|
|
ROMEO ILIE |
|
|
|
Decalogul informatizarii in administratia publica (I) In luna februarie 1998, prin H.G. 58, Guvernul Romaniei a aprobat Strategia nationala de informatizare si implementare in ritm accelerat a societatii informationale si Programul de actiuni privind utilizarea pe scara larga si dezvoltarea sectorului tehnologiilor informatiei in Romania. In luna octombrie 1998 a fost constituit Consiliul consultativ pentru strategia nationala de informatizare si implementare a societatii informationale. Grupa de lucru pentru informatizarea administratiei publice a avut deja trei reuniuni de lucru, care au scos in evidenta necesitatea adopt[rii unor masuri concrete, intr-un timp scurt, care sa creeze o baza cat mai puternica si coerenta pentru introducerea si aplicarea noilor tehnologii informationale in diversificarea si cresterea calitatii activitatilor desfasurate si serviciilor prestate de autoritatile publice din Romania. Cei 10 pasi propusi in continuare se dovedesc a fi un set minimal de actiuni care sa fie intreprinse de Guvernul Romaniei in vederea crearii unei baze cat mai largi pentru informatizarea administratiei publice, in vederea asigurarii resurselor materiale, umane, juridice si tehnologice necesare demararii unui proces coerent, pe termen lung, de informatizare a administratiei publice din Romania. Acest proces se doreste a fi in concordanta cu evolutia pe plan mondial a domeniului tehnologiei informatiei si cu proiectele si realizarile celorlalte administratii publice din Europa si din lume in domeniul reformei administrative bazate pe utilizarea tehnologiei informatiei, in scopul multiplicarii si diversificarii serviciilor oferite "on-line" cetatenilor si comunitatii de afaceri, cresterii nivelului de transparenta a actului de guvernare prin intermediul dialogului administratie-cetatean folosind mijloace electronice. Costurile estimate se refera la cheltuieli la nivel
national. EchipamentuI de calcul este principalul instrument de lucru in Societatea Informationala, el trebuind sa inlocuiasca treptat instrumentele tradifionale ale functionarilor publici (hartia, creionul, telefonul). In Europa de vest si Statele Unite ale Americii sunt multe state care au cel putin un calculator la doi functionari publici, Danemarca putan-du-se lauda cu procentajul maxim: fiecare functionar public cu calculatorul sau! Tinand cont de preturile din ce in ce mai reduse si performantele din ce in ce mai ridicate al acestor echipamente, procesul poate fi terminat in maximum 2 ani. Cost estimat: 250 milioane USD. 2. Fiecare functionar public – un certificat de tip „Computer Driving Licence" pana in anul 2003. Utilizarea calculatorului nu reclama o pregatire specifica de lunga durata, ci doar existenta deprinderii de a studia si invata. In cea mai mare parte a cazurilor actuale, lucrul cu calculatorul ‚,copiaza" procedurile de derulare a activitatilor cotidiene ale functionarilor publici, automatizandu-le, reducandu-le durata de desfasurare si crescandu-le eficienta. Forumul Uniunii Europene si al tarilor din centrul si estul Europei pentru Societatea Informationala de la Praga (12-13 septembrie 1996) a recomandat tuturor tarilor membre, dar si celor aflate in procesul de aderare la Uniunea Europeana sa se alature actiunilor intreprinse in acest sens de fundatia ,,European Computer Driving Licence" (ECDL). ProiectuI are ca obiective: pregatirea cetatenilor
pentru Societatea Informationala, cresterea nivelului de
,,alfabetizare" in domeniul calculatoarelor si tehnologiei
informatiei, dezvoltarea la nivelul intregii forte de munca a
aptitudinilor, deprinderilor si a nivelului de intelegere a domeniului
tehnologiei informatiei, asigurarea unei calificari de baza care sa
permita cetatenilor, in raport cu pregatirea de baza, sa devina elemente
active ale Societatii Informationale, construirea unui model pentru
educare si instruire pentru Societatea Informationala, facilitarea
mobilitatii fortei de munca. Ministerul Educatiei Nationale trebuie
sa se autosesizeze si sa se autoimplice in pregatirea intregii
populatii pentru a putea trai si munci in Societatea Informationala.
