ROMEO ILIE

- Anii 1996 şi 1997 au marcat, în limita posibilităţilor bugetare,
creşterea sensibilă a numărului şi calităţii echipamentelor informatice şi programelor de soft achiziţionate. Foarte important este însă mai ales că s-au dezvoltat unele strategii regionale, locale, de informatizare.

- Inseamnă ca o parte din prevederile vizând administraţia publică din strategia de informatizare a societătii româneşti, recent aprobată de Guvern şi publicată în Monitorul Oficial, sunt deja indeplinite?

- Din păcate, nici pe departe nu sunt „anticipate" aceste realizări atât de necesare. Eu mă refeream doar la nişte încercări izolate, la nivel local, de promovare a unor strategii de informatizare.

- Ce exemplu vi se pare mai reprezentativ?

- Cel oferit de judeţul Mureş, unde consiliul judeţean a elaborat o astfel de strategie, bazată în mare măsură pe elementele furnizate de institutul nostru, în cadrul unor seminarii şi discuţii.

- Se poate afirma că actualmente administratia publică din judetul Mureş este informatizată?

- Lucrurile nu sunt atât de simple cum s-ar putea crede. Cei din Mureş se află acum abia în stadiul de achiziţionare de echipamente de calcul, respectiv a cel puţin un calculator pentru fiecare comună din judeţ, şi de dotare cu software-ul minimal pentru informatizarea activităţilor din primăriile comunale. Deosebit de îmbucurător este însă faptul că, acolo,
informatizarea a început.

- Când estimaţi că poate deveni operanţională informatizarea la nivelul tuturor judeţelor tării?

- Informatizarea din administraţia publică trebuie gândită - respectând, fireşte, autonomia locală - în mod unitar, la fel ca în toate ţările dezvoltate. Ca atare, soluţiile întreprinse trebuie să vizeze, în primul rând, crearea şi funcţionarea unui nucleu informaţional care să conţină patru registre permanente: cel al persoanelor fizice, cel al persoanelor juridice, cel al cadastrului şi cel al unităţilor teritorial-administrative şi arterelor de circulaţie.

- Este deci foarte greu realizabil necesarul nucleu informaţional?

- Daca există decizia politică şi fondurile necesare, informatizarea este uşor de realizat. In Singapore, bunăoară, dar şi în alte state din Asia de Sud-Est, s-a reuşit un salt peste secole, de la subdezvoltarea feudala la un adevărat paradis al informaticii, de care beneficiază în primul rând administraţia publică.

- Dar care este câştigul cetăţeanului?

- Acesta are acces la informaţie fie prin intermediul unui instrument tip chioşc informaţional (prezent în instituţii şi diferite locuri publice), fie prin propriul său calculator, cu care se poate conecta la reţeaua metropolitană si obtine informatiile dorite din toate sursele existente.

- Ce are de câştigat administraţia publică?

- In primul rând, informatizarea asigură informarea obiectivă a tuturor organelor şi organismelor de decizie din domeniul administrativ, eliminând scuza de ignoranţă şi de necunoaştere. De exemplu, în domeniul construcţiilor se pot elimina posibilele greseli in acordarea de autorizatii.

- In cazul lor, s-ar putea elimina necorelarea informaţiilor la nivel central şi dezinformarea la nivel local, deoarece,
în România, există cel putin trei institutii ce ţin în acest moment
evidenţa persoanelor juridice: Ministerul Finanţelor, Registrul Comerţului şi Comisia Naţională de Statistică. Din nefericire, fiecare din aceste institutii are un sistem propriu de evidenţă şi de codificare, nu neapărat informatică, a persoanelor juridice.

- Revenind la chioşcurile informatice, câte există actualmente în România?

- Nici unul. Există doar centre de informare şi automate bancare, ce au o funcţionalitate cu totul distinctă. Strategia natională de informatizare, adoptată recent, prevede însă instalarea în România a cel puţin 5.000 de astfel de chioşcuri până în anul 2005.

- Cu ce ar trebui începută informatizarea propriu-zisă a
administraţiei publice, la nivelul întregii ţări?

- Ar trebui pornit cu nişte proiecte şi aplicaţii-pilot la nivelul unor
zone geografice cât mai exstinse, dar bine precizate - sector,
municipiu sau judeţ - unde să se implementeze această concepţie.

- Nu se poate începe simultan în toate judeţele?

- Cât timp nu funcţionează în lumea reală nucleul informaţional
cu cele patru registre ale sale, noi înşine, realizatorii softului respectiv, putem avea încă suspiciunea unor inconsistenţe ale sistemului.

- Concret, ce trebuie întreprins?

- Ar trebui să găsim acea zonă dispusă să accepte ideea
 introducerii în premiera a soluţiilor tehnice şi administrative privind nucleul informaţional. Totodată, ar trebui susţinută această activitate cu fondurile prevăzute de noua Strategie de informatizare a societăţii româneşti.

- Dar vechea strategie, ce s-a ales de ea?

