Absenta ca o miraculoasa prezenta Marin Sorescu ar fi împlinit 65 de ani, dar s-a facut sa fie ca sa-i sarbatorim nu asa cum am fi dorit, avându-l printre noi, ci în absenta Poetului; o absenta în care i se zareste prezenta într-un spatiu generos cât nemurirea.

Sedinta comemorativa desfasurata în ziua de 15 martie 2001, în aula Academiei Române si organizata de Sectia de Filologie si literatura a Academiei Romane a prilejuit evocarea personalitatii Academicianului - Poet.

Acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, în deschidere, citându-l pe Edgar Papu dupa care Marin Sorescu face parte dintr-o generatie, care dupa Eminescu este cea mai compacta si mai înzestrata din literatura româna, a afirmat ca generatia obsedantului deceniu a încercat si, în parte a reusit, sa îngroape realismul socialist si sa reînnoiasca literatura româna. De la Singur printre poeti, Marin Sorescu a schimbat formula lirica, într-o arta a refuzului, care valorifica negatia poeziei constituite. Dar creatia lui este mai vasta si mai complexa, si Lânga fantezie, ironie, jocurile limbajului, exista cea ce am putea numi o puternica deschidere metafizica, o neliniste de origine necunoscuta, o vocatie incoruptibila pentru permanentele, invariabilele lumii. Destinul i-a fost potrivnic si talentul i-a adus nu numai succes ci si ura. Desi nu a facut concesii regimului totalitar, fiind un rezistent, cu toate acestea, dupa 1990, a fost tinta unor resentimente si frustari, ajungând sa moara somer. Prea demn sa se exteriorizeze, poetul s-a marturisit creatiei si poemul Maratonistul este semnificativ, o parabola trista, o victorie postuma. Volumul Punte, scris  pe patul mortii cu o luciditate si o disperare metafizica…în care nu patrund totusi ura, blestemul , frica bestiala… ca niste suspine ramâne mereu sansa poeziei de a spune , ca o victorie asupra fragilitatii trupului.

Pentru acad. Stefan Augustin Doinas, omagiu adus lui Marin Sorescu este un omagiu adus poeziei. Caracteristica principala a operei soresciene este luarea în raspar a miticului si în propersiunea cu totul aparte spre simbolizare… într-o tentatie organica de a descompune lumea, de a demonta uriasul mecanism al vietii. O adevarata arta de chirurg, dar nu într-un act morbid: ea vizeaza ordinea însasi a lumii, si astfel viziunea halucinanta se încarca de tragic. Pentru posteritate ramâne profilul sau spiritual, sunetele inconfundabile ale versurilor sale, chemate mereu sa stârneasca surâsul inteligent al creierului si palpitul generos al inimii.

Scriitorul Fanus Neagu, membru corespondent al Academiei Romane, redactor sef la revista Literatorul, a marturisit ca i-a revenit misiunea de a duce mai departe ceea ce au facut Macedonski si Marin Sorescu pentru revista. Marin Sorescu a fost cel care avea frumusetea verbului românesc, a perfectului simplu,… facând din limba româna instrumentul de întelegere cu zeii. Avea ideea ca ne putem împrumuta unii altora de cuvinte…De aceea poetii nu mor, ei numai se nasc.

Dramaturgul Marin Sorescu vine din poetul Sorescu si poetul din dramaturg nestiindu-se care din cei doi a fost primul este ideea cu care si-a început demersul Dumitru Radu Popescu, membru corespondent al Academiei Romane, pentru a o argumenta convingator. Apa, timpul, viata , moartea sunt motivele care îl obsedeaza pe dramaturg. Ceasul moare, timpul moare, apa e plina de primejdii. A urmat o incursiune interpretativa în piesele "Iona" si "Paracliserul" în care se poate descifra ideea ca salvarea omului este în sine, într-o încercare de a cunoaste esecul pâna la capat. Ne-a lasat volume memorabile de versuri si câteva piese tragice sau tragi-comice, unde cautarea lui Dumnezeu, revolta, stupoarea se articuleaza coerent cu seninatatea si umorul.

Pentru Adrian Paunescu, presedintele Comisiei de Cultura din Senatul României, Marin Sorescu este un poet de geniu, aparut în literatura româna într-o generatie de prozatori Marin Preda, Eugen Barbu, Petru Dumitriu, de poeti ca Nichita Stanescu sau Ion Alexandru, arhitecti si cauzasi, critici fara de care confuzia ar fi stapânit lumea literara. Au fost amintiti si critici ca Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Lucian Raicu, Mihai Ungheanu, Valeriu Cristea; au fost amintite si alte nume de poeti si critici, adevarate repere ale istoriei literare. Poetul Marin Sorescu a democratizat limba româna, dând acces, pentru noi toti si definitiv, tuturor substantivale amarâte si uitate ale acestei limbi. În încheiere, poetul a recitat din volumul "Infractiunea de a fi" poezia pe care a scris-o La plecarea lui Marin Sorescu.

Virgil Ogasanu a recitat fragmentul Brâncusi fara sfârsit din Starea de destin, din care sa retinem Coloana fara sfârsit este cea mai gânditoare planta de pe acest pamânt…Spunea: Nu vom fi niciodata recunoscatori acestui pamânt care ne-a dat totul. În acest pamânt care ne-a dat totul, Brâncusi a împlântat pentru vesnicie un stâlp de pridvor iesit din mâna lui - Coloana fara sfârsit.

În acelasi ton evocator, Grigore Vieru a vorbit despre cum l-a cunoscut pe poetul Marin Sorescu si a recitat Mica balada: Pe mine ma iubeau toate femeile / Ca mesterul Manole am cutezat sa ridic o constructie / care sa dainuie vesnic / Am început lucrul si le-am chemat pe toate / Pe Maria, pe Ioana, pe Alexandra, pe Ana, pe toate femeile / A venit una singura; mama / Tu nu m-ai strigat, fiule. A fost ca un strigat catre tara. Cu o durere pe care am simtit-o cu toti, Grigore Vieru a spus ca, la nici un popor nu a întâlnit zeflemeaua, ca sa nu zic ura fata de valorile fundamentele. Exemplele date au întarit spusele.

În încheiere, acad. Eugen Simion, dezvoltând o idee a lui Fanus Neagu a spus ca Marin Sorescu si cei din aceasta generatie sunt fiii unui razboi pierdut, copiii unei secete si foamete atroce, care au trecut printr-o dictatura , care i-a luat de copiii si i-a lasat în pragul batrânetii, creatia unei disperari si a unei vointe enorme de a supravietui prin cultura.

Au fost prezenti acad. Maya Simionescu, acad. Viorel Barbu, acad. Virgil Cândea, acad. Florin Filip, vicepresedinti ai Academiei Romane, acad. Andrei Tugulea, secretar general al Academiei Romane, membri ai Academiei Romane, sotia poetului, oameni politici si de cultura, iubitori ai poeziei lui Marin Sorescu si elevi ai Scolii Militare, la care a învatat poetul si care sunt membri ai cenaclului Marin Sorescu. Si marele absent ce si-a convertit absenta într-o prezenta miraculoasa, pe care am pute-o numi soresciana…