Conceptul de ,,invatare continua" (long life learning)
trebuie institutionalizat cu prioritate in vederea ,,recuperarii"
celor care se confrunta cu probleme de adaptare profesionala la
cerintele pietei fortei de munca, in special al celor care nu au
cunostintele si deprinderile necesare Societatii Informationale. Cost estimat: 25 milioane USD. 3. Interconectarea institutiilor admimstratiei publice centrale si locale printr-o retea metropolitana de comunicatii de date la nivelul municipiului Bucuresti pana in anul 2000. Realizarea de magistrale de comunicatie pe fibra optica care sa uneasca Bucurestiul cu toate capitalele de judet pana in anul 2002. Cost estimat: 600 milioane USD. 4. Fiecare institutie publica conectata la INTERNET pana in anul 2000. Crearea unui Intranet pentru aceste institutii pana in anul 2001. INTERNET-ul a fost deja adoptat de marea majoritate a
Guvernelor europene, dar si din restul lumii, ca cel mai eficient mijloc
de comunicare intre administratii si intre acestea si cetateni. Numarul
societatilor furnizoare de servicii INTERNET este in crestere si in
Romania, ceea ce asigura o reala competitie in oferirea de astfel de
servicii si creeaza premize favorabile pentru achizitionarea de astfel
de servicii la preturi din ce in ce mai avantajoase. Cost estimat: 10 milioane USD/an (costul abonamentului anual). 5. Fiecare functionar public - o adresa de e-mail pana in anul 2000. Primul, cel mai simplu si cel mai raspandit instrument de comunicare intre oamenii Societatii Informationale este posta electronica. Castigarea functionarilor publici pentru Societatea Informationala poate incepe cu deschiderea larga a ferestrelor de comunicare dintre oameni! Si de acces la informatia disponibila pe din ce in ce mai numeroase pagini pe Web. De aici se poate incepe procesul de educatie a functionarilor publici pentru Societatea Informationala. Cost estimat: se include in costul de la pozitia anterioara. 6. Fiecare institutie a administratiei publice - un site de prezentarev/informare pe INTERNET pana in anul 2000. In Societatea Informationala exista doar cel care este cunoscut. Cel mai simplu si eficient mod de a marca existenta si a prezenta activitatile desfasurate si serviciile oferite de catre institutiile administratiei publice este cel de a realiza propriul site de prezentare pe INTERNET. Este primul pas spre deschidere, spre transparenta, spre dialog cu cetatenii. Este calea cea mai simpla de a dezvolta mijloacele de functionare ale unei democratii noi, electronice, in care dialogul cetatenilor cu alesii lor si cu institutiile publice poate capata noi valente cu impact direct asupra dezvoltarii economice, sociale si politice a tarii. Cost estimat: 40 milioane USD. 7. Legiferarea docomentelor electronice si a semnaturii electronice pana in anul 2000. Informarii si dialogului pe cale electronica trebuie
sa li se adauge intr-un viitor de 3-5 ani facilitatea efectuarii de
tranzactii pe cale electronica intre administratiile publice si
furnizorii de bunuri si servicii, intre administratiile publice si
cetateni. In relatiile dintre cetateni, comunitatea de afaceri si
autoritatile publice trebuie inlocuite treptat formularele si
documentele tipizate pe suportul traditional de hartie cu formulare
electronice. De la simplele cereri adresate autoritatilor si pana la
efectuarea de operatii bancare, tot ceea ce reprezinta acum un formular
tipizat va trebui sa capete forme electronice! Iar aceste documente
trebuie recunoscute prin lege. Cost estimat: 0. . 8. Fiecare document si formular tipizat – un document electronic pana in anul 2003. Servere nationale cu documente electronice. La nivel national sunt mii de documente si formulare tipizate utilizate in relatiile de comunicare intre administratiile publice si intre acestea, comunitatea de afaceri si cetateni. Fiecare tip de institutie publica are un set propriu redus de astfel de documente, dar utilizeaza un mare numar de documente/formulare tipizate valabile la nivel national, intr-un orizont previzibil de circa 3-5 ani acestea pot fi puse intr-o forma electronica. Se constituie premiza circulatiei electronice a documentelor intre administratii si intre acestea, cetateni si comunitatea de afaceri, ca prim pas spre realizarea ghiseelor unice. Prin aceste ghisee unice, cetatenii pot formula, in format electronic, dintr-un singur punct de acces, probleme a caror solutionare este de competenta uneia sau mai multor autoritati publice. Pot completa documentele electronice solicitate de procedura de solutionare a problemei, pot semna electronic documentele si le pot transmite electronic catre autoritatile publice. Si in termenul prevazut de lege primesc raspunsul in scris sau sub forma electronica prin prezentarea, o singura data, la ghiseul de la care au formulat cererea sau chiar acasa sau la sediul firmei. Cost estimat: 4 milioane USD. 9. Proiectarea, realizarea si punerea in functiune a infrastructurii informationale, astfel: • Registrul Permanent al Persoanelor Fizice: debut in 1999 si finalizare in anul 2000. Cost estimat: 4 milioane USD • Registrul Permanent al Persoanelor Juridice: debut in 1999 si finalizare in anul 2000. Cost estimat: 700.000 USD • Registrul Permanent al Unittfilor Teritorial-Administrative si al Arterelor de Circulatie: in anul 1999. Cost estimat: 550.000 USD • Dictionarul Documentelor si Procedurilor Administrative: debut in 1999 si finalizare in 2003. Cost estimat: 250.000 USD • Registrul Permanent al Cadastrului: debut in anul 2000 si finalizare in anul 2008. Cost estimat: 4 milioane USD (fara costurile asociate masuratorilor, culegerii si introducerii datelor) ,,0biectele" cu care lucreaza institutiile
