În ziua de 21 noiembrie, la Casa Oamenilor de Stiinta s-a desfasurat dezbaterea stiintifica pe tema Padurea si gestionarea durabila a resurselor  de apa, dedicata Anului International al Apei, organizata de Sectia de Stiinte Agricole si Silvice, Comisia de stiinte silvice a Academiei Române si Sectia de silvicultura a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice(ASAS).

Programul dezbaterii a cuprins comunicari prezentate de: 

• prof. Victor Giurgiu, membru corespondent al Academiei Române - Apa, padurea si schimbarile climatice; 

• prof. Ioan Clinciu, membru corespondent al ASAS - Cresterea semnificativa a gradului de împadurire, o cerinta importanta pentru prevenirea si combaterea inundatiilor; 

• prof. Darie Parascan, membru titular ASAS si Prof. Marius Danciu - Reglajul hidric la arbori, cu implicatii în bioacumulari; 

• prof. Dumitru Târziu, membru corespondent al ASAS, Prof. Nicolae Sofolea, Conf. Norocel Nicolescu - Arborele, arboretul si solul, verigi de baza în circuitul apei în ecosfera; 

• dr. Filimon Carcea, membru titular ASAS ing. Ioan Seceleanu, membru corespondent ASAS - Amenajamentul si gestionarea durabila a padurilor cu functii hidrologice; 

• dr. Radu Gaspar - Rolul padurii în prevenirea si combaterea viiturilor torentiale mici; 

• sef. lucrari Victor Dan Pacurar - Posibilitati de utilizare a sistemului de informatii geografice în fundamentarea actiunii de amenajare a bazinelor hidrografice montane 

• poetul Radu Cârneci, membru al Uniunii Scriitorilor - Padurea si apa în lirica româneasca.

Domnul prof. Victor Giurgiu a prezentat concluziile acestei dezbateri.

O prima concluzie a dezbaterii, cu caracter general, evidentiaza adevarul ca situatia actuala a padurilor nu este de natura sa asigure echilibrul hidrologic al tarii, ceea ce impune, cu necesitate, adoptarea unor masuri energice pentru cresterea semnificativa a gradului de împadurire, aceasta si pentru reconstructia ecologica a padurilor deteriorate. Sa nu uitam ca adevarul potrivit caruia doua treimi din resursele de apa provin din fondul forestier al tarii, îndeosebi din zona montana. Silvicultorii stiu ca muntele reprezinta castelul de apa al tarii, iar padurile scutul lor de protectie.  Stim din istorie ca cine nu gospodareste chibzuit muntele cu padurile lui, nu se poate astepta decât la dezastre pâna jos, la câmpie, deoarece, câmpia se apara la munte.

Totusi, din câte stim, ceva a început sa se faca.  
Actualul ritm de extindere a domeniului forestier al tarii este anemic, nesemnificativ si trebuie sa spun ca România se afla pe unul dintre ultimele locuri din Europa. De aceea, cred ca este nevoie de un efort suprem al întregii natiunii pentru a depasi impasul în care ne aflam. Sa nu uitam ca este vorba de apa, hrana si sanatatea românilor de astazi ca si de mâine.

Care ar fi zonele ce impun o anume prioritate?  
Mai întâi, zonele de sud si sud-est ale tarii, unde procesul de aridizare si cel de modificare a climei înrautatesc într-o mai mare masura starea de sanatate si pun în pericol chiar existenta multor paduri din aceste zone. Pe de alta parte, la nivelul întregii tari, retrocedarea nerationala a padurilor si, implicit, farâmitarea lor în proprietati mici, neconstituite în mari exploatari forestiere, slabesc potentialul de hidroprotectie. De aceea, padurile private din zonele aride, cum sunt cele amintite, ar trebui rascumparate de stat pentru a putea fi salvate. În acelasi scop, toate padurile din zonele afectate de secete frecvente (din stepa, silvostepa si unele din zona forestiera de câmpie) trebuie gestionate în regim special de conservare si reconstructie ecologica. Nu putem ocoli nici problema, deosebit de delicata, dar de importanta majora, privind elaborarea de amenajamente silvice pe bazine hidrografice (unitati de productie)., indiferent de natura proprietatii, cu solutii armonizate în acest cadru. Pentru aceasta este necesara o decizie legislativa. O legislatie silvica adecvata este imperios necesara si pentru prevenirea si combaterea efectelor induse de secete si  inundatii. Totodata, se manifesta tendinte de desertificare din unele zone ale tarii. Sunt necesare  decizi ferme pentru salvarea padurilor actuale din sudul si sud-estul tarii.

Cum se armonizeaza acestea cu exigentele economiei de piata?  
Pentru a putea functiona optim în conditiile economiei de piata, silvicultura are nevoie de reglementari noi, care sa-i asigure plata efectelor de protectie, în special a apei, de catre beneficiari, cum este Regia Autonoma „Apele Române”.  Din pacate, Codul silvic, care prevede o asemenea obligatie, nu este respectat.

Cum poate veni în întâmpinarea acestor exigente cercetarea de specialitate?
În acest domeniu, este necesara intensificarea si amplificarea cercetarilor de hidrologie forestiera în cadrul Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice, iar învatamântul superior silvic din Brasov sa se revigoreze si sa se dezvolte scoala româneasca de amenajare a bazinelor hidrografice torentiale. De altfel, tuturor ne revine obligatia de a relua si dezvolta colaborarile cu specialisti si cercetatori din domeniul hidrologiei generale, pe care îi vedem, cu placuta surprindere, tot mai interesati de hidrologia forestiera. Va trebui sa colaboram si în lupta împotriva secetei si a desertificarii în zonele de sud si sud-est ale tarii. A sosit momentul când sa organizam o unitate de cercetare(statiune) comuna agro-silvica, pentru amelioratii silvice în folosul agriculturii, care sa creeze noi fundamente stiintifice pentru silvicultura si agricultura zonelor fara paduri. O alta idee reiesita din aceasta dezbatere a fost si necesitatea ca în învatamântul superior silvic si agricol sa se gaseasca solutii pentru  formarea unor specialisti în aceste domenii a caror importanta este din ce în ce mai evidenta.