Actualul sediu al Academiei Române, cunoscut și sub numele de Palatul Academiei, este situat în București, pe Calea Victoriei 125, într-un parc-grădină cu o suprafață de 22.700 mp.

Sediul său, vechi de 130 de ani, a fost realizat în mai multe etape, prin amenajarea, în 1890, a două case boierești construite la începutul secolului al XIX-lea, achiziționate de la Constantin Șt. Cesianu și Ștefan Bellu. Acestora li s-a adăugat un corp nou în 1896, cumpărat de la Mina Zaleski.

Primul sediu, cel în care, de altfel, a avut loc înființarea Societății Literare Române în anul 1866, a fost o casă particulară, cea a banului Constantin Gr. Ghica, de lângă Cișmigiu, clădire ce nu s-a păstrat până în zilele noastre.

Începând cu anul 1869 Societatea Literară Română, devenită Societatea Academică Română, își va desfășura activitatea în trei camere din aripa stângă a Palatului Universității, inaugurat chiar în acel an, unde va funcționa până în 1890.

În anul 1890, guvernul îl autorizează pe ministrul Theodor Rosetti „să cumpere pentru Academia Română, de la Ștefan Bellu, casele cu tot locul de aproape 10.000 mp“. Tot atunci, Academia Română solicită, pentru instalarea colecțiilor sale, cumpărarea de la Constantin Șt. Cesianu a caselor și terenului de 4.060 mp, situate în vecinătate. Theodor Rosetti obține aprobarea și decide să întregească locul pe care Academia Română îl obținuse, achiziționând și terenul deținut de Nicolae Șt. Cesianu, fratele lui Constantin Ște. Cesianu.

De-a lungul anului 1890, sub coordonarea arhitectului F.D. Xenopol, este realizată prima serie de lucrări de reconstrucție a caselor Bellu și Cesianu, cel mai important spațiu fiind sala de ședințe, adică prima aulă a Academiei Române. În noiembrie 1890 Academia Română se instalează în noul său sediu.

Odată cu creșterea colecțiilor Academiei Române și cu dezvoltarea activității sale culturale și științifice, spațiul devine insuficient. Astfel, în anul 1896 Academia Română primește din partea statului român casele achiziționate de la Mina Zaleski.

În perioada 1896-1897 au loc adăugiri la clădirile existente, după planurile arhitectului Constantin Băicoianu. Noul local, cu o aulă impunătoare, este inaugurat în martie 1898 și va rămâne nemodificat vreme de o jumătate de secol.

În anul 1948 imobilul va suferi intervenții radicale, realizate conform planurilor arhitectului Richard Bordenache, Aula fiind complet reconfigurată. În forma actuală, aula a fost inaugurată la 20 mai 1949, cu ocazia deschiderii celei de-a doua sesiuni generale a anului academic. De-a lungul timpului, sediul și Aula Academiei au mai suferit o serie de intervenții, cu scop de consolidare sau amenajare.

Din anul 2015 sediul istoric al Academiei Române este nominalizat în cadrul Listei Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii și Institutului Național al Patrimoniului.

În data de 17 noiembrie 2021, în urma solicitărilor adresate de Academia Română, Guvernul României a aprobat, prin hotărâre, reabilitarea sediului Academiei Române. Proiectul vizează transformarea clădirii istorice în muzeu, amenajat la standardele europene impuse pentru muzeele din marile capitale ale lumii și construirea unui nou sediu și a unei noi aule, ce vor constitui o extindere la clădirea existentă, pe o suprafață de 8.500 mp, și va găzdui cele 14 secții ale Academiei, birourile, săli de întruniri și spații de primire și protocol. La finalizarea lucrărilor, clădirile Academiei Române vor avea o suprafață construită desfășurată totală de 14.600 de mp.

Referințe: Nicolae Șt. Noica, membru de onoare al Academiei Române, Istoria clădirii Academiei Române. 120 de ani, Editura Vremea, București, 2018