Formată la școala acad. Gh. Spacu, doctor în chimie în 1956,
doctor docent în 1970, acad. Maria Brezeanu a îmbinat armonios pasiunea pentru cercetare cu vocația de profesor,
reușind să creeze școala de chimie a combinațiilor complexe polinucleare, domeniu abordat și dezvoltat pentru prima
oară în țara noastră. La 80 de ani este un om activ, își continuă cercetările și este profesor consultant, veghind cu
grijă părintească la formarea și afirmarea discipolilor pentru care este același îndrăgit mentor. Singură sau în
colaborare, acad. Maria Brezeanu a elaborat peste 200 de lucrări publicate în țară și peste hotare, 13 cărți, dintre
care una a primit un premiu al Academiei Române, un tratat și 20 de brevete de invenție. Cu asemenea performanțe
profesionale, la care se cuvine să amintim și calitățile intelectuale și morale de excepție, nu este de mirare că la
aniversarea acestui neobosit Cercetător, distins Profesor și Om de o rară noblețe spirituală, amfiteatrul Ion Heliade
Rădulescu al Bibliotecii Academiei Române a fost, în ziua de 19 martie, aproape neîncăpător.
„Munca face ziua mai scurtă și viața mai lungă”
În deschidere, acad. Eugen Simion, președintele Academiei Române, a adus un omagiu Doamnei academician Maria
Brezeanu, amintind că o cunoaște mai bine din 1991, când a fost aleasă membru corespondent, din 1993 fiind membru
titular al Academiei Române. Ca președinte al Secției de Științe Chimice a participat la ședințele Prezidiului
Academiei Române, distingându-se printr-un „rol stabilizator”, calitatea de excepție, care a avut darul să întărească
ideea că „poți fi un om excepțional în domeniul de activitate, păstrând în viața de toate zilele un comportament normal, respectând valorile bunului simț, fără să ridici vocea, fără să fii obsedat de
preeminența ta printre confrați”. Calitățile prin care se distinge academicianul Maria Brezeanu sunt „cele ale bunului simț, ale modestiei și darului de a-i face pe
cei din jur mai liniștiți și mai buni”.
Vorbind despre acad. Maria Brezeanu, acad.
Mircea Banciu, președintele în
exercițiu al Secției de Științe Chimice a amintit că a cunoscut-o de mult, din cartea tatălui său despre acad. Gh.
Spacu, unde a aflat de tânăra lui colaboratoare, Maria Rădăcină...A întâlnit-o mai târziu, prin anii ’70, când Facultatea
de Chimie a Universității s-a unit cu aceea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic. În toate împrejurările, se
remarca prin „seriozitatea abordărilor, logica conducerii cercetărilor, atenția acordată părții experimentale, dezvoltarea
armonioasă a domeniilor de cercetare... entuziasmul și profunzimea gândirii și a preocupărilor sale”. Pentru cei 56 de
ani de catedră, Profesorului Maria Brezeanu i se potrivesc, cum nu se poate mai bine, cuvintele lui D. Diderot:
„munca face ziua mai scurtă și viața mai lungă”. A avut șansa unor profesori de seamă, pe care i-a omagiat în
discursul de recepție „Școala Românească de chimie coordinativă”, dintre care Gh. Spacu și Petre Spacu. Trebuie
spus că același lucru îl spun astăzi despre Domnia Sa cei care i-au fost discipoli, între ei, Marius Andruh, ales
membru corespondent al Academiei Române la 47 de ani. Ca președinte al Secției de Științe Chimice s-a distins prin
capacitatea remarcabilă de muncă, entuziasm, discreție, politețe, calm, perseverență, reușind să ridice nivelul cercetării din institutele dependente. Mai presus de toate, modestia Doamnei
academician este comparabilă cu aceea a regretatei Ecaterina Nenițescu Ciorănescu.