administratiei publice si care reprezinta totodata ,,tinta" actelor
administrative sunt doua: persoanele si teritoriul. 10. Proiecte-pilot pentru fiecare „provocare" a Societatii informationale. (semnatura electronica in diferite domenii de activitate, securizarea informatiilor si tranzactiilor, introducerea de carduri electronice mono- sau multifunctionale, raportari financiare pe cale electronica, videoconferinte, orase ale societatii informationale, centre publice de informare pe cale electronica a cetatenilor, inclusiv prin utilizarea chioscurilor cu ecrane senzitive, ghisee unice ("one-stop-shop"), vot electronic, democratie electronica etc.) Drd.ing.Romeo ILIE
Decalogul informatizarii in administratia publica (II) In numărul precedent al „Adevărulul economic" au fost prezentati 10 paşi necesari pentru crearea unei baze cât mai largi a informatizării administraţiei publice. In cele ce urmează prezentăm câteva posibile şi, de ce nu, necesare proiecte concrete în acest sens, care au fost deja adoptate în alte ţări. Proiecte-pilot pentru fiecare „provocare" a Societatii Informationale (semnătura electronică in diferite domenii de activitate, securizarea informaţiilor şi tranzacţiilor, introducerea de carduri electronice mono- sau multifuncţionale, raportări financiare pe cale electronică, videoconferinţe, oraşe ale societăţii informaţionale, centre publice de informare pe cale electronică a cetăţenilor, inclusiv prin utilizarea chioşcurilor cu ecrane senzitive, ghişee unice („one-stop-shop"), vot electronic, democraţie electronică etc.). Paşii recomandati pot oferi o imagine de „science
fiction" viitorul cetaţeanului ce va trăi şi munci
în Societatea Informatională şi administraţiilor publice
chemate să rezolve problemele acestuia.
Canada: 10%-20% din documentele guvernamentale sunt sub formă electronică, generând economii substanţiale atunci când acestea sunt transmise electronic şi prelucrate automat. Câştigul este estimat la 35 dolari canadieni per formular! Care poate fi mai mare dacă documentele electronice sunt circulate electronic între departamente (www.merx.cebra.com). Franţa: Schimbul electronic de documente dintre autorităţile publice, cetăţeni şi societăţile comerciale s-a concentrat pe cinci proiecte: crearea de servere pentru toate documentele guvernamentale, completarea on-line a documentelor electronice (completarea declaraţiilor şi recuperarea cheltuielilor privind îngrijirea sănătăţii de către 50 milioane de francezi până la sfârşitul anului 1999), declararea TVA şi a altor taxe pentru peste 3 milioane de firme până la sfârşitul anului trecut, organizarea de licitaţii electronice. Japonia: Recomandări privind diferite proceduri de raportare electronică există din 1996. Un număr încă redus de documente sunt disponibile sub formă electronică la câteva ministere, iar în câteva ministere s-a introdus sistemul de ofertare electronică pentru achiziţiile publice. Coreea de Sud: Guvernul coreean are o strategie clară în acest domeniu: 500 din cele 4000 de documente guvernamentale tipizate vor fi disponibile sub formă electronică la sfârşitul anului 2000. Un proiect pilot introdus în 1998 permite cetăţenilor în relaţia cu guvernul să aibă acces la documente electronice şi să completeze electronic aceste documente. Suedia: Guvernul a avut o strategie de realizare electronică a tuturor documentelor guvernamentale până la sfârşitul anului 1998. Pasul următor este derularea proiectului SEIS (Secure Electronic Information Society) cu obiectivul de a realiza o infrastructură de securitate pentru documentele electronice, astfel ca firmele şi cetăţenii să poată completa şi transmite în siguranţă documentele sub formă electronică. Marea Britanie: Un proiect pilot ilustrează modul în care cetăţeanului i se permite să completeze un singur formular electronic (în locul mai multor formulare tradiţionale), informatiile conţinute de acesta fiind transmise automat, electronic, fiecărui departament guvernamental implicat în soluţionarea problemei, într-un mod care este transparent pentru cetăţean. Statele Unite: Formularele mai des utilizate de cetăteni sunt publicate on-line pe site-ul Casei Albe (www.whitehouse.gov), iar prin proiectul „Access America" sunt prevăzute soluţii pentru raportările financiare electronice ale firmelor (www. gits.gov/htm/access.htm). Completarea acestor formulare de raportare intr-un singur loc a fost deja experimentată şi se află în curs de extindere. Proiectul G7 „Government on-Line": obiectivul proiectului este de a investiga modalitătile prin care utilizarea din ce în ce mai mult a tehnologiilor on-line vor transforma de o aşa manieră guvernele, încât, în viitor, cea mai mare parte a activitătilor administrative să fie conduse şi realizate pe cale electronică (www.open.gov.uk/ govoline/golintro.htm).