- Vă referiti la cea adoptată în 1991? Din diverse motive, ea n-a ajuns să se plaseze pe loc prioritar în preocupările guvernului anterior.

- Există riscul ca şi noua strategie să se piardă pe parcurs,
la fel ca precedenta?

- Ar fi păcat ca şi noua strategie, care a fost, în sfârşit, adoptată,
să rămână la nivel de obiective ambiţioase, dar numai pe hârtie.

- Ne intoarcem deci la problema fondurilor.

- Nici nu se poate altfel. Noua strategie are în spate o solicitare
de o mie de miliarde lei, în scopul realizării obiectivelor stabilite
pentru anul 1998.

- Sunt disponibili aceşti bani?

- Spre a deveni disponibili ar trebui, mai întâi, ca Parlamentul
să adopte Codul de decizii şi utilizare a tehnologiei informaţiei, aprobat de guvern, la fel ca strategia. Ca să nu devină ceva „pompieristic", ci o lege de bază a tării, Comisia Naţională de Informatică a propus ca acest Cod să fie adoptat de către Parlament şi nu impus de Guvern printr-o ordonanţă de urgenţă.

- Neexistând Codul-lege, nu există nici banii pentru
implementarea strategiei?

- Codul, gândit ca o lege pentru domeniul informaticii, a fost
înaintat la Parlament de 2-3 săptămâni. El prevede ca informatica să primească echivalentul a o cincime din bugetul pentru îmvăţământ. Nefiind încă adoptat Codul-lege,
Parlamentul nu are cum să aprobe, pentru informatică,
bugetul prevăzut de acesta.

- Care va fi consecinta?

- Neexistând în buget poziţie pentru informatică, există
riscul enorm ca prevederile pentru 1998 din Strategia naţională să nu poate fi îndeplinite. Şi este puţin probabil ca, pentru 1999, să se dubleze bugetul, pe motiv că nu s-a alocat nimic in 1998.,

- Ar exista vreo soluţie salvatoare pentru acest an?

- Ar exista, în principiu, posibilitatea.găsirii unor surse financiare
extrabugetare sau cea a alocării de fonduri din resursele administraţiei publice locale.

- Nu vă gânditi şi la surse externe?

- Mă îndoiesc că vor veni fonduri externe să ne finanteze un program national de informatizare. La sprijin extern putem, într-adevăr, spera pentru crearea elementelor de bază ce lipsesc în acest moment la nivel de dotare.

- Ce obiective din Strategie par din start compromise datorită lipsei de fonduri de la buget?

- De exemplu, devine, în aceste conditii, nerealist termenul
decembrie 1998 pentru realizarea sistemului informatic
al prefecturilor.

- Dar dacă ar exista fonduri, obiectivul ar fi realizabil
până la termenul prevăzut?

- Laboratorul nostru a elaborat, în 1997, un proiect-director
de informatizare a prefecturilor. Asemenea proiecte avem
şi pentru consiliile judeţene şi primării. Ele presupun o etapizare
a informatizării atât din punct de vedere al dotării cu echipamente, cât şi al realizării şi implementării programelor.

- Cât ar dura ele?

- 2-3 ani, în functie de situaţia existentă în ce priveşte dotarea
si nivelul de pregatire a fortei de muncă.

- Până acum n-am primit nici una. De altfel, în strategie nu se spune cine va proiecta sistemul informatic pentru prefecturi. In orice caz, prefecturile nu se pot descurca singure, pentru simplul motiv că nu au compartimente de informatică şi nici personalul de specialitate necesar.

- Cine ar putea deservi prefecturile, în afară de I.C.I.?

- Câteva societăti de servicii informatice din ţară. Dar nici chiar
utilizând toate forţele existente, tot nu s-ar putea informatiza
toate cele 41 de prefecturi până la sfârşitul anului 1998.

- Parcă spuneati că aveţi un proiect deja elaborat.

- Insuşi „timingul" impus de legea de organizare a licitaţilor,
valabilă şi în ce priveşte achiziţionarea de echipamente informatice şi de software, împinge termenul de implementare a proiectelor de informatizare spre sfârşitul anului. Bunăoară, sunt necesare 2-3 luni numai până la semnarea contractului cu furnizorul de echipamente. Iar deplasările în toate judeţele ale echipei care le instalează iau şi ele ceva timp.

- Care ar fi termenul realist?

- Chiar admiţand că s-ar începe azi acţiunea, termenul
tot n-ar putea fi respectat.

- In conditiile date, apar ca nerealiste şi alte obiective
din strategie?

- De exemplu, mi se pare greu realizabil obiectivul
ce prevede conectarea primăriilor din municipii la serverele judeţene cu registrele permanente ale persoanelor fizice. Actualmente nu există nici un server, la nivelul nici unui judeţ, care să fie destinat realizării acestei functiuni de administrare a registrului persoanelor fizice, bazat pe conectarea la cel de evidenţă a populaţiei...

Ioana DABU

Adevarul economic Nr. 14 (316) • 3 - 9 aprilie 1998