Între munca de cercetare și aceea de profesor a Doamnei acad. Maria Brezeanu a există o relație de reciprocă
îmbogățire, adevăr subliniat de toți cei care i-au fost colaboratori sau discipoli. Depănând amintiri de peste o jumătate
de veac, acad. Victor Emanuel Sahini a vorbit despre complexitatea activității Doamnei acad. Maria Brezeanu,
caracterizată de o „deosebită seriozitate, atenție și migală, dar și cu multă profunzime și deschidere către aspectele
noi ale domeniului său”. Sunt cuvinte care au revenit și în alte intervenții ca un laitmotiv pentru „un model al felului în
care este normal să se asigure într-un colectiv o atmosferă de lucru prietenoasă și sinceră, de ajutor reciproc dar și de
muncă entuziastă a fiecăruia, de respect și considerație pentru profesori dar și de înțelegere și sprijin pentru cei tineri.
Toate acestea, și multe alte calități, au făcut ca Doamna acad. Maria Brezeanu să de bucure de stima și aprecierea
celor cu care a lucrat, a colegilor din catedră și institut, din Academia Română”.
Când Profesorul devine un model de comportament
A venit rândul foștilor discipoli, azi personalități recunoscute ale științei și învățământului universitar de chimie. Pe un
ton confesiv, poematic prof. univ. Ecaterina Andronescu își amintea că, după ce auzise de la colegi despre activitatea distinsei sărbătorite, când a cunoscut-o i s-a părut a fi...”neadevărată pentru că avea un firesc neobișnuit, o privire
extrem de blândă, dar în același timp exigentă...cu o disponibilitate de comunicare cum rar se întâmplă la oameni de
asemenea înălțime, cu o generozitate puțin obișnuită de a dărui din știința de carte și experiența sa celorlalți din jur, cu
capacitate de a construi colective demne de toată considerația”. De unde toate aceste adunate într-un singur om?
„Din inteligența pe care a dat-o Dumnezeu, din darurile cu care Dumnezeu le-a hărăzit...Și ca toate acestea, cum
spune poetul, să aibă un nume, am spus că toate vin din înțelepciunea Doamnei Profesor Maria
Brezeanu”. Mai este o anume vrajă, proprie oamenilor de înaltă ținută spirituală ce face ca întâlnirea cu Doamna Maria Brezeanu să fie o
bucurie, îngemănare a celor mai înalte aspirații cu cele mai profunde sentimente de iubire și respect pentru semeni.
Aceste calități amintite i-au menținut o anumită tinerețe, fiindcă, așa cum spunea prof.
Marius Andruh, membru
corespondent al Academiei Române, aceasta este „o caracteristică a tuturor spiritelor creatoare, cărora vârsta nu le
adaugă decât un plus de experiență”. O experiență, care, de la un an la altul, a însemnat îmbogățirea și diversificarea
tematicii de cercetare, capacitatea de a stimula pe cei tineri, cărora le-a transmis, împreună cu cunoștințele de
specialitate și ceva din acel tainic entuziasm al căutătorilor de noi posibilități de creație. La începutul anilor ’90,
Domnia sa a lansat „domeniul incitant al sulfurilor mixte și polinucleare, cu un puternic impact în știința materialelor și
în nanotehnologie”. Grație calităților sale, pe parcursul acestor ani, Doamna academician Maria Brezeanu a reușit să
polarizeze specialiști din diferite domenii: chimia de sinteză, magnetism, stectroscopie Mössbauer, chimia și fizica stării solide. Nu este de mirare că, „urmându-i exemplul, mulți dintre foștii studenți și doctoranzi activează cu același
entuziasm și devotament pentru cercetarea științifică în universități și mari institute de cercetare din țară și din
străinătate”.
