Romanitatea orientala a fost tema  sesiunii stiintifice desfasurata în Aula Academiei Române, în ziua de 30 ianuarie, organizata de Academia Româna, Ministerul Afacerilor Externe  si Facultatea de litere a Universitatii din Bucuresti.

În cuvântul de deschidere, acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Române, a subliniat ca romanitatea orientala este o permanenta a istoriei noastre, o idee esentiala a constiintei noastre nationale, începând cu cronicarii, continuând cu reprezentantii Scolii Ardelene cu revolutionarii de la 1848, cu înfaptuitorii Unirii Principatelor si cu toti marii istorici si scriitorii, afirmata în toate marile momente ale afirmarii noastre nationale. Academia Româna rediscuta aceasta tema, bazându-se pe câteva elemente perene - formarea limbii române, istoria românilor, apartenenta noastra la cultura europeana, la un mod de a fi, o strategie politica si fructuoasa.

Mircea Geoana, ministrul Afacerilor Externe, a motivat discutarea acestei teme acum cu necesitatea schimbarii unei paradigme - abandonarea eternei noastre situari la periferie, a unui anumit complex al provincialismului si al justificarii prin dimensiunea noastra latina…A venit clipa ca interesele românesti si contributia noastra sa capete o alta pondere într-o Europa unita. Aceasta înseamna depasirea caracterului stiintific în sensul situarii României într-un context modificat, în care poate fi un stimul si un argument în sfera diplomatiei culturale, într-un moment în care multiplicarea canalelor si mijloacelor de dialog diplomatic este o necesitate. În actualul dialog politic, economic, cultural România se poate afirma ca veriga de maxima importanta a insulelor latinitatii din culturile regiunii…în structurarea unei noi comunitati transfrontaliere a culturii bazate pe spiritul romanitatii orientale si pe valorile culturii. Dezbaterea este, sub acest aspect, un semn al deschiderii spre obiective mai pragmatice, fata de o problema care nu poate fi abordata cu partizanatul închistat al ideilor preconcepute, ci doar prin cautarea si gasirea unor modalitati noi si flexibile de aplicare în interesul integritatii si continuitatii culturii europene.

Reusita acestei noi abordari este asigurata de întemeierea ei stiintifica, asa cum au  si ilustrat comunicarile prezentate în aceasta sesiune. Acad. Marius Sala urmarind drumul de la latina la româna a scos în evidenta uimitoarea unitate, despre care au scris Sextil Puscariu, Eugenio Coseriu, Mioara Avram. În acest cadru,  unitatea limbii române este data de asemanarile de profunzime din evolutia fonetica, structura gramaticala, vocabularul fundamental. Aceasta unitate este surprinzatoare daca tinem seama ca pâna în secolul XIX, teritoriul de raspândire a dacoromanei a fost divizat în formatiuni statale distincte, proprii sau subordonate altor state. Cum se stie, granitele vremelnice nu au reusit sa împiedice contactele permanente economice si culturale. Factorii care explica aceasta unitate sunt transhumanta, organizarea feudala târzie si mai laxa decât în Occident, care a permis diverse migratii individuale si colective si, în sfârsit, circulatia interzonala a culturii. Semnificativ în acest sens  este glotonimul român, pastrat din latina  - romanus - numai în limba noastra. Glotonimul român arata atât constiinta apartenentei genealogice(de origine, a statutului de cetatean roman, opus barbarilor, si de crestin, opus pagânilor), cât si unitatea dialectelor din nordul si sudul Dunarii.

Ilustrând Componenta substratului în structura românei comune, prof. univ. Grigore Brâncus  a pornit de la definitia ca româna este latina vorbita necontenit în zona Carpatilor si a Dunarii de Jos. Este o limba vorbita cu constiinta continuitatii în timp; o limba care se situeaza, în toate fazele evolutiei ei, în opozitie cu celelalte limbi din sud-estul Europei. În aceiasi perspectiva, comunicarile sustinute de dr. Nicolae Saraamandu - Romanitatea rasariteana, de dr. Catalina Vatasescu - Element latin în româna si albaneza au adus noi argumente privind unitatea romanitatii orientale. Prof. Neagu Djuvara a raspuns în termeni reali si întru-câtva îngrijoratori la întrebarea Care a fost istorica a romanitatii sud-dunarene.

Prof. Liliana Ionescu - Ruxandroiu a prezentat felul în care romanitatea orientala este reflectata în unele lucrari ale unor specialisti straini, cu aplicare la doua lucrari recente de sinteza, cu titlul The roamnce language, dar si cu trimitere la altele.  Desi stiintifice, aceste lucrari sunt umbrite de influentele limbajului si gândirii politice actuale, de discutiile despre integrarea europeana, de globalizare. Numeroasele trimiteri au convins ca desi membra a clubului roamnic -ce-i drept de data relativ recenta -, româna este putin si superficial cunoscuta. Mai mult, nu odata, cercetarile fundamentale ale specialistilor români, multe dintre ele în limbi de circulatie, sunt ignorate.