Estonia: S-au constituit două centre de examinare, iar alte 16 sunt pe cale să obţină acreditarea. Se aştepta ca până la sfârşitul anului 1998, 200 de cetăţeni să obţină certificatul ECDL. Aceste certificate se acordă în toată Europa, prin centre autorizate de testare. Acest certificat atestă trecerea cu succes a unei probe teoretice şi 6 probe practice în domeniul Societăţii Informaţionale şi al programelor aplicative pe PC-uri.
Comisia Europeană: Un proiect de Directivă privind semnătura electronică a fost realizat şi publicat electronic spre consultare şi comentare pe site-ul: http:// europa.eu.int/comm/dg15/en/media/infso/ sign.htm. Danemarca: Ministerul Tehnologiei a ales oraşul Naestved (46.000 de locuitori) ca oraş pilot pentru implementarea semnăturii electronice (www.fsk.dk). Preparativele s-au făcut în 1998, iar de la 1 ianuarie 1999 a devenit funcţional. Subiectele avute în vedere în acest test sunt: folosirea semnăturii electronice şi a „smart card"-urilor în cadrul activităţilor administraţiei locale, schimbul electronic de documente între administraţie şi cetăţeni, experimentarea „documentelor inteligente” în procedurile asociate achiziţiilor publice. In prima fază vor fi angrenaţi 500-1000 de funcţionari publici şi circa 100 de întreprinderi mici şi mijlocii, urmând ca în a doua jumătate a anului 1999 proiectul să cuprindă toţi cetăţenii oraşului. Recunoaşterea semnăturii electronice s-a făcut în 1998. Germania, Italia, Malayezia şi câteva state din cadrul SUA urmează căi similare. SUA: Preşedintele Statelor Unite, Bill Clinton, şi primul-ministru al Irlandei, Bertie Ahern, au semnat un comunicat comun pe Internet folosind semnătura electronica. Procedura de semnare electronică a Acordului este prima dată folosită şi acceptată în acest scop. Portugalia: Cetăţenii Lisabonei au folosit în mod experimental un sistem de vot bazat pe cartele inteligente (smart cards) la recentele alegeri municipale. Un viitor experiment va fi făcut cu ocazia congresului anual al Partidului Social Democrat din Portugalia. Africa de Sud: Va folosi un sistem de citire bazat pe scanere portabile a cărţilor de identitate şi de comparare a datelor cu cele înscrise pe card-urile de votare. Se asigură un grad înalt de corectitudine a votării. Ghana: Se intenţionează achiziţionarea unei tehnologii care să permită memorarea pe o cartelă inteligentă a unor informaţii referitoare la fotografia digitală a alegătorului, date biometrice (amprentă digitală) si texte asociate. Costa Rica: La alegerile prezidenţiale din ianuarie 1998, alegătorii au avut prima dată cartele de votare cu fotografia pe ele. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că Tribunalul Electoral a digitizat peste 2 milioane de fotografii care au fost memorate într-un calculator central. Costul operaţiunii a fost de 4,5 milioane dolari. In cea de-a doua etapă a procesului de electronizare a votului, Tribunalul Electoral va da fiecărui alegător o nouă carte de identitate pe care sunt înscrise amprentele sale digitale digitizate, precum şi semnătura sa electronică. In viitor, alegătorii îşi vor putea exprima votul în oricare din cele 429 secţii de votare, nu numai în secţia în care îşi au reşedinţa. Noua Zeelandă: Este în curs de derulare şi experimentare proiectul „NZEET", care are în vedere atât utilizarea votului electronic, cât, mai ales, creşterea dialogului dintre alegători şi aleşii lor pe perioada mandatului acestora (http:// polemic.net/nzeet.html).
