Din tara
  Din strainatate

 
  Editura Academiei
  Biblioteca Academiei

 

 

Personalitatea lui Iuliu Maniu (1873-1953) a fost evocata, în ziua de 5 februarie, la împlinirea a cincizeci de ani de la moarte,  în cadrul unei sesiuni stiintifice comemorative, organizata de Sectia de stiinte istorice si arheologie a Academiei Române si desfasurata în Aula Academiei Române.
Acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Române, a caracterizat personalitatea lui Iuliu Maniu, membru de onoare al Academiei Române, ca un om al istoriei noastre din generatia care a facut Marea Unire, seful unui partid care a jucat un rol important în istoria moderna a României, care prin sfârsitul sau la Sighet, a devenit si o emblema a opozitiei fata de regimul totalitar…. Era un spirit un spirit democratic si un tactician politic reputat…Si-a legat viata de soarta natiunii române din Transilvania, de soarta statului român unitar. Doctrina sa politica are doua teme fundamentale - tema nationala, ai precis de dreptul natiunilor de a fi libere si tema lumii taranesti, teme actuale. În discursurile sale revine tema statului român unitar, în interiorul caruia fiecare minoritate nationala trebuia sa se bucure de libertatile majoritatii. Elocvent este, în acest sens, discursul tinut la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, din care citam: Noi voim ca acest pamânt al României mari sa întronam libertatea nationala pentru toti. Voim ca fiecare natiune sa se poata cultiva în limba ei, sa se roage lui Dumnezeu în limba ei si sa ceara dreptate în limba ei…Numai având un regim de drepturi si libertati înauntru tarii vom avea taria sa validam cauza noastra în afara. În discursul politic al lui Iuliu Maniu se poate vorbi de o pedagogie a tolerantei în politica nationala. Spunea dreptatea este calitatea ratiunii, iar deviza strasnic în lupta, marinimos în pace.

Vorbind despre Iuliu Maniu ca o personalitate a natiunii, pentru a evidentia rolul sau în realizarea Marii Uniri, acad. Dan Berindei a subliniat ca Viata lui s-a confundat, în momente hotarâtoare, cu cea a natiuni, fiind unul dintre artizanii Marii Uniri. Avea sa joace un rol important si în România Mare, dar s-a impus mai ales ca fruntas al opozitiei, timpul sau de guvernare fiind restrâns. Ca opozant s-a afirmat si în regimul maresalului Antonescu, iar apoi a dus o lupta de a dus o lupta de ariergarda împotriva preluarii tarii de catre comunisti, proces pe care însa refuzase sa-l accepte încrezator peste masura în sprijinul puterilor occidentale. A luptat pe baricadele rezistentei, batrân si bolnav, pâna la ultimul an al vietii sale libere în vara anului 1947, apoi cu demnitate a înfruntat Golgota ultimilor ani în teribila închisoare de la Sighet. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1919 si dat afara în 1948, pentru a fi repus în drepturi, postmortem, în anul 1990. Personalitate puternica, Iuliu Maniu s-a caracterizat prin inflexibila sa vointa, prin refuzul de a renunta la pozitiile sale pe care le considera îndriduite…Si-a slujit natiunea prin serviciile pe care le-a facut direct, dar si îndirect prin comportamentul sau singular, cu modestie - sau aparenta modestie -, demnitate, curaj civic si sfârsindu-si viata ca un martir, pilda pentru contemporani si mai ales pentru urmasi.

Prof. Ioan Scrtu, directorul Institutului de Istorie Nicolae Iorga, l-a prezentat pe Iuliu Maniu ca promotor al democratiei românesti în perioada interbelica, pentru a sublinia ca s-a remarcat îndeosebi prin lupta sa energica împotriva tendintelor autoritare ale lui Ion I. Bratianu si ale regelui Carol al II-lea. Era adeptul unui regim democratic, întemeiat pe respectarea drepturilor cetatanesti, împotriva abuzurilor guvernamentale, pentru o desavârsita moralitate publica si privata. Daca România a fost ultima tara din Europa perioadei interbelice în care s-a instaurat un regim totalitar, un merit important revine, desigur lui Iuliu Maniu.

