Un împarat de suflet al românilor

 Aula Academiei Române a gazduit, în ziua de 14 octombrie 2003,  colocviul cu tema Relatiile româno-franceze în vremea lui Napoleon al III-lea, desfasurat sub patronajul Domnului Ion Iliescu, presedintele României si organizat de Academia Româna, Administratia Prezidentiala si Ambasada Republicii Franceze în România.

În cuvântul sau de deschidere, acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Române, a evocat personalitatea lui Napoleon al III-lea, împarat al frantei între mai întâi presedinte al republicii Franceze si, din 1852 împarat al Frantei, creator al unui imperiu autoritar. Dincolo de controversele pe care le-a prilejuit în timp, pentru noi Napoleon al III-lea a avut un rol determinat în realizarea Unirii Principatelor si, în acest sens au fost citate multe marturiile  lui Vasile Alecsandri, ambasadorul lui Alexandru Ioan Cuza în Franta, care mentiona ca “români îi sunt datori lui Napoleon al III-lea cu tot ce au si tot ce sunt”, pentru ca în alta parte sa aflam marturisirea lui Napoleon al III-lea: “simt o mare simpatie pentru natia româna si pentru Domnul Cuza si vad cu multumire ca nu m-am înselat când am judecat cauza Principatelor demna de sprijinul Frantei. Actul patriotic ce ati desavârsit…îmi dau încredere ca meritati viitorul la care aspirati”.

Evocând evenimentele care au dus la actul Unirii de la 24 ianuarie 1859, Domnul Ion Iliescu  a subliniat ca “Prin actiunile desfasurate - politice, diplomatice si militare - Napoleon al III-lea a înteles sa sustina programul românesc de unire a celor doua principate, vazând în aceasta chiar o necesitate europeana, cu repercursiuni benefice asupra echilibrului din centrul si sudul Europei.” Sprijinul lui, aproape singular, s-a dovedit decisiv si în recunoasterea unificarii administrative din anul 1861 si a continuat în desfasurarea procesului de modernizare a tânarului stat. “Din pacate, cel care se identificase cu principiul nationalitatilor si inspirator al nationalismului european va parasi, treptat, aceste optiuni si nu va mai sprijini miscarile national-revolutionare…Dincolo de oricare alte consideratii posibile privitoare la rolul de arbitru al situatiei pe continent, pe care Napoleon al III-lea si le-a asumat, constituirea primului stat român modern a fost si o consecinta a acestuia”.

Din alocutiunea ES Philippe Etienne, ambasador extraordinar si plenipotentiar al Frantei în România, retinem semnificatiile actuale privind intrarea României în Uniunea Europeana si în NATO, “o provocare tot atât de mare dupa decembrie 1989, pentru ca implica o transformare majora a vietii sociale”. Din perspectiva istorica, politica lui Napoleon al III-lea este profund moderna, desi viata s-a schimbat. “Astazi, Franta doreste sa construiasca împreuna cu România o Uniune Europeana largita, democratica, puternica, în stare sa straluceasca spre estul si sudul granitelor sale, pentru a ajuta la  stabilizarea regiunilor care sunt tulburate. Europa are nevoie pentru aceasta  de o Românie puternica. Este onoarea si datoria Frantei, ca urmând aspiratiile lui Napoleon al III-lea de a ajuta România sa îndeplineasca acest rol, de a o ajuta, înca odata, sa construiasca un stat modern. Aceasta este vechea si nou miza a relatiilor franco-române, a caror  vitalitate actuala datoreaza atât de mult lui Napoleon al III-lea”.

Comunicarile care au continuat sustinute de acad. Dan Berindei, prof. Jean Tulard de la Universitatea Paris IV, prof. Constantin Balaceanu Stolnici, membru de onoare al Academiei Române, prof. Gilbert Ameil, presedinte al Asociatiei “Amis de Napoleon III”, istoricii Neagu Djuvara si Bernard Petit au adus noi argumente pentru trainicia relatiilor  dintre Franta si România la care Napoleon al III-lea, numit si împaratul de suflet al românilor, a contribuit în mod decisiv.