Comisia Europeană: 25% din achiziţiile publice din ţările membre ale Uniunii Europene se preconizează a se face pe cale electronică până în anul 2003. Se va încuraja demararea de proiecte pilot care să pună în valoare schimbul electronic de informaţii, pus pe picior de egalitate cu sistemul actual bazat pe documente scrise. Canada: Guvernul
canadian a pus în funcţiune în 1997 sistemul MERX, un sistem
pentru licitaţii publice corecte şi deschise bazat pe INTERNET
şi operat de o companie independentă. Sistemul reprezintă
mai mult decât un simplu site pe care se prezintă lista
licitaţiilor organizate de Guvern.
Europa: 0 anchetă derulată în 1997 a relevat că 84% dintre italieni, 66% dintre englezi, 56% dintre francezi şi 32% dintre germani consideră utilă şi foarte utilă folosirea „smart card"-urilor. Australia: Guvernul a lansat un proiect de mare anvergură pentru crearea unui sistem de efectuare a tuturor tipurilor de plăţi prin folosirea cartelelor inteligente într-un „ghişeu unic". Cartelele inteligente au fost distribuite la peste 7 milioane de cetăţeni, reprezentând 40% din populaţia tării. Franţa: Sistemul Sesam Vitale,
lansat în 1998, a reclamat distribuirea a peste 15 milioane
de „smart card"-uri familiilor individuale. Cartelele inteligente
stochează date administrative confidenţiale despre
pacienţi şi servesc efectuarii plăţilor către
medicii curanţi sau către instituţiile de
asistenţă medicală.
SUA, Minneapolis: Centru pentru cetăţeni şi democraţie de pe lângă Institutul pentru Afaceri Publice al Universităţii din Minnesota a creat organizaţia „Democracies Online" în scopul dezvoltării şi susţinerii on-line a participării societăţii civile la procesul decizional şi întăririi democraţiei: publică un jurnal electronic bilunar, moderează un serviciu de poştă electronică pe diferite subiecte de interes cetăţenesc, inclusiv cu implicarea oamenilor politici, asigură comunicarea dintre diferitele organizaţii democratice (www.publicus. net). Proiectul G7 „Government on-Line": Cea de-a 8 reuniune a participanţilor la acest proiect, tinută la Melbourne în 1997 a reclamat realizarea unei Cărţi Albe asupra subiectului „democratie electronică", ce este prezentată pe site-urile proiectului din SUA, Anglia şi Suedia (www.open.gov.uk/ govoline/golintro.htm). Marea Britanie: Cetăţenii Londrei au votat pe 7 mai 1998 cu privire la sistemul de administrare a metropolei, subiectul în discuţie fiind cel al alegerii unui primar, după ce Marele Consiliu al Londrei a fost dizolvat prin lege în 1984. Centrul Civic Virtual al Marii Britanii a oferit un web de navigare prin toate administraţiile locale ale Londrei şi a iniţiat o dezbatere on-line pe acest subiect. Drd.ing.Romeo ILIE
Decalogul informatizarii in administratia publica (III) In numerele precedente al „Adevărului economic" au fost prezentati 10 paşi necesari pentru crearea unei baze cât mai largi a informatizării administratiei publice. Continuam să prezentăm câteva posibile şi, de ce nu, necesare proiecte concrete in acest sens, care au fost deja adoptate in alte tări.
