După doar un an de la tipărirea primului volum al lucrării „Istoria Bibliotecii Academiei Române“, care cuprindea perioada 1867-1885, colectivul de specialişti ai Bibliotecii a reușit să definitiveze volumul al II-lea, dedicat perioadei imediat următoare, cuprinsă între anii 1886-1918. Epoca se suprapune în mare măsură cu domnia ca rege a lui Carol I, începută în anul 1881 şi încheiată în anul 1914, un timp al marilor împliniri, marcat de mutaţii în spiritul modernităţii şi sincronizării cu marile capitale europene, în care ţara a dobândit o nouă identitate. Coincidenţa fericită a făcut ca glorioşii ani de modernizare a României să se suprapună cu directoratul lui Ioan Bianu la Biblioteca Academiei Române (1884-1935), personalitate providențială, care a construit o instituție fundamentală a culturii și spiritualității românești, după reguli și principii valabile, în bună măsură, și astăzi.