S-a născut la data de 24 aprilie 1938 în localitatea Stroești, județul Vâlcea. A urmat Liceul și Școala Medie Tehnică Medicală din București în perioada 1952-1956. În anul 1964 a devenit licențiat al Facultății de medicină generală, Institutul de Medicină și Farmacie din București, cu media generală 10. În 1972 a obținut titlul de doctor în specialitatea neurologie, cu cercetarea „Contribuții la studiul etiopatogeniei ramolismentelor din teritoriul arterei cerebrale posterioare“.

A ocupat, prin concurs, toate pozițiile didactice universitare:

• preparator la Clinica de neurologie a Spitalului Clinic Colentina, Institutul de Medicină și Farmacie din București, 1965-1968
• asistent universitar, Clinica de neurologie a Spitalului Clinic Colentina, Institutul de Medicină și Farmacie din București, 1968-1973
• șef de lucrări titular, 1973-1982
• conferențiar universitar, 1982-1990
• profesor universitar, din anul 1990
• șef de catedră, 1982-2020, Departamentul de neuroștiințe al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București.

În perioada 1968-1991 a fost membru în Senatul universității și între anii 1984-1991 a fost prorector științific. În prezent este profesor universitar al Facultății de medicină generală din Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“.

În cariera medicală a debutat ca extern și intern la toate spitalele din București și Cluj-Napoca, indiferent de specialitate. În urma concursului național din anul 1969 a devenit medic specialist neurolog, cu prima medie pe țară, la Clinica de neurologie a Spitalului Clinic Colentina. Tot prin concurs devine medic primar neurolog, iar ulterior, șef de secție în cadrul Clinicii de neurologie Colentina. Coordonează activitatea clinicii de neurologie din Spitalul Clinic „Dr. Gh. Marinescu“ începând cu anul 1985.

De numele profesorului Constantin Popa se leagă înființarea primului Institut de Neurologie şi Boli Neurovasculare (INNBNV) din zona centrală şi sud-est europeană, pe care l-a coordonat între anii 1995-2020.

În calitate de assistant étranger a colaborat în perioada 1968-1970 cu Clinique des maladies du système nerveux, Clinique de neurologie et neuropsychologie – Hôpital de la Salpêtrière, Paris, în Laboratoire de neuropathologie „Charles Foix“ şi în Laboratoire de neurophysiologie comparée, Université de Paris, Faculté des Sciences, sub îndrumarea prof. Pierre Busser.

A participat la realizarea cercetărilor fundamentale de neurofiziologie experimentală care au precedat abordarea stroke-ului(AVC), studiind la București, în perioada 1968-1975, cu acad. Oscar Sager și la Paris cu profesorii Albe Fessard și P. Busser activitatea neuronală și a rețelelor neuronale pe leziunile vasculare experimentale, realizate la animale (inclusiv la maimuță) utilizate și acceptate în acea perioadă.

Colaborările internaționale (congrese, conferințe, simpozioane, stagii de documentare) au continuat în: Austria – Viena, 1981, 1982, 1983; Bulgaria – Sofia, Varna, 1978, 1980; Franţa – Paris, Lille, Toulouse, Bordeaux, Nantes, Montpelier, Nancy – 1968-1970, 1978, 1982, 1988, 1990, 1991, 1992, 1993, 1995, 1998, 2000, 2002, 2003, 2004, 2005; Germania – Hamburg – 1984; Italia – Roma – 1985; Suedia – 1995; Chişinău – 1992; USA – Cleveland, Boston, San Diego, New York, Miami, Cincinati, Seattle, 1993, 1998, 2000, 2001, 2003, 2004, 2005 și la Congresul mondial de neurologie de la Melbourne, Australia.

A inițiat Conferința Națională de Stroke (AVC) din România cu participare internațională, pe care a organizat-o în mod constant, anual, în perioada 1998-2020, sub egida Academiei Române. În anul 2005 a realizat prima reţea de telestroke din zona centrală şi sud-est Europeană, în colaborare cu Info World şi Alcatel.

Pentru o perioadă de patru ani a fost președintele delegat al Secției de științe medicale din Academia Română.

Contribuţiile originale cu impact internaţional

• utilizarea izotopilor radioactivi în studiul hemodinamic al circulației sangvine cerebrale în România (1974-1980);
• primul laborator de hemodinamică cerebrală din ţară, ce folosește radionuclizi şi gamma-cameră;
• introducerea în România a metodologiei de studiu a debitului sanghin cerebral loco-regional, utilizând 133Xe intracarotidian;
• validarea unei metode originale de diagnostic rapid (60 secunde) a ocluziilor arteriale cervico-cerebrale, utilizând technețiu injectat în vena cubitală;
• introducerea în practica de cercetare românească a metodologiei de determinare a timpului de circulaţie transcerebral şi a timpului de circulaţie braţ-creier;
• introducerea metodologiei moderne de studiu anatomic al leziunilor arteriale cervico-cerebrale după Fisher, Yates şi Hutchinson;
• introducerea metodologiei de explorare a sistemului arterial cervico-cerebral utilizând tehnologia ultrasonografiei Doppler, 1986;
• realizarea primelor determinări Single Photon Emission Computer Tomography (SPECT) din România, 1987;
• introducerea, în România, a metodologiei Kurtzke de evaluare a invalidării neurologice în scleroza multiplă;
• validarea unui număr de 10 metode noi de explorare la bolnavii vasculari cerebrali, pentru diagnosticul precoce al leziunilor arteriale cervico-cerebrale;
• realizarea primei stații pilot din țară care investighează atacul ischemic cerebral tranzitor
• protocoale de prevenție în stroke (AVC)
• realizarea primei secții de terapie intensivă în stroke (AVC)
• înființarea primei secții de terapie în stroke (AVC), în primele 3 ore de la debut prin tratamentul fibrinolitic
• adaptarea învățământului medical românesc la recentele evoluții din cercetarea științifică și din practica medicală

Domenii de cercetare științifică

Neurologie; neuropatologie; AVC (stroke); neuroștiințe; patologia vasculară cerebrală, scleroza în plăci, epilepsia, metode originale de explorare neurovasculară; izotopi radioactivi în studiul hemodinamic al circulaţiei cerebrale; mecanismul infarctului de arteră cerebrală posterioară; „perfuzia de lux“ în ocluzia arterială cervicală; sindromul de hemoabatare („Steal syndrome“), mecanismele de auto-reglare în ocluziile arteriale cervico-cerebrale; determinarea timpului de tranzit transcerebral; semnalele microembolice cerebrale; fibrinoliza în stroke; „unitățile de stroke“ (urgențe neurovasculare); encefalopatia hepatică experimentală; zona de penumbră în stroke – zona de „mismatch“; tratamentul anticoagulant în AVC-ul ischemic.

Cercetări fundamentale de neurofiziologie experimentală, care au precedat abordarea stroke-ului (AVC).