Irlanda: Oraşul Ennis a câştigat un concurs naţional intitulat „oraşul societăţii informaţionale", iniţiat de Telecom Irlanda, care a reunit 46 de oraşe şi a avut ca scop desemnarea oraşului în care Telecom Irlanda va investi 15 milioane de lire sterline. Investiţia vizează: instalarea în fiecare locuinţă de telefoane prevăzute cu sisteme digitale de poştă vocală, interconectare pe reţele ISDN şi oferire de acces pe Internet pentru toate tipurile de afaceri, instalarea câte unui calculator personal în marea majoritate a locuinţelor din oraş, o gamă completă de servicii electronice furnizate on-line şi introducerea şi folosirea tehnologiei „smart card"-urilor. Oraşul Ennis are 32.000 de locuitori. Danemarca: Oraşul Naestved (46.000 de locuitori) şi-a propus să devină un oraş complet informatizat până în anul 2000 prin promovarea proiectului „Naestved Information Society 2000" de către trei companii daneze: Tele Danmark (40%), STOFA (cea mai mare companie telefonică din Suedia - 30%) şi Consiliul local Naestved (30%). Până în septembrie 1997, cetăţenii oraşului au avut acces la reţeaua de transmisie date de mare viteză a oraşului - CityNet 27% din cetăţenii oraşului sunt conectaţi la Internet şi prin aceasta la CityNet. Cetăţenii pot accesa astfel şi serviciile oferite de NaestvedNet, o bază de date cu toate serviciile regionale, incluzând date despre trafic şi serviciile publice ale consiliului local. Cei care nu au posibilitatea de a se conecta la CityNet pot face apel la unul din cele 5 centre deschise de IBM în oraş, care oferă acces gratuit la Intemet (www.naeskom.dk). European Digital Cities: Este un proiect al Comisiei Europene care asigură colaborarea dintre administraţiile publice municipale, orăşeneşti şi regionale în vederea construirii Societăţii Informationale, în special la nivelul aplicaţiilor telematice, în cadrul acestor comunităţi (www.edc.eu.int).
Danemarca: Guvernul danez a editat o „Carte Albă" cu privire la o nouă agendă democratică şi un nou plan de acţiune pentru Societatea Informaţională. Documentul prezintă o viziune asupra acelor zile în care „cetăţenii şi agenţii economici vor alege ei înşişi modul de comunicare cu autoritătile publice, prin telefon, fax, scrisori, contacte personale sau prin Internet". Făcând uz de pagină de web a autorităţilor publice, cetăţenii vor putea transmite şi primi informatii şi vor putea pune întrebări. Cetăţenii şi agenţii economici vor trebui să acceseze un singur punct de contact, indiferent dacă problemele lor se adresează mai multor site-ului de mai sus, să comunice schimbarea adresei către registrul national, să transmită cereri de înscriere la grădiniţele din noul cartier şi să verifice modul acestora de rezolvare. De asemenea se poate consulta lista serviciilor din noul cartier cu privire la transportul elevilor la scoala, optarea pentru un nou medic de familie, depunerea de cereri pentru amenajarea unui spatiu de parcare. Portugalia: Sistemul interdepartamental portughez de informare pentru cetateni – INFOCID – a fost creat si este intretinut de catre toate organismele guvernamentale care ofera servicii cetatenilor în relaţia acestora cu autorităţile publice reclamă contactarea mai multor organizaţii guvernamentale. In general se constată o nepotrivire între modul în care este organizata instituţional administraţia publică şi problemele reale cu care se confruntă cetăţenii. INFOCIC este o reţea publică ce oferă cetătenilor o cale mai simplă de lucru cu instituţiile publice indiferent de statutul lor economic şi social. Sistemul utilizează tehnologii multimedia şi permite accesul simplu şi gratis la informatia publică prin intermediul chioşcurilor instalate pe stradă, a calculatoarelor personale şi a Internet-ului. INFOCID se utilizează în peste 100 municipalităţi portugheze şi va acoperi în curând toate administraţiile locale. Peste 5000 de locuri de informare se vor crea în viitorul apropiat în întreaga Portugalie. Categoriile de informatii disponibile prin INFOCID sunt definite în concordanţă cu cerinţele cetăţenilor, şi sunt independente de structurile instituţionale guvernamentale. Cele 15 categorii de informaţii se referă la probleme cetăţeneşti şi familiale, sănătate, educaţie, serviciul militar, alegeri, piaţa şi problemele muncii, asigurări sociale, taxe şi impozite, legi şi hotărâri judecătoreşti, probleme casnice, activităti economice, protecţia consumatorului, protecţia mediului, cultură şi turism, diverse documente şi autorizaţii/permise şi servicii publice. Sistemul INFOCID dovedeşte ca este posibil să fie satisfăcute cerinţele cetăţenilor prin crearea unei ferestre deschise spre complexitatea procedurilor şi serviciilor administrative, utilizând organizatii virtuale, strategii orientate spre satisfacerea cerintelor cetăţenilor şi a unui model de cooperare interdepartamental determinat de aceleaşi cerinţe ale cetătenilor (www.infocid.pt).
