|
În
Aula Academiei Române, a avut loc solemnitatea de înmânare a însemnelor academice domnului
Elie Wiesel, filosof, scriitor, laureat al premiului Nobel pentru pace în anul 1986, membru de onoare al Academiei Române.
În
deschidere, acad. Eugen Simion,
presedintele Academiei Române, si-a exprimat bucuria de a înmâna însemnele
academice scriitorului, filosofului, profesorului, moralistului, omului
de carte si de actiune Elie Wiesel, nascut la 30
septembrie 1928, la Sighetul Marmatiei, un nume cunoscut în lumea româneasca,
la fel ca în întreaga lume, care
a reusit sa-si transforme viata într-un
destin, sau, mai precis, sa faca din viata lui un destin.
|
Viata
linistita din Sighetul Marmatiei, unde traia în buna întelegere o
comunitate mica de evrei, s-a schimbat la începutul celui de al doilea
razboi mondial, când familia Wiesel si ceilalti evrei au fost deportati
la Auschwitz, Buno si Buchenwald. Multi au fost exterminati si a fost
asa ca micul Elie sa supravietuiasca acestei tragedii abominabile; a
supravietuit ca sa marturiseasca si sa faca în asa fel ca generatiile
actuale si cele viitoare sa nu uite. Eliberat din lagarele mortii în
1945, Elie Wiesel a mers la Paris unde a urmat cursurile universitare la
Sorbona si a început o prodigioasa activitate de ziarist si scriitor
dedicat cu predilectie temei holocaustului. În 1986 a primit premiul Nobel pentru pace, s-a ocupat de
Memorialul Holocastului si a continuat sa scrie eseuri excelente, pentru
ca dupa 1990 sa înceapa sa-si publice memoriile, care sunt extraordinare pentru ca aflam aici o tragedie inestimabila, un
destin, o morala, o filosofie existentiala, un scriitor de prima
marime. Pentru toate meritele sale, Elie Wiesel a fost ales, în
adunarea generala din 6 iunie 2001 a Academiei Române,
ca membru de onoare al Academiei Române ca
omagiu pentru eminenta opera spirituala si morala închinata umanitatii
contemporane si ca recunoastere a pretuirii cu care onoreaza poporul român,
traditiile si cultura lui.
Acad.
Eugen Simion a înmânat domnului Elie Wiesel diploma, insigna si
carnetul de membru de onoare al Academiei Române si i-a daruit o copie
a statuii Gânditorul de la Hamangia, o lucrare despre Academia Româna
si o cravata cu sigla Academiei.
Multumind
pentru onoarea acordata, domul Elie
Wiesel a sustinut discursul de receptie cu tema Lectii
de memorie si recunostinta, o marturisire de credinta si constiinta
a unui gânditor a carui întelepciune depaseste conditia unui timp
tragic, în care înca mai persista ura si violenta, pentru a transmite
un mesaj de speranta. Mai persista înca fenomene de antisemitism,
rasism si glasul lor este glasul urii. Si întrebarea este
cum se permite ca acesti oameni, unii politicieni sa dezonoreze numele
si mostenirea poporului dumneavoastra, a poporului nostru. Ar trebui
sa se scrie, sa se protesteze, ca aceasta
tara sa-si regaseasca respectul pentru sine pe care îl merita. Amintindu-si
de anii copilariei, când nu stia ororile ce îl asteptau, anii celor
doua ideologii totalitariste ale lui Hitler si Stalin, distinsul
scriitor a reactualizat durerea acelui timp al crimei si umilintei,
fiecare fiinta care a pierit fiind este unica, cum unica este fiecare
fiinta umana. Învatamintele celui de al doilea razboi mondial se pot
exprima în aforismul ca toti
suntem responsabili unii pentru ceilalti. Si azi mai întâlnim
otrava urii si ne întrebam cum este posibil si cum se poate opri acest
flagel. Cultura, scrisul sunt generatoare de speranta si a scrie despre disperare
este o forma de a afirma speranta. Masacrele de la Auschwitz si din
toate lagarele de concentrare sunt o mare tragedia umana, care arata ca
inumanul este parte a umanitatii. Si cum întrebarile genereaza mereu
noi întrebari, umanistul Elie Wiesel marturiseste ca întreaga sa viata
a stat sub semnul interogatiei. Iar leitmotivul scrisului (romane,
eseuri, piese de teatru) constituie o permanenta ancheta asupra
adevarului. A cauta adevarul fara
a-l gasi este propriu conditiei umane; acest adevar
este memoria, iar a scrie este
a te angaja în memorie. Este marturisirea unui crez de viata nobil
pus sub semnul fara de tihna lupta împotriva raului ce mai bântuie
lumea în atâtea si atâtea chipuri.
Acad.
Eugen Simion a rostit traditionalul laudatio
în care facând referiri la operele lui Elie Wiesel, îndeosebi la Memorii,
a apreciat ca în ele se face auzit glasul unui moralist
modern, care vrea sa faca o opera morala.
Au
participat acad. Maya Simionescu, acad. Florin Gh. Filip, acad. Marius
Iosifescu, acad. Gheorghe Vladutescu, vicepresedinti ai Academiei Române,
acad. Victor Voicu, secretar general al Academiei Române, membri ai
Academiei Române, membri ai corpului diplomatic, personalitati ale
vietii cultural-stiintifice si politice.
Cu
acest prilej, în Sala de prezidiu a Academiei Române au fost expuse o
serie de manuscrise si carti religioase în limba ebraica, aflate în
patrimoniu Bibliotecii Academiei Române.
|