Din tara
  Din strainatate

 
  Editura Academiei
  Biblioteca Academiei

 

 

COMUNICAT

Īn ziua de 28 iunie 2002, īn Aula Academiei Romāne, a avut loc sesiunea de comunicari cu tema Holocaustul si implicatiile lui īn Romānia, organizat de Academia Romāna si Ministerul Culturii si Cultelor.

Īn deschidere, acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romāne, a spus ca tema holocaustului intereseaza toata lumea si dezbaterea ei īn acest īnalt for de stiinta se face din convingerea ca istoria trebuie cunoscuta si cu speranta ca, fiind cunoscuta, nu  va mai repeta momentele ei tragice. Sesiunea are ca scop nu sa judece sau sa culpabilizeze un popor sau altul, ci sa judece cu obiectivitate un sir de fenomene tragice, petrecute īn societatea romāneasca īntr-un context european mult mai larg si mai tragic; fenomene care ne privesc pe toti chiar daca nu am fost martori directi.

Vorbind despre nevoia unei lamuriri, acad. Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si al Cultelor, a subliniat continutul dramatic al temei,  rolul pe care, dincolo de politica si politici īl are Academia Romāna īn aceasta tara. Existenta unor atitudini contradictorii fata de aceasta tema holocaustului ca forma cea mai abjecta de inumanitate din īntreaga istorie a omenirii, a determinat guvernul, elaborānd ordonanta de urgenta nr.31, din 13 martie 2002, sa sugereze discutarea ei de specialisti īn Academia Romāna si sa amāne dezbaterea īn Parlament dupa aceasta sesiune. Nu poporul romān, ci unii reprezentanti ai sai s-au aflat, pentru o vreme sau definitiv īn tabara potrivnica elementarei omenii. A existat, desigur, un antievreism īn Romānia si sunt de discutat, īn principal, doua aspecte: cazul Antonescu si problema holocaustului, strāns legate īntre ele. Concluzia guvernului este ca īn Romānia nu a avut loc un holocaust, dar Romānia, prin guvernarea Antonescu si actiunile sale īn teritoriul ocupat, a participat la holocaust. Argumentānd aceasta afirmatie, acad. Razvan Theodorescu a afirmat ca doar efemeri conducatori ai Romāniei au fost cei care sunt īn galeria complicilor la holocaust. Nimeni nu trebuie sa uite ce a īnsemnat solidaritatea romāneasca cu cei haituiti… Din aceste motive avem nevoie de nuante, clarificari, delimitari si lamuriri. Sesiunea de la Academia Romāna va fi esentiala pentru viitoarea dezbatere de la Parlament si a legii care va fi data. Numai cine nu uita are dreptul sa judece si, eventual, sa ierte.

Prof. Ioan Scurtu, directorul Institutului de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Romāne, a facut o ampla prezentare privind Evreii din Romānia īn perioada interbelica, un preambul la discutia propriu-zisa, apelānd la documente. Concluzia este ca īn Romānia, anitsemitismul nu a fost un fenomen de masa si ca poporul romān nu a fost antisemit. Au fost acte de violenta si au fost amintite cele de la Oradea sau Iasi s.a., iar faptul ca nu a fost o replica ferma a guvernelor vremii  a facut ca extremismul sa capete teren.