Uniunea Internaţională a Telecomunicatiilor (ITU): Până în anul 2001 vor fi 30 de utilizatori Internet la fiecare 100 de linii telefonice principale, fată de 8,6 la începutul anului 1997. Această cerere masivă de acces la Internet determină o cerere similară pentru noi linii telefonice. Intr-o ordine descrescătoare, tările cu cea mai mare densitate a liniilor telefonice la 100 de locuitori sunt: Suedia (67,6%), Danemarca (61,5%), Luxemburg (58,8%), Franţa (56,3%), Finlanda (54,8%), Olanda (54,3%), Germania (53,4%), Grecia (50,6%) şi Marea Britanie (50,4%) pentru a le numi numai pe cele cu procentaj de peste 50%. Asociat sistemului de telefonie s-a inventariat şi numărul de „host”'-uri Internet. Lider autoritar este Finlanda, cu un server Internet la fiecare 20 de locuitori (5,52 servere la 100 de locuitori) şi la fiecare 10 linii telefonice! în ordine urmează Islanda (4,32) şi Norvegia (3,91), toate peste media SUA: 3,81, Cehia (27,1 linii şi 0,40 „host”-uri la suta de locuitori), Ungaria (26,1%), respectiv 0,29) şi Polonia (16,9%, respectiv 0,14) conduc plutonul ţărilor din Europa centrală şi de est. Conform statisticilor ITU, în 1996 erau 741 milioane de linii telefonice (12,8 linii la 100 de locuitori ai planetei) şi 16 milioane de „host”-uri la 100 de linii telefonice. Statisticile din SUA indica inca un nivel scazut al interesului populatiei pentru Internet, doar 3 ore petrecand un american in fata Internetului (30 secunde pe zi), in comparatie cu 1500 de ore petrecute in fata televizorului traditional. Canada: O ancheta realizata la cererea Guvernului Canadian in 1997 cu privire la folosirea serviciilor furnizate de guvern pe Internet a relevat faptul că 50% din cei chestionaţi accesează Internet-ul de mai multe ori pe zi, iar alte 25% o dată pe zi. Accesul se face în cea mai mare parte de acasă (61,4%) sau de la serviciu (33,3%). Circa 26% acceseaza site-urile guvernamentale de mai multe ori pe săptămână, iar circa 20% cel putin o dată pe zi. Informaţiile căutate sunt din domeniile: cercetare şi educaţie (26,3%), divertisment (10,1%) sau afaceri (7,3%), iar circa 53,3% căuta informaţii cu caracter mai particular. Dintre tipurile de informaţii care s-ar dori a fi găsite pe aceste site-uri s-au identificat: apărare şi securitate (9%), ştiinţă şi tehnologie (12,1%), statistică (7,5%), legislaţie (4%), impozite şi taxe (3,9%). Dintre serviciile oferite de guvern pe aceste site-uri cele mai apreciate sunt: acces la publicaţii şi la informatii de interes general (38,6%), acces la bazele de date guvernamentale (32,2%), noutăţi şi anunturi publice (15,2%). De remarcat că numai 4,7% din cei chestionaţi nu au fost mulţumiti deloc de site-urile guvernamentale de pe Internet. Calitătile apreciate pentru aceste site-uri au fost utilitatea informaţiilor (49,2%), uşurinţa navigării (21,4%) şi siguranta garantată a informaţiilor (17,6%). 77,7% din intervievaţi consideră că important şi foarte important ca formularele guvernamentale să fie completate şi transmise electronic, iar 88,9% au declarat că este important şi foarte important să existe posibilitatea de a coresponda pe Internet prin e-mail cu toate departamentele federale. 53,1% cred că este important şi foarte important să poată fi transmise electronic, pe Internet ofertele pentru licitaţiile guvernamentale, iar 58,5% au considerat ca util şi foarte util să se poată face apel pe cale electronică la granturi, subvenţii sau alte împrumuturi guvernamentale. 61% s-au declarat în favoarea efectuării de plăţi către guvern pe cale electronică. Norvegia: Guvernul norvegian doreşte ca cetăţenii săi să aibă posibilitatea de a efectua tranzactii cu instituţiile guvernamentale prin internet până în anul 2001. Startul programului este dat de digitizarea a peste 100 documente de raportare în domeniul taxelor, astfel că fiecare serviciu să fie convertit într-o formă electronică până în anul 2001. Guvernul norvegian conduce detaşat în Europa în ceea ce priveşte realizarea unui puternic impact social al Internetului. Proiectul este o initiativă comună a Ministerului National al Planificării şi Coordonării şi Asociaţia norvegiană a autorităţilor locale şi regionale (www. opengroup.org). 35% din cetăţenii norvegieni utilizează deja serviciile Internet.
