Marin Preda ‘ 80  

În Aula Academiei Române s-a desfasurat, în ziua de 6 septembrie 2002, o sesiune de comunicari dedicata împlinirii a 80 de ani de la nasterea scriitorului Marin Preda (1922-1980).

Deschizând lucrarile sesiunii, acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Române, a vorbit despre omul si scriitorul Marin Preda pentru care scrisul a fost un act fundamental de existenta - ca nasterea, iubirea si moartea… pentru care merita sa te sacrifici…un creator complex si numai adversarii lui, orbiti de o ura grea si urâta, pot vedea în el un simplu învatator de tara, care descrie viata asa cum este ea, cum se zice adesea cu o propozitiune cretina. Imaginea reala a autorului Morometilor a fost prezentata în tonul evocarii, cu rigoarea istoricului si criticului literar, cu sentimentul unei mari prietenii. Acad. Eugen Simion a vorbit despre solidele lecturi de literatura, filosofie si istorie ale lui Marin Preda, despre modelele si antimodelele literare pe care le-a avut, despre faptul ca a schimbat tipologia lumii rurale si a adus în literatura un taran care are acces la contemplatie si de mai mare complexitate decât Ion al Glanetasului. În viziunea lui Marin Preda romanul nu trebuie sa se povesteasca pe el însusi, el trebuie sa spuna ceva despre individ si conditia lui existentiala, despre ceea ce omul pateste în viata. A pati însemna, pentru Marin Preda, a trai în istorie si a face istoria.

Acad. Viorel Barbu, presedintele Filialei Iasi a Academiei Române, a afirmat ca  generatia din care face parte îl considera pe Marin Preda ca unul dintre marii scriitori români ai secolului si îl transformase, înca din timpul vietii sale, într-o legenda. Recitind Morometii retraiesti emotia primei lecturi a acestui roman, fascinant prin forta sa si unic prin autenticitatea personajelor si robustetea prozei sale. Cu exactitatea omului de stiinta, a matematicianului, acad. Viorel Barbu a facut o analiza a operei lui Marin Preda pentru a raspunde la întrebarea: mai este un autor actual sau locul sau este deja înghetat în tratatele de istorie a literaturii? Desigur, receptarea operei lui Marin Preda este alta, acum când constrângerile regimului totalitar sunt o amintire, dar a creat câteva personaje unice care împreuna cu dramele lor existentiale sunt, fara îndoiala, destinate nemuririi.

Pentru acad. Fanus Neagu, Marin Preda este, împreuna cu Eugen Barbu si Petru Dumitriu prima generatie de mari prozatori dupa Rebreanu si Sadoveanu. Era o inima îndrazneata; un om lânga care cuvântul prindea cheag de poveste…Într-un secol ghiftuit de sânge, care a denigrat credinta iubirii de oameni, el a îmbracat camasa arogantei de a fi aparatorul ideii Sfântului Pavel: daca dragoste nu e, nimic nu e…

Intitulându-si comunicarea Marin Preda si limitele existentiale, Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Române, a desprins noi semnificatii ale fierariei lui Iocan, îmbinare de piata publica din Evul mediu, de divan ad-hoc taranesc si de hyde park modern. Personajele sunt emblematice pentru ceea ce este mersul istoriei ca într-o veritabila fresca. Doar cu câteva zile în urma în fata cladirii Societatii Limba noastra cea româna, a fost dezvelit un bust al lui Marin Preda, pentru ca  de acum centrul îi va purta numele. În revista Viata Basarabiei a început publicarea romanului inedit Întâia moarte a lui Micula Mircea.  

Dumitru Radu Popescu, membru corespondent al Academiei Române, l-a prezentat pe marin Preda ca unul înca tintuit pamântului, ca un salcâm magic, atent la valmasagul anotimpurilor, dar ireverentios fata de goana vremilor din noile calendare. A devenit aproape clasic pentru ca personajele sale întruchipeaza un mod de a fi si de a gândi, având ceva din rigiditatea subiacent ironica a lui Nicolae Filimon si din seninatatea vorbareata a eroilor lui Caragiale.

Amintind de anul 1980, Eugen Uricaru, presedintele Uniunii Scriitorilor din România, a spus ca disparitia fulgeratoare a lui Marin Preda a potentat tragic si exploziv semnificatia morala pe care a avut-o aparitia volumului Imposibila întoarcere, carte care a însemnat pentru cei ce traiau constient în România dictatoriala un strigat sfâsietor de alarma. Era semnul imposibilei întoarceri într-u trecut idealizat sau al unei lumi rurale si al renuntarii la iluzii si nostalgii. Si ce nevoie am avea astazi de cuvântul lui, al unei constiinte lucide critice si extrem de dinamice, care sa întrebe fara osteneala Pe ce te bazezi? E o mare nevoie de Marin Preda astazi, în aceasta confuzie a valorilor si o propunere demna de toata luarea aminte: proaspatul înfiintat Parchet Anticoruptie ar trebui sa-si înceapa activitatea printr-o lectura publica din opera lui Marin Preda si mai cu seama din Imposibila întoarcere. Am afla aici o metoda de identificare a raului, pentru ca raul nu vine din faptele coruptiei ci din mentalitatea corupta. Am putea astfel sa aflam raspuns la întrebarea încotro mergem noi, încotro?

Nicolae Breban, membru corespondent al Academiei Române, l-a prezentat pe Marin Preda ca Un singuratec al câmpiei, scriitor cu o viziune puternica, luptând pentru supravietuire si, alaturi de alti reprezentanti ai literelor acelui timp, au conservat, au preluat si dinamizat criteriile mari estetice dinainte de razboi, reusind nu numai sa daruiasca capodopere literaturii si sutelor de mii de lectori, dar si sa unifice istoria noastra moderna, traditia, demnitatea spirituala a românilor.

Iata, pe scurt argumentele pe care ne bazam atunci când vorbim de Marin Preda ca un mare scriitor, o mare constiinta a timpului, parca prea grabit pentru el, la care ne întoarcem mereu spre a afla despre sinele fiecaruia si al tuturor, fiindca aici întoarcerea nu e doar posibila, dar si binefacatoare.