Lya Benjamin, de la Centrul de Istoria evreilor din Romānia,  a caracterizat Imaginea evreului īn gāndirea antonesciana ,  ca una generata de o anume mistica a curateniei  poporului romān, a latinitatii sale, neslavizate si nebolsevizate. Ion Antonescu nu a realizat ca nationalismul absolut este impracticabil, ca prin campania de demonizare a evreului, isterizarea opiniei publice poate duce la efecte pernicioase īn planul alterarii  īnsasi fibrei sanatoase a poporului romān, la zdruncinarea ordinii īn natiune. Apogeul  a fost atins īn progromul de la Iasi, din 30 iunie 1941. Citarea a numeroase documente ale vremii au fost argumente pentru consecintele politice grave pentru existenta populatiei evreiesti, a cliseelor antisemite vehiculate īn epoca de autoritatea antonesciana. Trebuie sa recunoastem ca literatura istorica actuala, īn loc sa le demonteze, de multe ori le perpetueaza si le foloseste chiar pentru justificarea politicii rasist antisemite a regimului antonescian. De aici necesitatea analizei acestor documente, cu detasarea cuvenita fata de principiile unui nationalism anacronic pentru lumea moderna, cānd pluralismul etnic a devenit o realitate istorica. Īn viziunea noastra, istoricul epocii moderne este chemat sa descifreze ravagiile provocate īn istorie de politica bazata pe nationalism, etnocentrism si antisemitism rasial, caci istoria a demonstrat ca nu trebuie sa fi neaparat Hitler pentru ca o atare politica sa atinga cotele genocidului.

Dr. Florin Constantiniu, membru corespondent al Academiei Romāne, a īnfatisat, pe larg, Politica regimului Antonescu fata de evrei, pornind de la observatia ca, īn acest domeniu, opiniile istoricilor sunt īmpartite si ca exista si o anumita presiune a opiniei publice. Evocānd studiile academicianului Dinu Giurescu,  dr. Florin Constantiniu si-a construit demersul doua coordonate: a duratei lungi si a istoriei imediate. Din a doua jumatate a secolului XIX, mai ales la nivelul elitei intelectuale, a existat un curent antisemit, ocultat de imaginea romānilor ca popor tolerant. Īn perioada interbelica, antisemitismul a fost evident, pentru a deveni o politica de stat,  din doua orizonturi diferite: unul de sorginte doctrinara si altul determinat de   oportunismul   lui      Carol al II-lea. Analizānd politica regimului Antonescu, pe baza de documente, dr. Florin Constantinescu a ajuns la concluzia a fost ca obiectivul fundamental al politicii lui Ion Antonescu -  restaurarea frontierelor de la 1 decembrie 1918 era legitim. Este singurul om politic care a īncercat sa refaca statul national romān…Regimul Antonescu a dus o politica antisemita, īntemeiata pe principiul purificarii etnice, care a cunoscut doua faze: 1941-42, cānd a provocat moartea a circa 200000 de evrei si 1943-44, cānd a atenuat progresiv rigorile politicii sale antisemite. Gratie acestei schimbari, dupa afirmatia Dr. Filderman, īn nici o tara nu a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti. Īn īncheiere, dr. Florin Constantiniu a spus ca politica lui Ion Antonescu fata de evrei a fost, deopotriva, o crima si o greseala: o crima pentru ca a dus la moartea a zeci de mii de inocenti si o greseala pentru ca aceasta politica  nu numai ca nu era reclamata de interesul national, dar apasa si astazi dureros poporul romān.

Intitulāndu-si interogativ comunicarea "A fost holocaust īn Romānia?" Theodor Wechsler, de la Fundatia Wilhelm Filderman, a īntreprins a analiza riguroasa si nuantata a evenimentelor, amintind numeroase personalitati care, īmpotriva regimului dictatorial a lui Antonescu, au facut ca īn Romānia sa supravietuiasca holocaustului cea mai mare comunitate de evrei. Cu mari incursiuni īn istoria acelor ani, Theodor Wechsler a amintit de cei 213000, ucisi īn diverse forme, īntre 1940-1944, īn vechiul regat, īn Transilvania de sud si teritoriile din est, aflate sub jurisdictia guvernului Antonescu. Cauzele supravietuirii unui atāt de mare numar de evrei sunt omenia romāneasca si morala crestina a romānilor care au īmpiedecat un holocaust total, ca si īmpiedecarea deportarea evreilor din vechiul regat spre lagarele de concentrare din Polonia. Desfasurarea evenimentelor dovedeste rezistenta romānilor la holocaust, dar nu inexistenta acestuia. Deci, raspunsul la īntrebare este da, cu precizarea ca proportia mortilor nu a atins cote aberante datorita umanismului romānesc si moralei crestine a unui numar īnsemnat de romāni. Lor le multumim.