Canada: Guvernul canadian a introdus o infrastructură de securizare prin criptografiere la nivelul întregii sale reţele de agenţii şi departamente federale ca parte integrantă a infrastructurii de chei publice (Public Key Infrastructure - PKI) denumită ENTRUST.PKI permite realizarea de tranzactii electronice sigure, protejate între cetăteni şi autoritatile publice. La nivelul întregii ţări funcţionează mai multe autorităţi centrale de certificare, care pot furniza cetăţenilor certificate digitale care acţionează ca certificate sunt plasate intr-un catalog accesibil public si electronic, astfel incat partenerii implicati in tranzactii electronice pot verifica autenticitatea si identitatea fiecarui partener. Franta: Certplus, autoritatea nationala de certificare, pretinde ca este prima institutie de acest fel din lume. Alcatuita din patru companii: France Telecom, Gemplus – furnizorul de cartele inteligente, Matra Houtes Technologies - furnizoare de sisteme de securizare şi VeriSign - furnizor de soluţii pentru PKI (infrastructură de chei publice), autoritatea urmează să asigure un comerţ electronic securizat pe piaţa franceză. Singapore: Guvernul a creat prima autoritate de certificare electronică din Asia de sud-est - Netrust - care să asigure securitatea comunicaţiilor şi comerţului electronic pe Internet în zonă.
Danemarca: Guverul Danemarcei a stabilit un set de obiective de atins în perioada următoare pentru a crea un „sector public deschis". Aceste obiective sunt următoarele: • Ministerele şi agenţiile au întocmit planuri individuale de acţiune pentru realizarea de sisteme cu „autoservire" electronică până la sfârşitul anului 1997, sistemele trebuind să devină operaţionale până în anul 2000. • Ministerele şi agenţiile trebuie să aibă formularele utilizate de cetăţeni în tranzacţiile cu ele sub formă electronică pe Internet până la 1 ianuarie 1998. • Ministerele şi agenţiile trebuie să aibă pagini de prezentare pe web până la 1 ianuarie 1998. Autorităţile locale sunt invitate să procedeze într-un mod similar. • Toate autorităţile publice trebuie să fie capabile să primească e-mail-uri recunoscute legal de legislaţia daneză privind semnătura digitală, până la 1 ianuarie 2000. Ministerul Cercetării şi Informaţiei a realizat un standard pentru furnizarea tuturor publicaţiilor guvernului danez pe Internet. Prin reglementări guvernamentale, toate documentele trebuie făcute disponibile electronic simultan cu distribuirea formei lor tipărite. Irlanda: Bertie Ahern, prim-ministru al Irlandei, a iniţiat o strategie pentru o mai bună funcţionare a guvernului prin elaborarea unei legi care să reglementeze modul de conducere a serviciilor publice. In prima jumătate a anului 1998, toate organismele guvernamentale au elaborat declaraţii cu privire la scopurile şi obiectivele proprii, cadrul de desfăşurare şi paşii necesari pentru implementarea măsurilor de creştere şi diversificare a modului de utilizare a tehnologiei informatiei în activitatea fiecărui minister. Toate aceste declaratii au fost făcute publice (www.irlgov.ie/taoiseach/publica-tion/smi/smi.htm). Alte site-uri de web cu prezentarea politicilor şi programelor naţionale în domeniul Societăţii Informaţionale: Portugalia: http://www/missao-si.mct.pt/english/index.htm Marea Britanie: http://www.open.gov.uk http://www.isi.gov.uk/isi/introisi/wellcome.html Irlanda: http://irlgov.ie/taoiseach Ungaria: http://www.mtesz.hu/nis/corenis.htm Estonia: http://www.eif.ee/english http://www.ibs.ee/Computers/index.html.en Finlanda: http://www.info.uta.fi/winsoc Thailanda: http://nitc.go.th Singapore: http://www.sg/govern.html Australia: http://www.ogit.gov.au Danemarca: http ://www.fsk.dk/fsk/publ/1997/autoriteter/uk S.U.A.: http://www.ccic.gov http://policyworks.gov/org/main/mg/intergov, Canada: http://canada.gc.ca
Drd.ing. Romeo ILIE Adevarul economic Nr. 18(372) •, 5-11 mai 1999 |
|||
