Din tara
  Din strainatate

 
  Editura Academiei
  Biblioteca Academiei

 

19.08.2001

Academia  Româna anunta cu îndurerare stingerea din viata, în ziua de 19 august 2001, a lingvistului Vasiliu Emanuel Kant, membru titular al Academiei Române.

Nascut în anul1929 la Chisinau, acad. E.K. Vasiliu  si-a facut studiile liceale  si apoi pe cele universitare la Bucuresti, devenind doctor în filologie în 1956, când si-a sustinut teza cu tema Accentul în limba româna. În 1969 a obtinut titlul de doctor docent. A urmat o prestigioasa cariera didactica, ajungând profesor la Facultatea de Limba si Literatura Româna a Universitatii din Bucuresti. În paralel a desfasurat o intensa activitate de cercetare la Institutul de Lingvistica, Centrul de Cercetari Fonice si Dialectale ai Academiei Române si la Institutul  de Fonetica si Dialctologie Al. Rosetti al Academiei Române, pe care l-a si condus din 1990. În studiile sale a adus contributii la dezvoltarea unor domenii cum sunt: fonologia limbii române din punct de vedere sincronic si diacronic; sintaxa limbii române, unde a realizat una dintre primele descrieri  ale sintaxei românesti folosind aparatul conceptual al gramaticii generativ- transformationale; teoria textului; lingvistica generala; toate în numeroase lucrari dvenite de referinta. A sustinut cursuri si conferinte pe teme de specialitate la mari universitati ale lumii, dupa cum a fost membru al  mai multor societati stiintifice de specialitate din tara si de peste hotare. A fost ales membru corespondent al Academiei Române  în anul 1991 si un an mai târziu membru titular.  

Prin disparitia sa, comunitatea academica pierde pe unul dintre cei mai prestigiosi membrii ai sai.

Dumnezeu sa-l ierte.

28.03.2001

Academia Româna anunta cu profunda durere stingerea din viata, în ziua de 28 martie 2001, a profesorului geolog Ion Bancila, decanul de vârsta al academicienilor români.

Nascut la 2 februarie 1901, acad. Ion Bancila si-a facut studiile liceale în orasul Braila si pe cele universitare la Bucuresti, devenind doctor în geologie în1936 si doctor docent în 1969. Si-a început cariera didactica la Universitatea din Bucuresti si de cercetare la Institutul Geologic al României. Înzestrat cu un spirit de observatie si sinteza de exceptie, acad. Ion Bancila a devenit unul dintre geologii cu contributii fundamentale în descifrarea alcatuirii pamântului românesc. În afara de contributiile de referinta privind geologia Carpatilor Orientali, si a Carpatilor în general, acad. Ion Bancila a avut un rol determinant la realizarea unor mari constructii hidrotehnice în tara si strainatate.

Desi mult prea târziu decât ar fi meritat, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1990 si titular în anul 1991, sustinându-si discursul de receptie cu tema Consideratii aspra geotectonicii regiunilor carpatine.

Prin disparitia acad Ion Bancila comunitatea stiintifica româneasca pierde pe unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai sai

Dumnezeu sa-l odihneasca în pace !

09.03.2001

Academia Româna anunta cu profunda durere stingerea din viata a Profesorului Gheorghe Silas, membru corespondent al Academiei Române.

Nascut în anul 1914, Gheorghe Silas si-a facut studiile superioare la Cluj si Timisoara, obtinând licenta în matematici si apoi diploma de inginer electromecanic, pentru ca în 1971 sa devina doctor inginer. De-a lungul anilor a desfasurat o bogata activitate didactica si de cercetare stiintifica la Institutul Politehnic din Timisoara. În domeniul cercetarii stiintifice a abordat probleme de mecanica generala si analitica, ciocniri, vibratii, percutii, zgomote si influenta lor asupra organismului uman. Ca profesor a organizat, la Timisoara, o scoala stiintifica de vibratii si vibropercutii. Dintre lucrarile cele mai reprezentative citam Sisteme vibropercutante si Systemes dynamiques ŕ interaction percutantes. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1991 si a facut parte din mai multe societati stiintifice internationale.

Prin disparitia lui Gheorghe Silas comunitatea stiintifica din tara noastra sufera o grea pierdere.

Dumnezeu sa-l odihneasca în pace !

22.02.2001

Academia Româna anunta cu profunda durere trecerea în vesnicie, în ziua de 22 februarie 2001, a marelui neurolog Vlad Voiculescu, membru titular al Academiei Române.

Nascut în 1913 la Târgu Jiu, acad. Vlad Voiculescu a urmat cursurile Facultatii de Medicina din Bucuresti si apoi a urcat toate treptele ierarhiei universitare devenind, în 1967, profesor la Clinica Neurologica a Institutului de Medicina si Farmacie Bucuresti. În paralel cu activitatea universitara a desfasurat si o bogata activitate de cercetare la Institutul de Neurologie al Academiei Române, al carui director a fost din 1978. Cunoscând o mare varietate de tehnici de investigatie clinica a abordat teme interdisciplinare în domeniul epilepsiei, în bolile cerebrale vasculare, în studiul etiopatogeniei si diagnosticul hemoragiilor cerebrale, în bolile neuromusculare s.a. Rezultatele deosebit de valoroase ale cercetarilor sale au fost publicate în peste 170 de lucrari, studii si articole, aparute în tara si în strainatate, din care amintim: Anatomia si fiziologia clinica a sistemului nervos central; Hipertensiunea arteriala, la care se adauga importante capitole din tratatele Neurologia; Epilepsia; Terapeutica Medicala.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1990 si titular în 1991. Ca recunoastere a valorii stiintifice a contributiilor sale, acad. Vlad Voiculescu a fost ales membru al Societatii Regale Britanice de Medicina si a Societatii Franceze de Medicina.

Despartirea de acad. Vlad Voiculescu este pentru întreaga comunitate stiintifica româneasca o grea si dureroasa pierdere. Va ramâne în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut un model de exigenta si autoexigenta, îngemanate cu o rara generozitate.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

22.01.2001

Academia Româna anunta cu profunda durere trecerea la cele vesnice, în ziua de 19 ianuarie 2001, a distinsului filolog Emil Turdeanu, membru de onoare din strainatate al Academiei Române.

Nascut la 10 noiembrie 1911, la Alba Iulia, Emil Turdeanu a frecventat cursurile Facultatii de Litere din Bucuresti, sustinând-si doctoratul în 1942. Din 1948 pâna în 1977 a fost cercetator la Centrul National de Cercetari Stiintifice din Paris si apoi pâna în 1983 profesor de limba româna la Universitatea din Roma. Activitatea sa stiintifica a urmat, în principal 3 directii: Studiul textelor religioase apocrife ale Vechiului Testament de influenta bogomila si pseudo-bogomila; Studierea literaturii române în limba slavona; Studierea istoriei române si balcanice. A editat doua prestigioase reviste ale exilului românesc: Revue des études roumaine si Fiinta româneasca.

Stingerea din viata a omului de stiinta Emil Turdeanu este o grea pierdere pentru comunitatea stiintifica româneasca.

Dumnezeu sa-l odihneasca!