Prof. Gheorghe Buzatu, de la Centrul de Istorie si Civilizatie din Iasi al Academiei Romāne a facut o serie de Consideratii istorice si istoriografice privind holocaustul, mentionānd, de la īnceput, ca putine sunt problemele istoriei contemporane īn care pasiunea, īndārjirea si intoleranta sa fi avut un rol atāt de precumpanitor cum este aceea a holocaustului. Īn acest spirit, au fost trecute īn revista documentele scrise pentru o interpretare nuantata si a arata ca īn Romānia nu a fost holocaust. Aceasta a fost, de altfel, si concluzia unei dezbateri organizata la Academia Romāna īn 30 octombrie 2000. Reliefānd unele contradictii īn felul īn care au fost interpretate evenimentele, istoricul iesean a pledat pentru respectarea unor principii stiintifice īn definirea conceptului de holocaust si disocierea īntre cel brun, rosu sau cel nuclear pentru o corecta considerare a evenimentelor. Au puse īn evidenta si o serie de deficiente īn unele studii cum sunt:  evitarea unei istorii critice a problemei holocaustului; ignorarea, de regula, a cauzelor evenimentelor, mergāndu-se cel mai adesea pāna la o pudoare greu de īnteles; manifestarea unei preferinte pentru cifre; unele deficiente de interpretare īn ce priveste investigarea, ordinea si selectarea documentelor; faptul ca se exagereaza depozitiile orale īn detrimentul celor scrise si altele. Īn cazul Romāniei, obligatia istoricilor ramāne una singura: sa dovedeasca  īn ce grad īntr-un program īnsumānd politica antisemita, evenimente dureroase echivaleaza cu un holocaust.

Acad. Maya Simionescu, vicepresedinte al Academiei Romāne, a citit un text transmis de acad. Nicolae Cajal din care citam ca rememorarea holocaustului trebuie facuta ca o marturie a fortei morale de a depasi unele momente critice īn raporturile dintre oameni, de trage īnvataminte pentru construirea īmpreuna a viitorului. Holocaustul nu a īnsemnat, īn Romānia anilor 1940-44, nimicirea tuturor evreilor. Colaborarea lui Ion Antonescu cu nazistii a facut multe victime, dar daca numarul nu a fost atāt de mare se datoreaza tolerantei si cumsecadeniei poporului romān si rezistentei si capacitatii proverbiale a evreimii de a se adapta la conditiile cele  mai vitrege. Dar, faptele arata, necontestat ca a existat o puternica desfasurare a miscarii antievreiesti dusa pāna la nimicirea unei parti importante din evreimea tarii. Aceste tragice evenimente nu au fost uitate, ci amintite cu responsabilitate din convingerea ca o situatie limita similara nu se va mai repeta nicaieri si niciodata.

Īn īncheiere, acad. Dan Berindei, moderatorul lucrarilor, a remarcat  ca au fost opinii diferite,  dar ca rezultanta este una pozitiva, īn sensul ca s-au facut pasi īnainte, ceea ce face ca dezbaterea sa ramāna deschisa. Nu īntreaga Romānie, ci parti din ea au fost atinse de holocaust. Sa continuam dezbaterile, cu echilibru, cu masura, cu analiza critica a izvoarelor pentru a reconstitui evenimentele īn dimensiunile lor reale.

Au participat acad. Marius Iosifescu, acad. Florin Gh. Filip, acad. Gheorghe Vladutescu, vicepresedinti ai Academiei Romāne, acad. Victor Voicu, secretar general al Academiei Romāne, PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, membru corespondent al Academiei Romāne, membri ai Academiei Romāne, personalitati ale vietii cultural-stiintifice si politice.