Dr. Florin Constantiniu, membru corespondent al Academiei Române, a prezentat comunicarea Iuliu Maniu si “cei trei mari”(1944-1947), subliniind, înca din început ca din 1941, când România s-a aflat succesiv în razboi cu Uniunea Sovietica(22iunie), Marea Britanie(6 decembrie) si SUA(12 decembrie), Iuliu Maniu a reprezentat pentru Aliatii occidentali omul care întruchipa politica de rezistenta fata de Germania lui Hitler si atasamentul fata de valorile democratice… Aceasta intransigenta politica si morala - atât de rara - confera grandoare personalitatii lui Iuliu Maniu si explica, în acelasi timp, sfârsitul lui tragic. Tragic, deoarece consecvent principilor sale nu le-a abandonat, însa  avea sa se afle, în momente de cumpana, singur, liderii occidentali neinformându-l despre pozitia reala fata de România, lasându-l sa creada în sprijinul lor. Lor li s-ar potrivi cuvintele shakesperiene Greselile noastre grave ne fac sa dispretuim pe cei ce ne sunt pretiosi. Nu ne dam seama de asta decât atunci când le vedem mormântul. Doar ca, a încheiat distinsul istoric, nevazând mormântul lui Maniu, nu-si vad nici azi greselile faptuite de altii.

Pentru Alexandru Zub, membru corespondent al Academiei Române, Iuliu Maniu  este un destin sub semnul rezistentei…marca distinctiva a aportului ardelean la opera de zidire nationala. În aceasta traditie s-a format caracterizându-se  prin tarie de caracter, lucru bine facut si alte însusiri din care o pedagogie nationala.   A fost o personalitate complexa, cu umbre si lumini, a avut admiratori si adversari, afirmându-se ca o personalitate singulara. S-a spus, bunaoara,  ca nu a avut opera, însa opera unui om politic nu e în mod necesar una scrisa, ci rezultând anume din schimbarile pe care le determina în societate, din actiunea creatoare asupra mediului. Judecata din aceasta perspectiva, activitatea politica a lui Iuliu Maniu se arata a fi solid întemeiata pe o filosofie de viata, explicit crestina, pe principiile lumii moderne, repuse mereu în discutie si adecvate realitatilor din jur. Textele ramase, putine dar stimulative si consistente, surprind apelul permanent la marile idei, ca si la dimensiunea morala a  oricarui demers politic. Devotat cu întreaga fiinta idealului national, a tinut permanent seama de complexitatea lumii în care traia      si îsi plasa propriul sau proiect si nevoia ineluctabila de armonizare… Ca prim-ministru si lider de partid a militat pentru Statele Unite ale Europei. Cu o adevarata vocatie de opozant, a combatut constant orice forma de extremism, indiferent de culoare si circumstante. De orice fel, dictatura îi parea ca o primejdie a dezechilibrului moral, convins ca la umbra dictaturii creste plaga abuzului si coruptiei Radical în formulari doctrinare, Maniu vadea totusi un spirit echilibrat si realist, atent cum dorea sa fie în raport cu realitatea din jur, inepuizabila sursa din care s-a inspirat mereu.

Intitulându-si comunicarea Amintiri despre Iuliu Maniu, prof. Gabriel Tepelea, membru de onoare al Academiei Române,  a evocat secvente din viata si activitatea  acestui simbol al Unirii,  în anii 1942-47, când l-a cunoscut. Depanarea acestor amintiri, cu fiorul trairii de odinioara, au convins, înca odata ca lupta sa pentru Unire, democratie si libertate, platita cu suprema jertfa, îi confera un loc aparte în Pantheonul neamului. Exemplul sau ne va aminti ca, pentru adevaratul om politic, cuvântul nu e o unealta a unui exercitiu retoric, ci o întruchipare a raspunderii totale Si, fiindca asupra lui Maniu plutesc prea multe omisiuni si distorsiuni Dl. Gabriel Tepelea a propus realizarea unui Corpus Maniu, care sa cuprinda selectii din discursurile în parlamentul de la Budapesta, discursurile din Parlamentul României, memoriile adresate autoritatilor, declaratiile, conferintele, articolele din presa vremii si documente din arhivele straine.

Au participat acad. Victor Voicu secretar general al Academiei Române, membri ai Academiei Române, personalitati ale vietii noastre politice.