| 
      
  Cum în tradiția
      revistei, o secțiune este dedicată unei mari personalități a
      literaturii noastre, de această dată aceasta este dedicată lui Petru
      Dumitriu, pe care Eugen Simion îl consideră 
  un scriitor pe care opinia
      publică românească, ajutată de câteva spirite fanatizate, întârzie
      să-l primească. “Remember Petru Dumitriu înfățișază un
      scriitor complex, un veritabil  caz,
      pentru că, reliefează Eugen Simion, e adevărat, a păcătuit, dar
      nu mai mult ca alți scriitori contemporani și, în plus, el s-a căit.
      Și apoi să vedem opera lui. S-ar putea(eu personal sunt sigur de acest
      fapt) ca opera lui - vastă și inegală -
  să
      izbăvească și în cazul lui omul care a scris-o. 
      
     | 
    
    
      | 
  
        Pentru aceasta
      pledează cu subtilitate argumentativă Oana Soare și Ecaterina Țarălungă
      și, în chip aparte ineditele lui Petre Dumitriu subintitulate în
      dosarele securității; scrisori inedite și despre editarea operelor
      sale, mai precis prefețele propuse pentru ediția de Opere în 1997
      și  reproduceri după
      acuarele ale scriitorului.
      
       
      La rubrica
      “Cronici literare”, Andrei Gligor scrie despre Ficțiunea
      jurnalului intim, de Eugen Simion, Răzvan Voncu despre
      Enciclopedia exilului literar
      românesc(1945-1989),de
      Florin Manolescu, în timp ce Daniel Cristea-Enache decupează din File de
      dicționar pe Marin Preda. 
      
       
      Prima parte dintr-un
      interesant “document” publică Pavel Țugui despre Alexandru
      Piru sub titlu categoric Resping cu
      indignare acuzația nedovedită că aș fi reacționar, care se termină
      cu anul 1961. Facem un salt în timp și întâlnim pe Grigore Traian Pop,
      care și-a propus să scrie despre o
      mie de poeți postdecembriști, însemnări de cronicar și nu o
      ierarhizare valorică; un început  și
      promisiunea unei noi ediții mai cuprinzătoare și sistematică, în
      paginile căreia să fie cuprinși si cei care, prin forța lucrurilor, nu
      și-au găsit un cuvenit loc.
      
       
      În
      “Comentarii”, Jeana Morărescu crede că descoperă un circ fenomenologic în teatrul lui D.R. Popescu, într-un dialog
      bine instrumentat cu Sorin Crișan. Tot aici, Mihai Fulger descrie năzdrăvăniile
      pregnante ale unui poet cinefil, care este Ilie Constantin în cartea
      sa Intransigență în harem. Răsfoim mai departe paginile revistei și
      întâlnim note de lectură ale cu titluri inspirate - Poetul este Cuvântul care vede, de Alexandra Crăciun, Magie
      neagră, artă și realitate,  și
      Itinerar basarabean de Vasile
      Bardan și Critica justei măsuri, de
      Paul Dugneanu. În “Amintiri universitare”, Dumitru Micu îl
      evocă pe Paul Georgescu, o natură pasională, care improviza în
      permanență, detestând mediocritatea, diferit de 
      Crohmăniceanu și mai aproape cumva de George Călinescu. Continuând
      Literatura subiectivă, Ion Lăcustă a ajuns la cel de al zecelea episod.
      
       
      Nu lipsește rubrica
      “Știință și filosofie”, în care Constantin Dominte 
      ne aduce la zi cu Noi studii de interlingvistică, Tudor Nedelcea scrie Cu
      evlavie despre Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, la împlinirea
      a o sută de ani de la nașterea și zece ani de la trecerea la cele veșnice
      a acestui teolog al luminii. Tot aici, Elena Solunca Moise face o cronică
      la cartea Reforma spiritului de
      Gr. T Popa, iar Simona Drăgan prezintă pe Richard Rorty ca pe un filosof
      al contingenței.
      
       
      Ultima secțiune a
      revistei, “Artă și spectacole” include cronici semnate de
      Dan Grigorescu, Dana Duma,  Mihai
      Fulger și Călin Căliman.
      
       
      Mai
      adăugăm că numărul este ilustrat cu lucrări ale artistului plastic
      Gheorghe Șaru.
     |