică locală, şi, în teritoriu, la nivelul consiliilor judeţene şi al primăriilor.
Schimbarea macazului n-ar supăra pe nimeni, poate, cu condiţia să se ştie exact cum se va proceda concret, în aşa fel încât respectivele registre să devină cât mai curând realitate, aşa cum prevede Strategia, prin termene foarte precise ce ţin de viitorul apropiat.
Lămuriri n-au fost oferite nici în ce priveşte finanţarea informatizării administraţiei publice. Or, în absenţa prevederilor bugetare, în acest sens, sursele de finanţare alternative devin absolut necesare. Tot ce-au putut afla participanţii despre aceste vitale surse alternative, de la reprezentantul Comisiei Naţionale de Informatică, a fost ceva foarte vag, în sensul că unele dintre ele ar exista deja...
Bunăoară, pentru Parcul tehnologic de software de la Horezu, s-a declarat că s-ar conta pe o finanţare externă, fără să se anunţe însă vreun pas concret în direcţia realizării propriu-zise a unui astfel de obiectiv. De notat că, în Strategie, termenul stabilit pentru prima etapă de construire a celor dintâi parcuri tehnologice de software, prin crearea unor grupe de lucru coordonate de Comisia Naţională de Informatică, este prevăzut pentru anul acesta...
A fost apreciată ca lăudabilă intenţia de realizare a unor astfel de insule favorabile creaţiei de software tip Silicon Valley, până şi la Horezu, unde, sincer vorbind, puţini tineri din crema informaticii roinâneşti s-ar avânta să se stabilească.
Dacă însă, în anul fixat pentru prima etapă de realizare a parcurilor de software nu s-a demarat efectiv nici măcar proiectul unui prim exemplar de miniSilicon Valley românesc, îşi croieşte drum bănuiala că este vorba doar de Văi ale Bunelor Intenţii.
Nici reprezentantul Departamentului pentru administraţia publică locală, domnul director general Marius Bostan nu a reuşit să ofere participanţilor la seminar aşteptatele lămuriri în ce priveşte căile de rezolvare a problemelor ce decurg din Strategia de informatizare a administraţiei publice. Domnul Bostan n-a făcut decât să susţină că informatizarea administraţiei publice, respectiv a „grădinii" sale, intră în atribuţiile exclusive ale Comisiei Naţionale de Informatică. Ce-i drept, conform legii, aşa este. Dar, cum a ţinut să comenteze unul dintre participanţi, „nu se poate ca păstorului sa nu-i pese de oile din turma sa".
Of-ul mare este, totuşi, că „păstorul", chiar dacă ar vrea să se îngrijească de „oile informatizării", n-ar prea avea cum s-o facă pentru simplul motiv că Departamentul pentru administraţie publică locală nu dispune de un serviciu specializat pe probleme de informatică.
In ce priveşte Comisia Naţională de Informatica, aceasta nu dispune de pârghiile necesare, în vederea intrării în legătură directă cu administraţia publică locală. cu alte cuvinte, ambele organisme nu au cu ce interveni, chiar dacă ar vrea realmente s-o facă. Observaţia de fond făcută de participantii la saminar este că Strategia se plaseaza doar la nivel de obiective, nu de sarcini concrete de materializare a acestora. Şi aceasta chiar dacă respectivele obiective se numesc, foarte promiţător, „acţiuni".
Cineva a întrebat dacă este posibil ca, la nivel local, să se adopte soluţiile de informatizare a administraţiei publice locale, elaborate şi testate de Institutul de Cercetări în Informatică, fără să se mai aştepte demararea amplă a acestei acţiuni, pe plan naţional. Răspunsul a fost că, fireşte, este posibil să se adopte respectivele soluţii, chiar şi cu seturi restrânse de date. Dacă însă nu se adoptă peste tot soluţii omogene, în judeţe şi la nivelul întregii ţări, nu se poate garanta compatibilitatea şi interoperabilitatea sistemelor informatice.
In mod logic, se impune întrebarea: de ce nu sunt implementate fără întârziere, pe scară largă, soluţiile I.C.I?. Prin demonstraţii elocvente, chiar în cadrul seminarului, specialiştii acestui institut au convins participanţii că ei pun la dispoziţie un suport tehnic sigur, în vederea implementării registrelor permanente - ale persoanelor fizice, ale persoanelor juridice şi, respectiv, ale unităţilor teritorial-administrative ce reprezintă unul din capitolele de bază ale Strategiei.
Degeaba există însă atât Strategia, cât şi suportul tehnic necesar şi dorinţa de implementare a registrelor din partea informaticienilor din administraţia publică, dacă nu se manitesta voinţa politică necesară adoptării, la scara întregii ţări, a unor soluţii omogene, bine testate, care să garanteze compatibilitatea şi interoperabilitatea sistemelor informatice din administraţia publică.
Principala concluzie împărtăşită de majoritatea participanţilor a fost deci că, în momentul de faţă, se impune adoptarea, cu caracter de urgenţă, a unei decizii politice vizând introducerea de facto a sistemului de registre permanente, la nivelul infrastructurilor informaţionale necesare administraţiei publice. Fără această decizie politică, strategia de informatizare a administraţiei publice riscă să nu fie altceva decât o nouă himeră guvernamentală, cum de altfel, avertizează „Adevărul economic", prin glasul specialiştilor în informatică pe care i-a chestionat, în cadrul unei anchete demarate în urmă cu câteva săptămâni.

Ioana DABU
Adevarul economic Nr. 29 (331) • 17 – 23 iulie 1998