„Nu toți avem privilegiul de a lucra pe lângă un maestru, dar mie, destinul mi-a hărăzit această favoare” a mărturisit
prof. Ioana Jitaru, adăugând că ceea ce a impresionat-o au fost: „seriozitatea și exigența cu care trata problemele,
pasiunea extraordinară pentru activitatea practică, dorința de a trece imediat la experimentarea în laborator, ca și
amabilitatea și căldura cu care mă primea la discuțiile științifice, m-au obligat, m-au determinat să fiu mai
responsabilă, cu dorința de a-i arăta că vreau și pot să mă ridic la exigența Domniei sale”. Și pentru un profesor nu
poate fi o bucurie mai mare decât aceea ca foștii discipoli să considere că ai fost o șansă a vieții lor. Motivele sunt numeroase - claritatea cursurilor, capacitatea de a decela și expune esențialul,
prezentarea firească și „un talent inegalabil de a transmite cu cea mai mare exactitate și în cea mai adecvată formă cunoștințe dintre cele mai dificile și
mai greu accesibile”. La toate se adugă știința și arta de a le transmite încrederea în reușită și perseverența de a o
realiza.
Dr.
Luminița Patron, șefa laboratorului de chimie coordinativă a Institutului de Chimie Fizică al Academiei Române a
subliniat cât de decisivă este întâlnirea cu un mentor, fără de care „speranțele se spulberă și tânărul se poate pierde
în hățișurile vieții”. În acei ani, la Facultatea de Chimie de pe Splai era o atmosferă deosebită creată de mari
profesori - Doamna Brezeanu, Doamna Gheorghiu, acad. Petru Spacu -, prielnică înfiripării unor legături puternice
care aveau să reziste și să rodească în timp. De la acad. Petru Spacu a reținut îndemnul: „lucrează acum, cât de mult
poți, ceea ce îți place, pentru că nu se știe ce va fi mai târziu”. Au fost nu puține momente grele - cutremurul de
pământ din 1977 și alt fel de cutremure...Cercetările au continuat, unele s-au finalizat în mai multe brevete de
invenție, dintre care 8 aplicate, s-a acumulat o experiență bogată. Astăzi, colectivul de chimie coordinativă a
Institutului de chimie fizică „I. G. Murgulescu”, coordonat de acad. Maria Brezeanu are 80% din temele de cercetare
din domeniul chimiei combinațiilor complexe polinucleare - materiale avansate și precursori de materiale avansate.
Pe acordurile imnului Gaudeamus Igitur cei prezenți s-au ridicat în picioare și au aplaudat îndelung...
Când la tribună a urcat Doamna academician Maria Brezeanu s-a așternut o adâncă liniște. În cuvinte puține,
Doamna Maria Brezeanu a mulțumit tuturor, colegilor și foștilor studenți, asigurând că
„cea mai de preț răsplată pe
care o puteam aștepta sunt realizările lor cu totul deosebite, rod al pasiunii și dăruirii puse în slujba dezvoltării chimiei
coordinative... Ceea ce las în urmă este o contribuție modestă la un domeniu de mare actualitate al chimiei
coordinative. Pentru mine, însă, această contribuție capătă o semnificație mult mai profundă, poate chiar alte
dimensiuni...În această contribuție am investit mult. N-aș greși dacă aș spune că tot ceea ce aveam mai bun, întreaga
mea putere de muncă, capacitatea de creație, efortul de a ține pasul cu cercetarea în domeniu, în condiții uneori destul
de vitrege, precum și grija permanentă de a ocoli cercetarea de rutină”.
|
Dincolo de multe, foarte multe flori, de cuvintele rostite din suflet, ca un corolar al lor, un fond muzical înălțător -
Bethoveen, Vivaldi, Mozart, Brahms, Șostakovici. Și un gând al cronicarului - dacă am fi mai atenți la asemenea
momente, am deveni, cu siguranță, mai buni, mai frumoși, mai încrezători în noi înșine.
|
|
|
Să ne ajute Dumnezeu să mai
fim încă mulți ani în preajma Dumneavoastră, Doamnă academician Maria
Brezeanu.
|